Dr. Andrei Zanfir, psihiatru: „Creierul nu îmbătrânește atât de repede pe cât credem. Este mai degrabă obosit.”

Somnul este unul dintre primele mecanisme care se destabilizează odată cu înaintarea în vârstă. Multe femei descoperă că, după 40 de ani, adorm mai greu, se trezesc mai des și nu mai au parte de odihna profundă pe care o considerau firească în tinerețe. Psihiatrul Andrei Gabriel Zanfir explică ce se întâmplă în creierul adultului, cum se modifică ritmurile biologice și de ce aceste schimbări nu sunt un semn de slăbiciune, ci o consecință fiziologică naturală a maturizării.

După 40 de ani, creierul nu mai răspunde la fel de prompt la semnalele care reglează ciclurile somn–veghe, iar secreția de melatonină se schimbă treptat. Rezultatul este un somn mai scurt, mai superficial și mult mai ușor de perturbat de stres, hormoni sau gânduri intruzive. Dr. Andrei Zanfir – medic psihiatru în cadrul clinicii Alegria, centru medical axat pe sănătatea mentală și emotională – explică faptul că, de cele mai multe ori, oamenii nu își dau seama imediat de aceste transformări, pentru că ele apar lent, însă efectele devin vizibile prin scăderea energiei, dificultăți de concentrare sau iritabilitate persistentă.

Despre aceste mecanismele de reglare a somnului, dar și despre hormoni, emoții, sănătate cardiometabolică și schimbările prin care trece corpul femeii după 40 de ani vom discuta pe larg la Conferința „Îmbătrânesc și NU îmi pare rău”, pe 22 noiembrie, la Commons Unirii (strada Halelor, nr. 5 – zona Hanul lui Manuc). Pe scenă vor urca: Iulia Barca (psiholog și psihoterapeut), dr. Anca Sultan (medic specialist obstetrică-ginecologie), dr. Tatiana Niță (medic dermatolog), dr. Alina Lemeni (medic cardiolog), Ioana Ginghină (actriță), dr. Florin Ion Bălănică (medic specializat în psihonutriție) și dr. Andrei Gabriel Zanfir (medic psihiatru / psiholog). Rezervă-ți locul de AICI și vino să afli direct de la specialiști cum poți traversa această etapă cu echilibru, sănătate și o perspectivă nouă asupra propriei vieți.

În cabinet, dr. Andrei Zanfir – medic rezident psihiatru, doctorand în neuroștiințe, psiholog clinician și consilier psihologic acreditat – vede tot mai des femei care se consideră „funcționale” în ciuda unui somn insuficient, însă analizele fine și evaluarea emoțională arată că organismul nu poate susține la nesfârșit un astfel de ritm. Atât insomniile cauzate de stres, cât și cele declanșate de fluctuații hormonale sau tulburări psihice au semnături specifice, iar identificarea lor corectă este esențială pentru recuperare. Somnul rămâne un pilon fundamental al sănătății mintale și fizice, iar înțelegerea mecanismelor care îl perturbă este primul pas către vindecare și către o viață trăită cu mai multă blândețe față de sine.

De ce somnul devine mai fragil odată cu vârsta? Ce se întâmplă, concret, în creierul adultului după 40 de ani?

Dr. Andrei Zanfir: Dacă ne întoarcem în timp și ne imaginăm cum eram la 20 de ani, majoritatea dintre noi puteau adormi imediat, dormeau adânc și se trezeau fără să simtă că lumea depinde de ei. După 40 de ani, lucrurile se schimbă, chiar dacă, la prima vedere, nu pare să fie nimic diferit. Dar în urma unor investigații mai detaliate observăm că mecanismele cerebrale care reglează somnul devin treptat mai sensibile. Odată cu înaintarea în vârstă, mecanismele din creier care reglează ritmul circadian devin mai puțin sensibile la semnalele de lumină și întuneric, iar secreția nocturnă de melatonină scade treptat. Organismul nu mai trimite la fel de eficient semnalul intern că e timpul pentru somn, ceea ce face adormirea mai dificilă și somnul mai fragil.

Somnul profund este momentul în care creierul încetinește cu adevărat, ritmul lui devine lent și liniștit, iar corpul intră într-o stare de refacere pe care nu o putem obține în niciun alt fel. Este acel somn din care ne trezeam fără să ne întrebăm cum am reușit să dormim atât de bine și simțeam că putem lua ziua de la capăt cu tot avântul. Pe măsură ce trec anii, această etapă devine din ce în ce mai scurtă și mai vulnerabilă. Se fragmentează ușor, chiar și din motive aparent banale. Iar când somnul profund se rupe, corpul nu mai apucă să se refacă pe deplin, ne trezim mai des în timpul nopții, devenim mai sensibili la stres și oboseala mintală apare mult mai repede, uneori fără să înțelegem imediat de unde vine.

În cabinet întâlnesc des adulți care vin și îmi spun că nu înțeleg ce s-a schimbat, pentru că nu identifică o cauză evidentă. Totuși, când analizăm detaliat istoricul lor, stilul de viață și simptomele, aceste mici transformări fiziologice apar ca un fir roșu care explică fragilitatea somnului după vârsta de 40 de ani.

Observăm tot mai des femei care dorm puțin, dar se declară funcționale. Poate fi aceasta o formă de autosabotaj?

ADr. Andrei Zanfir: aceasta, într-adevăr, poate fi o adaptare temporară, dar deseori se transformă în autosabotaj. Da, putem funcționa o perioadă scurtă cu ore insuficiente de somn, însă asta nu înseamnă că este sănătos sau sustenabil. Organismul se mobilizează cu adrenalină și cortizol pentru a menține energia necesară peste zi, dar această strategie nu poate fi menținută pe termen lung fără costuri.

Riscurile privării cronice de somn sunt bine documentate: crește inflamația sistemică, se perturbă memoria și atenția, apar probleme cardiovasculare, iar reglarea emoțională devine tot mai dificilă. În timp, apare epuizarea psihică, instabilitatea dispoziției, iritabilitatea, scăderea toleranței la frustrare și, în unele cazuri, declanșarea unor probleme de sănătate mintală.

Am avut în cabinet o clientă care îmi spunea că doarme patru–cinci ore și este perfect funcțională. La evaluare, însă, au apărut simptome subtile, dar clare: devenise mai impulsivă cu cei apropiați, își pierdea firul conversației în situații banale și simțea o tensiune internă constantă, de parcă se afla într-o stare permanentă de alertă. A fost un caz în care intervenția s-a axat pe rutinizare și pe normalizarea programului de somn. Odată cu reglarea treptată a orelor de culcare și trezire, precum și cu introducerea unor rutine de seară adaptate stilului ei de viață, toate aceste simptome s-au diminuat vizibil. A descoperit că funcționalitatea aparentă nu reflecta starea reală a organismului și că restabilirea somnului a schimbat semnificativ inclusiv calitatea emoțională a zilelor ei.

Cum diferențiem insomnia cauzată de stres de cea provocată de dezechilibre hormonale sau de boli psihice?

Dr. Andrei Zanfir: Insomnia legată de stres apare, de regulă, într-un context clar. Persoana poate identifica o perioadă tensionată, o situație dificilă sau un conflict nerezolvat. Adormirea este dificilă pentru că mintea rămâne în modul „alertă”, iar somnul revine odată cu diminuarea stresului.

Dezechilibrele hormonale, foarte frecvente la femei după 40 de ani, au un alt profil. Insomnia apare în valuri, uneori fără un factor extern evident, este însoțită de treziri bruște, palpitații, disconfort termic sau transpirații nocturne. Creierul și corpul intră într-o altă etapă fiziologică, iar somnul devine mult mai ușor de perturbat.

Când insomnia este parte a unei tulburări psihice, apar semne specifice. În depresie, trezirile matinale precoce sunt comune și vin însoțite de tristețe și lipsa energiei. În anxietatea generalizată, persoana spune că adormitul este un „maraton mintal”. În fazele maniacale din tulburările bipolare, apare nevoia scăzută de somn, nu doar dificultatea de adormire.

Pentru un diagnostic corect este esențială o evaluare psihologică sau psihiatrică. Insomnia este o consecință, nu un diagnostic final.

În cazul femeilor, cât de mult influențează perimenopauza și menopauza calitatea somnului?

Dr. Andrei Zanfir: Influența este semnificativă. După 40–45 de ani, fluctuațiile de estrogen și progesteron afectează direct centrii cerebrali implicați în reglarea somnului. De multe ori, femeile îmi spun că nu înțeleg de ce corpul lor pare să funcționeze diferit față de acum câțiva ani. Adevărul este că perimenopauza nu indică nicio problemă psihologică și nu reflectă niciun fel de slăbiciune. Este pur și simplu o etapă biologică în care corpul își schimbă ritmurile, iar sistemele care înainte funcționau automat devin puțin mai sensibile. Somnul intră și el în această tranziție, iar felul în care îl simțim capătă nuanțe noi.

Aceste modificări pot duce la treziri frecvente, senzația de neliniște în corp seara, oscilarea temperaturii, dificultatea de a reveni la somn sau chiar o sensibilitate crescută la gânduri intruzive. Când aceste simptome persistă, recomand evaluare specializată multidisciplinară, pentru că uneori intervenția psihologică și cea medicală merg foarte bine împreună.

Poate lipsa somnului să accentueze îmbătrânirea mintală? Cum afectează memoria, concentrarea și dispoziția?

Dr. Andrei Zanfir: Somnul este etapa în care creierul își rafinează gândirea, își curăță reziduurile metabolice și își consolidează informațiile. Atunci când somnul este insuficient sau fragmentat, atenția devine instabilă, memoria de lucru este afectată, iar emoțiile devin mai greu de gestionat. În studiile recente, lipsa somnului este asociată cu accelerarea proceselor de îmbătrânire cerebrală și cu diminuarea clarității mentale.

Mulți pacienți vin cu îngrijorarea că se confruntă cu o problemă neurologică. În realitate, după câteva săptămâni de intervenții psihologice axate pe reglarea somnului, memoria și concentrarea revin în mod surprinzător la normal. Creierul nu îmbătrânește atât de repede pe cât credem; este mai degrabă obosit.

Cum putem antrena creierul să se liniștească seara, în condițiile în care anxietatea cotidiană pare permanentă?

Dr. Andrei Zanfir: Creierul poate fi educat să intre într-un ritm de liniște, dar are nevoie de consecvență. Este util ca seara să fie privită ca o zonă tampon între zi și somn. Recomand tranziții lente, cu reducerea luminii, limitarea stimulilor și câteva tehnici simple, dar eficiente: respirația profundă cu prelungirea expirului, exerciții de ancorare în corp, sau „descărcarea” gândurilor intruzive pe hârtie, în jurnalul de pe noptieră.

În terapie lucrăm deseori pe restructurarea modului în care persoana interpretează insomnia, pentru că frica de a nu dormi este uneori mai perturbatoare decât insomnia în sine. Totuși, insist asupra faptului că, atunci când dificultățile persistă, este nevoie de intervenție individualizată. Psihologul stabilește abordarea potrivită, iar dacă este necesar, se colaborează cu medicul psihiatru pentru sprijin suplimentar.

Ce mesaj ați transmite femeilor care ajung la finalul zilei epuizate, dar nu pot adormi — cum pot face pace cu mintea și cu corpul lor?

Dr. Andrei Zanfir: Le-aș spune că nu sunt singure și că ceea ce trăiesc este mai comun decât cred. Corpul nu le avertizează pentru a le pedepsi, ci pentru a le proteja. A face pace cu mintea și cu corpul înseamnă a învăța să încetinești, să acorzi spațiu emoțiilor și să renunți la a demonstra mereu ceva. Este un proces care cere blândețe față de sine și, uneori, ghidaj specializat.

Le invit să se observe, să își asculte corpul și să nu forțeze limitele peste măsură. Somnul nu este un moft, este o nevoie biologică fundamentală și, în această etapă a vieții, trebuie tratat cu aceeași importanță ca orice alt aspect al sănătății.

Dacă dificultățile persistă, primul pas este consultarea unui specialist în sănătate mintală. O evaluare psihologică sau psihiatrică nu este un semn de slăbiciune, ci un act de maturitate și grijă față de propria viață. Somnul poate fi recuperat și poate redeveni acel spațiu sigur în care mintea și corpul se reașază.

Conferința ”Îmbătrânesc și nu îmi pare rău”

Conferința „Îmbătrânesc și nu îmi pare rău”, organizată de publicația SmartLiving, este un spațiu de răspunsuri și de inspirație. Aici vei găsi informații medicale clare și utile, dar și povești de la femei ca tine. Este locul unde specialiștii vor vorbi deschis despre sănătate, echilibru și prevenție și vor răspunde întrebărilor punctuale, din public, în cadrul unui Q&A lămuritor. Găsești bilete AICI. Vino cu o prietenă și beneficiați de oferta specială!

Agendă

10.30-11.10 – Femeia care devii: despre sens, echilibru și acceptare în perioada (peri)menopauzei, Iulia Barca, psiholog și psihoterapeut

11.10-11.50 – Pre(menopauza) fără tabuuri: ce se întâmplă cu corpul tău și cum poți rămâne în armonie cu el, Dr. Anca Sultan, medic ginecolog

11.50-12.00 – Pauza de cafea

12.00 -12.40 – Emoțiile, stresul și inima: conexiuni invizibile care îți pot salva viața, Dr. Alina Lemeni, medic cardiolog

12.40-13.20 – Anti-aging cu sens: cum îți iubești pielea la orice vârstă, Dr. Tatiana Niță, medic dermatolog

13.20 – 13.40 – Pauza de masă

13.40-14.20 – Somnul și echilibrul emoțional la vârsta de mijloc: cum ne menținem sănătatea minții într-un corp care îmbătrânește, Dr. Andrei Gabriel Zanfir, medic psihiatru/ psiholog

14.20 -15.10 – De la metabolism la mentalitate: cum îți recalibrezi viața după 40 de ani, Dr. Florin Ioan Bălănică, medic psihonutriție

15.10-15.50 – Frumusețea vulnerabilității: despre cum să rămâi tu, indiferent de vârstă, Ioana Ginghină, actriță