Doi procurori, doua sisteme … (de Dan Tapalaga)

Morar nu-i ca Botos la fel cum iarna nu-i ca vara. Seful Departamentului National Anticoruptie si seful Parchetului General sint doi procurori cu priza diferita la Cotroceni, la public si, de ce nu, la puscariabili.

Intre cele doua stiluri de ancheta se casca o prapastie ca intre procurorul american si procurorul sovietic. Cheia maririi si caderii lor sta in relatia cu puterea. Morar are un fix cu independenta procurorului. Botos l-a sedus pe Basescu invatind sa fie si politician. Primul si-a ridicat in cap toate partidele, iar la Presedintie este tratat cu o raceala de prost augur. Al doilea este iubit de toata lumea: si la Cotroceni, si la PSD.

Testul lor a fost insusi Basescu. DNA a inghetat dosarul „Flota’’, refuzind sa-i acorde sefului statului, asa cum si-ar fi dorit, un cec in alb. Actul de insubordonare al lui Daniel Morar fusese, la vremea lui, taxat la ora de virf, in direct, la televizor. Basescu visa la un NUP stampilat pe vapoare, desi legea fundamentala nu le permitea anchetatorilor sa mai faca nici un pas in dosar.

Morar s-a tinut pe pozitii, cu pretul caderii in dizgratie. Indiferenta lui Basescu la bilantul DNA ar trebui sa-l puna pe ginduri.

Problemele juridice ale lui Trian Basescu au gasit insa mai multa intelegere la Parchetul General. Dosarul casei din Mihaileanu s-a inchis ca prin minune, cu NUP, dupa ce Elena Udrea s-a uitat gales in ochii anchetatorilor.

Cineva a gresit. Ori Basescu se bucura de imunitatea oferita de Constitutie si nu poate fi cercetat penal, ori trebuie sa raspunda ca oricare alt cetatean. Or, legea fundamentala este clara: presedintele nu poate fi cercetat pe durata mandatului. Prin urmare, orice acte intocmite de procurori in dosarele sale sint susceptibile de nulitate absoluta.

Parchetul General are insa propriul cod de procedura, descifrabil doar pentru initiatii in amoruri cu puterea. Daca Adrian Nastase vrea sa-l umfle de urgenta pe Gregorian Bivolaru, atunci procedura cere mascati, usi la perete, filme la televizor si yoghini integrati in absolutul catuselor. Botos priveste Puterea in ochi si citeste acolo un intreg cod de procedura.

Daca lui Traian Basescu ii sticleste in priviri un rind de gratii cu Dinu Patriciu in spatele lor, procurorii lui Botos inteleg din prima ce au de facut. Nu isi pierd vremea cu citatii si alte proceduri. Le-au incarcat flagrant anul trecut in cazul retinerii lui Patriciu, dupa cum a constatat Consiliul Superior al Magistraturii si sint indicii serioase ca istoria se repeta.

Oricit de probate ar fi acuzatiile in dosarul „Rompetrol”, ancheta nu mai valoreaza doi bani daca procurorii nu respecta procedura milimetric. Dezbaterea se muta de la fondul problemei la forma si proceduri, iar personajele se transforma din acuzati in acuzatori si victime.

N-ar fi prima data cind, in heirupismul lor, procurorii lui Botos omoara marile dosare incalcind procedurile cu o ostentatie suspecta de complicitate si de rea-credinta.

La polul opus il gasim din nou pe Daniel Morar, infinit mai grijuliu cu procedurile si alergic la telefoane in comparatie cu alunecosul Botos, abordat pe firul scurt de la Iliescu la Tariceanu.

Votul impotriva ordonantei DNA din Senat i-a coalizat de fapt pe toti penalii transpartinici impotriva lui Morar si impotriva unui sistem fara butoane de manevra. In schimb, Botos este visul oricarui politician. PSD ardea de nerabdare sa mute dosarele la Parchetul General, perfect conservat sub toate regimurile.

Altii, ca UDMR si o parte din PNL, au cerut ca seful DNA sa fie numit cu voie de la Consiliul Superior al Magistraturii, un filtru defect si imbicsit care ar elimina procurori caposi ca Daniel Morar.

Seful DNA si-a atras si antipatia serviciilor secrete, denuntind slaba calitate a informatiilor livrate, pe cind seful Parchetului General n-are o problema cu ele. Dimpotriva, pare chiar prizonierul lor. Morar si Botos sint doua sisteme care se exclud reciproc: reforma si antireforma, trecutul si viitorul. Traian Basescu inca mai are timp sa aleaga, daca nu cumva s-a decis deja.