Dincolo de horă și festivism. Ce rămâne după o nouă ședință comună a Parlamentului Republicii Moldova și Parlamentului României

[…]E dificil de estimat ce poate oferi coaliția actuală de la București, una vădit anti-reforme, guvernului de la Chișinău în materie de lecții privind statul de drept sau lupta anticorupție. Sigur, nu exemple de bună practică, iar ultimii ani au arătat o dorință mare (sau chiar foarte mare) de a stopa lupta anticorupție în România. Mai mult, prezența unor fugari români, condamnați definitiv și implicați în viața politică, care se ascund la Chișinău, arată rău. Cu toate acestea, la Chișinău se dă exemplul României în materie de stat de drept și, pentru binele lor, să sperăm că e doar încercare de a elogia Bucureștiul și doar atât. Ultimele numiri din sistemul de justiție arată că Moldova chiar își face temele.

Primirea fastuoasă în România a primarului pro-rus de la Chișinău, care a făcut un tur de forță la zeci de primării și consilii județene, din tot spectrul politic (inclusiv USR), arată și ea prost. Ceban are un repertoriu public care se potrivește cu mesajele Kremlinului, atacă zilnic guvernarea PAS, iar în ultima perioadă a lansat o campanie homofobă. Pentru finanțări (și recunoaștere ca actor cheie în Moldova) vine înspre România, unde, surpriză, și primește suport.

Festivismul ședinței comune nu a urmat îndeplinirii vreunui proiect major promis între cele două țări. Ba mai mult, recent a avu loc episodul rândurilor kilometrice de TIR-uri care așteptau să intre în România dinspre Moldova care s-a rezolvat târziu și care arată din nou condițiile precare de la vămile românești, deși promisiuni s-au tot făcut de mai bine de 10 ani privind găsirea de soluții pentru echipe mixte, punct unic de control sau refacerea infrastructurii din vamă. Toaletele de secol 19 din acele vămi arată multe despre capacitatea României de a livra ce promite, chiar și când vine vorba de intervenții foarte limitate ca timp și costuri.

S-au promis (din nou!) poduri peste Prut și accelerarea refacerii celor existente, însă spre granița cu Moldova nu o să avem o autostradă continuă mai devreme de 2030, asta dacă totul decurge la virgulă pentru Autostrada A8. Despre drumul expres Tișița-Albița se vorbește din ce în ce mai puțin. Conectivitatea non-rutieră este la fel de slabă. De la Chișinău este scump să zbori la București, iar spre alte orașe nu prea poți, iar infrastructura feroviară este un dezastru. Trenul București-Chișinău face și 12 ore.

Citeste intregul articol si comenteaza pe contributors.ro