Document de pozitie cu privire la „reforma intreprinderilor de stat” – Partea II –

Reforma structurala a intreprinderilor nu poate fi substituita cu masuri secundare, de genul managementului privat sau vanzarea unor pachete minoritare de actiuni. Cadrul institutional trebuie schimbat. Guvernul Romaniei trebuie sa procedeze la liberalizarea pietelor, la reducerea pe cat posibil a monopolurilor si la schimbarea intregului sistem de management al privatizarii, care trebuie transferat unor operatori privati. Managementul de stat nu a dat rezultate. De asemenea, pentru o perioada de timp, statul trebuie sa procedeze la privatizarea intreprinderilor prin majorare de capital social (capital autorizat), utilizand fie oferta publica initiala, fie plasamentul privat cu transferul dreptului de control si management. Majorarea de capital este preferabila altor forme de vanzare, intrucat banii investitorilor intra in intreprinderi si le permite acestora sa se redreseze financiar. Actiunile nominative cu drept de vot emise de intreprinderi si pe care statul le detine in prezent trebuie pastrate pana cand intreprinderile emitente dobandesc o valoare de piata mai ridicata.

Prin urmare, in aceasta faza, scopul privatizarii este nu numai competitia, ci si salvarea unor intreprinderi, a capitalului lor uman, precum si a stocului de cunostinte, pentru a fi exploatate economic. (Studiul este aparut sub egida Institului Ordoliberal)

__Citeste prima parte a studiului aici_________

II.Cai de actiune

Pastrarea in portofoliul statului a intreprinderilor din industria de procesare, a unei parti din sectorul energetic (fara partea de monopol natural), sectorul industriei de aparare, industria de extractie a carbunelui si a intreprinderilor municipale anuleaza orice sansa de dezvoltare sau de redresare a acestor intreprinderi, producand pagube economiei nationale. Situatia este critica in cazul marilor intreprinderi ce au acumulat arierate fiscale si care, fara restructurare si privatizare, nu mai pot fi salvate. Acelasi lucru este valabil pentru o parte din utilitatile publice, pe structura carora se furnizeaza servicii publice, unde indisciplina financiara se combina cu dezorganizarea. Insa, cea mai mare paguba pentru economia nationala nu tine de active, ci de pierderea capitalului uman si deteriorarea stocului de cunostinte acumulat. Aceeasi situatie exista in cazul unor institutii de cercetare, unde baza de evaluare – cercetare nu este conservata si exploatata (industria lemnului, imbunatatiri funciare).

Privatizarea intreprinderilor de stat nu exclude disparitia lor. Dar, una este selectia pe baza de competitie si alta este distrugerea prin extragerea de rente.

1. Cadrul de reglementare

Mai inainte de a privatiza intreprinderi trebuie stabilit un cadru institutional, cu eliminarea barierelor administrative si a lipsei de competitie.

In Romania nu sunt respectate principiile elementare de functionare a unei economii de piata, deopotriva valabile in constructia unei politici de privatizare. Exista un mixaj nepermis intre sfera pietei publice si sfera pietelor private, care alimenteaza rentele si viciaza functionarea optima a economiei. Acest mixaj exista atat la nivel central, cat si la nivel municipal.

1.1. Liberalizarea pietelor – faza premergatoare privatizarii

Pentru a restabili ordinea economica, trebuie mai intai sa se liberalizeze pietele, acolo unde nu s-a procedat astfel, pentru a stimula concurenta si investitiile. O sa dam cateva exemple.

• In piata electricitatii, privatizarea a inceput cu sub-segmentul distributiei corelativ cu un proces gradual de deschidere. Aceasta miscare ar fi fost corecta daca ar fi continuat in faza urmatoare cu deschiderea totala a pietei, consolidarea bursei energiei OPCOM atat pe tranzactii spot cat si la termen, precum si cu privatizarea marilor producatori de energie. Dar, gradul de deschidere a pietei electricitatii a ramas la 50%, evolutia OPCOM a fost incetinita la minimum (desi este obiectiv geopolitic nu numai economic), iar privatizarea a fost suspendata, ceea ce a creat oportunitati tranzactiilor intermediate cu furnizorii de energie privilegiati politic.
• Pe piata gazelor naturale, gradul de deschidere este la 51%. Teoretic, concurenta a aparut pe segmentul de distributie, unde s-au realizat privatizari. Chiar daca fiecare distribuitor detine o cota scazuta in piata, competitia este nula, intrucat consumatorii casnici nu pot opta intre mai multi furnizori si distribuitori, arondarea lor fiind teritoriala. Prin urmare, consumatorii casnici sunt captivi, pentru ca prin reglementari si organizare corporativa s-au impus „limitari spatiale”. Totodata, preturile la gaze naturale nu sunt liberalizate, asa incat orice relaxare poate produce cresteri bruste dupa ani de amanari. Pe de alta parte, infrastructura retelelor este subdezvoltata. Totusi, un inceput de liberalizare s-ar putea face in conditiile separarii inmagazinarii gazelor de producatori. Chiar si asa, concurenta pe piata gazelor naturale va ramane afectata de impedimente tehnice, reglementari si consideratii de natura geopolitica (securitate nationala fata de agresivitatea altor tari de a-si consolida monopolul pe pietele internationale).
• Piata serviciilor de productie, furnizare si distributie a energiei la nivel municipal (separata de cea nationala) este inca neliberalizata, drept pentru care efortul financiar public se canalizeaza in investitii paguboase. Problema sectorului de energie termica nu tine de retehnologizare si nici de infrastructura de distributie, ci de liberalizarea pietei. Pana cand piata locala de energie nu este liberalizata, nici o investitie nu poate fi optimizata, intrucat nu poate fi cuantificata cererea pe diferite segmente si atunci nici privatizarea nu are sens. Consumatorul trebuie sa opteze liber intre diferite tehnologii (energie in co-generare, gaz, electricitate, panouri solare etc). In acest mod se cuantifica cererea si se pot face calcule pe latura investitiilor. Ori, politicienii abordeaza problema exact pe dos, prezervand sistemul centralizat de productie si furnizare, intrucat exista interesul de a colecta rente din investitii publice.
• Liberalizarea ca faza premergatoare privatizarii este valabila si in cazul serviciilor postale. Mentinand piata inchisa si protejand Posta Romana, statul a facut un mare deserviciu acestei companii, care in mod natural trebuia sa fie deja in competitie cu operatorii privati, inainte de a se proceda la privatizarea sa. In ultimii 12 ani, o parte din serviciile postale au fost liberalizate, dar Posta Romana nu a fost nici restructurata, nici privatizata pentru a se adapta la cerintele consumatorilor. Practic o parte din serviciile sale au fost canibalizate. In acest mod, aceasta companie a pierdut din piata, avand o activitate rentabila doar pe servicii atribuite in mod arbitrar de stat (plati de pensii, alocatii). Pe de alta parte, Posta Romana a fost rupta de BancPost, ceea ce i-a redus sfera serviciilor si din puterea comerciala.

1.2.Articularea obiectivelor

Guvernul Romaniei trebuie sa stabileasca obiectivele privatizarii companiilor, si sa conexeze aceasta politica cu cea industriala. Orice privatizare trebuie sa porneasca atat de la fixarea obiectivelor, cat si de la calculul costurilor si beneficiilor acestei masuri. Asemenea masuri trebuie explicate. Altfel, nimeni nu intelege in mod corect de ce ar trebui sa privatizam intreprinderi. Intrucat nu se procedeaza asa, reactiile de respingere sunt mai numeroase decat sustinerile. De asemenea, opozantii privatizarii insista pe riscuri, desi acestea sunt doar pierderi potentiale. Riscul a devenit argumentul cel mai puternic impotriva privatizarii, dar nu l-a calculat nimeni.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro