Drama lui Andrei Ursu: nepasarea contemporanilor sai si alegerile prezidentiale

Am citit recent doua articole despre „indignare”. Primul este cel al teologului Radu Preda, presedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc.Conferentiarul clujean se revolta si indigneaza impotriva intentiei unei asociatii de producatori in domeniul panificatiei de a scoate pe piata „a unor sortimente de paine facute dupa retete din timpul comunismului”, dar si fata de revitalizarea catorvaproduse populare din anii comunismului: batonul cu ciocolata Rom, apa minerala Aurora, bautura racoritoare Cico.

Cel care se opreşte asupra acestui articol va constata probabil că domeniul de activitate al IICCMER îl reprezintă mai nou descoperirea comuniştilor şi ofiţerilor de securitate refugiaţi în ambalajul batonului de ciocolată Rom, sub capacul băuturilor Aurora şi Cico sau în miezul pâinii. Fără să vrea, dl. Preda revoluţionează cercetarea comunismului, de parcă aceste produse de larg consum socialist ar fi adus comunismul în România, ascuns în ambalaje frumos colorate. Tot aceste produse ar fi fost cele care îi păzeau pe deţinuţii politici la Gherla, Piteşti, Râmnicu Sărat şi Sighet. Articolul dânsului se încheie într-un registru apoteotic: profeţia sa că, în curând, restaurantele din România vor servi „cârnaţii de Jilava, ciorba de burtă de Piteşti, slănina de Aiud, palinca de Gherla, bulzul de Sighet, tocana de Râmnicu Sărat, saramura de Poarta Albă sau plăcintele de Mislea.”. Chiar aşa, domnule Preda? Nu vă daţi seama că insultaţi memoria şi suferinţele foştilor deţinuţi politici cu astfel de macabre „comparaţii paraculinare […] teribil de indecente, ci şi de un prost gust desăvârşit”, după cum le-a catalogat istoricul Mircea Stănescu?

Mă întreb: de când obiectivul institutului pe care îl păstoriţi îl reprezintă incriminarea acestor produse socialiste? Nu aţi găsit alte motive de indignare? Chiar în zilele în care dl. Radu Preda scria articolul său demascator la adresa pâinii produse conform unei reţete comuniste sau a batonului de ciocolată Rom, la sediul Grupului pentru Dialog Social se consuma o dramă, care este ignorată nu doar de către dl. Radu Preda şi Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, dar şi de cei mai mulţi dintre contemporanii noştri, prinşi în mrejele alegerilor prezidenţiale din 2 noiembrie. Oare domnul Dinu Zamfirescu, preşedintele Consiliului Ştiinţific al IICCMER, ce crede faţă de lipsa de reacţie a institutului şi a celor care îl conduc (Radu Preda şi Cosmin Budeancă) faţă de drama lui Andrei Ursu. Domnule Dinu Zamfirescu, exercitaţi-vă prerogativele! Sancţionaţi-i pe cei care în nepăsarea lor se fac că plouă când vine vorba de tragedia lui Andrei Ursu şi a părintelui său, Gheorghe Ursu, ucis de Securitate.

Cât de mult mai contează aceste alegeri, când în imediata noastă apropriere se petrece o tragedie, iar printre noi trăiesc încă nepedepsiţi şi lipsiţi de mustrări de conştiinţă ofiţerii de securitate şi liderii Securităţii care l-au bătut, torturat sau au dispus ca Gheorghe Ursu să fie arestat şi maltratat? Maiorul Marin Pârvulescu, generalul colonel Iulian Vlad, ministrul de Interne Tudor Postelnicu nu sunt fantasmele unei zile de toamnă, ci personificarea întruchipată a abominabilei maşinării de ucis şi torturat care a fost Securitatea. Inginerul Gheorghe Ursu a fost ucis de aceştia într-o zi de toamnă: 17 noiembrie 1985. La 29 de ani distanţă de la acest asasinat, călăii trăiesc încă nepedepsiţi şi nederanjaţi de nimeni.

În această atmosferă de complicitate, cei mai mulţi dintre noi sunt captivii unor false alegeri prezidenţiale. Nu alegerile prezidenţiale ne vor făuri viitorul, ci modul cum ne raportăm la cei care ne-au ucis semenii noştri în numele unei ideologii. Cât de mult contează cine va câştiga alegerile prezidenţiale, dacă în spatele lor se află grupuri de interese ce urmăresc un singur scop: propăşirea lor materială şi a celor ca ei. De pe afişe şi din timpul emisiunilor electorale, ne zâmbesc zeflemitor prezidenţiabilii din 2 noiembrie, iar, în spatele lor, ascunşi prin birouri ultraelegante şi cluburi fiţoase, suporterii acestora îşi împart deja viitoarele posturi din administraţia de stat şi planifică cum să vandalizeze în continuare bugetul României şi banii milioanelor de români. Din noiembrie 2014, vandalizarea României va avea în prim plan noi actori, avizi de afirmare şi de bani, şi acelaşi cadru: nepăsarea clasei politice faţă de cei mulţi, faţă de cei care contează, faţă de tragedia lui Andrei Ursu şi a tatălui său, dar şi a celorlalţi deţinuţi şi disidenţi ucişi de Securitate.

Pe bună dreptate, se indignează şi revoltă Vladimir Tismăneanu, profesor la Universitatea Maryland, cunoscut şi apreciat cercetător al celor două totalitarisme ale secolului XX într-un articol publicat tot pe această platformă. Reiau aici pasajele de o luciditate tulburătoare scrise de Vladimir Tismăneanu

Citeste mai mult si comenteaza pe Contributors.ro