Drumul apei. Cum ajunge apa din râurile Argeș și Dâmbovița la robinetele din București
În fiecare zi, Bucureștiul își ia apa din două râuri: Argeș și Dâmbovița. Este apă brută, aflată într-o continuă schimbare. După o ploaie puternică poate transporta mai multe sedimente, vara are alte caracteristici decât iarna, iar debitul râurilor modifică permanent condițiile în care trebuie tratată.
De aici începe munca invizibilă.
Apa este direcționată către stațiile de tratare care produc apă potabilă pentru Capitală: Arcuda, Roșu și Crivina.
La Brezoaele, pe râul Dâmbovița, apa este captată și pornește spre stație. Primul lucru surprinzător este că, în această etapă, natura face o parte din muncă.
Diferența de nivel dintre punctul de captare și stația de la Arcuda permite transportul gravitațional al apei, fără consum suplimentar de energie. În loc să fie împinsă, apa este lăsată să curgă.
Odată ajunsă în stație, ritmul se schimbă.
Dar nicio zi nu seamănă cu alta într-un râu, iar fiecare schimbare trebuie înțeleasă. Specialiștii și sistemele de monitorizare adaptează permanent procesul de tratare, astfel încât rezultatul să fie același: apă potabilă care respectă toate standardele de calitate.
Urmează filtrarea.
La Arcuda, apa este decantată, traversează 42 de filtre rapide care rețin particulele rămase în suspensie. Abia după această etapă este dezinfectată, iar dozarea clorului este ajustată automat în funcție de caracteristicile apei. Clorul este necesar pentru păstrarea calității apei pe tot traseul acesteia, de la ieșirea din stația de tratare, prin rețeaua de distribuție și până la robinet. Conform normelor în vigoare, concentrația de clor din București este cuprinsă între 0,1 și 0,5 mg/l.
Revenind la stația de tratare, privită de la distanță, aceasta pare un ansamblu de conducte, bazine și instalații industriale. Înăuntru are loc însă una dintre cele mai importante transformări din viața orașului. Apa care, cu puțin timp înainte, curgea printr-un râu, devine apă pregătită să intre în rețeaua de alimentare a Bucureștiului.
Acest proces se repetă în fiecare zi, indiferent dacă afară este caniculă, viscol sau plouă torențial.
Noi vedem doar ultimii pași ai călătoriei: robinetul și paharul. Restul drumului rămâne aproape întotdeauna ascuns. Dar stația de tratare este doar jumătate din poveste.
Din acest punct începe o altă călătorie, prin mii de kilometri de conducte care traversează orașul și fac posibil ca apa să ajungă în fiecare cartier al Bucureștiului.
Despre acest drum aflăm mai multe în episodul următor.
Articol susținut de Veolia România