Diplomati cu gulere murdare

In 6 mai 1936, pe baza unui raport al politiei secrete, trimisul diplomatic la Berna, Ernst Heinrich von Weizsäcker, semneaza un act oficial trimis Ministerului de Externe de la Berlin. Prin aceasta scrisoare se da unda verde retragerii cetateniei germane a scriitorului Thomas Mann. Autor de geniu si laureat al premiului Nobel pentru literatura in 1929, Mann este unul dintre putinii dizidenti care a luat atitudine publica impotriva regimului nazist, atat in Germania, cat si ca refugiat in Elvetia, iar apoi in SUA.

Pe langa scrisoarea tatalui lui Richard von Weizsäcker – presedinte al Germaniei intre 1984-1994 -, multe alte documente compromitatoare pentru activitatea diplomatica din vremea celui de-al Treilea Reich stau la baza afirmatiei istoricului Eckart Conze: „Oficiul de Externe a fost o organizatie penala”.

Conze e unul dintre autorii unui studiu de 880 de pagini, care va fi maine predat oficial ministrului de externe al Germaniei, Guido Westerwelle. Studiul demoleaza mitul neamestecului diplomatilor germani in actiunile concrete de exterminare a evreilor, de pe vremea lui Hitler.

Cu titlul „Das Amt und die Vergangenheit. Deutsche Diplomaten im Dritten Reich und in der Bundesrepublik” (trad. Oficiul si trecutul. Diplomatii germani in al Treilea Reich si in Republica Federala), studiul a aparut saptamana trecuta la editura Blessing, sub semnatura autorilor Eckart Conze, Norbert Frei, Peter Hayes und Moshe Zimmermann.

Cei patru semnatari au facut parte din Comisia Independenta de Istorici, infiintata in anul 2005 de ministrul de externe german de atunci, Joschka Fischer. Din comisie au facut parte cercetatori germani si internationali.

Intr-un comunicat de presa remis ieri, MAE german precizeaza rolul acestei comisii: „Mandatul sau a fost sa cerceteze rolul serviciului de Externe din vremea national-socialismului, abordarea acestui trecut dupa reinfiintarea Oficiului de Externe in 1951 si problema continuitatii, respectiv a discontinuitatii personale”.

Prin aparitia volumului si inmanarea sa oficiala de maine, actualului ministru de externe german, Guido Westerwelle (FDP), misiunea comisiei se considera incheiata. In seara zilei de 28 octombrie, fostii ministri de externe Joschka Fischer (Die Grünen) si Frank-Walter Steinmeier (SPD) vor face la Berlin o prezentare publica a volumului de studii, a carui aparitie releva un interes transpartinic de clarificare a trecutului.

La ce concluzii, in parte socante, se ajunge in studiu? Legenda conform careia Oficiul de Externe german ar fi fost, intre anii 1933-1945, un cuib al rezistentei impotriva lui Hitler si a politicii sale de exterminare e demolata de argumentarea bazata pe dovezi si acte tinute secrete, vreme de decenii. De la inceput, Oficiul de Externe ar fi fost direct implicat in politica de agresiune a regimului nazist, trag concluzia autorii studiului.

Angajatii de la Externe n-ar fi protejat politica celui de-al Treilea Reich doar in relatiile internationale, ci s-ar fi implicat activ, in toate fazele aplicarii acestei politici de exterminare a evreilor. In toata Europa, diplomatii germani ar fi participat la „contabilizarea” evreilor, deportarea lor si aplicarea „solutiei finale”. Opozitia in randul functionarilor de la Externe ar fi fost individuala si, mai degraba, o exceptie.

Dupa sfarsitul razboiului, doar cativa dintre diplomati au fost trasi la raspundere. Unul dintre acestia a fost Heinrich von Weizsäcker, tatal ex-presedintelui Germaniei. Cei mai multi functionari ai MAE german din vremea celui de-al Treilea Reich au fost insa „refolositi”, ducandu-si cariera mai departe. In contextul acestei continuitati, deciziile din politica externa a Germaniei ar fi fost mereu luate in umbra trecutului, de o elita „cu gulere murdare”.

Referitor la aceasta problema, fostul ministru de externe Frank-Walter Steinmeier si sef al fractiunii social-democrate a luat, de curand, pozitie publica. El a criticat in presa germana atitudinea unui cancelar legendar, provenit din randurile propriului partid. Pe Willi Brandt, ministru de externe intre 1966-1969 si laureat al Premiului Nobel pentru Pace, nu l-ar fi deranjat mentinerea sau chiar promovarea, in diplomatie, a unor functionari patati.

Consulul general de la Barcelona, Franz Nüßlein, ar fi fost chiar laudat de Brandt, la vremea sa, cu toate ca fostul procuror contribuise la executarea a 900 de sentinte la moarte, intre 1940-1945. Desi primise condamnarea de criminal de razboi, in 1955 Nüßlein a fost angajat la Externe.

Pana la infiintarea in 2005 a Comisiei Independente de Istorici -care a publicat studiul in discutie-, ar fi existat un singur document care atesta exterminarea programatica a evreilor cu stiinta Oficiului de Externe. Este vorba de „un act provenit din arhivele Oficiului, datat ianuarie 1942, despre Conferinta de la Wannsee, care a organizat exterminarea evreimii din Europa”, dupa cum noteaza FAZ online. Agentia de presa dpa publica si o fotografie in care Adolf Hitler si ministrul de externe al Reich-ului german, Joachim von Ribbentrop, se consulta asupra unor documente, la sediul general al Führer-ului.

Acum insa, odata cu desecretizarea, incepand cu anul 2005, a unei intregi arhive de la Externe, au aparut noi si noi documente, care au dat la iveala implicarea acestui oficiu in Holocaust. Unul dintre documentele relevante, mentionate in studiul care urmeaza a fi prezentat oficial maine, este o decontare de cheltuieli de calatorie a unui diplomat. Acesta completeaza, cu exactitate nemteasca, toate rubricile. La „scopul calatoriei”, sta scris: „Lichidarea evreilor din Belgrad”.