Dubla lansare de carte la Institutului Francez Timisoara: Maryse si Georges Wolinski

Titlurile Dragă, mă duc la Charlie, de Maryse Wolinski (soția binecunoscutului caricaturist francez G. Wolinski, ucis în atentatul de la “Charlie Hebdo” ) o confesiune sinceră și tulburătoare despre fața ascunsă a tragediei care a zguduit întreaga lume în 7 ianuarie 2015, și Dragoste cu năbădăi, album postum cu ilustrații semnate de Georges Wolinski, vor fi lansate de Editura ALL la București și la Timișoara, în parteneriat cu Institutul Francez din România. Evenimentul de lansare va avea loc joi, 2 februarie, ora 18 la sediul Institutului Francez Timisoara (bd. C.D.Loga, nr.46).

Invitați: Prof. univ. dr. Cornel Ungureanu, critic și istoric literar, președintele U.S filiala Timiș; Conf. univ. dr. Radu Ciobotea, jurnalist, și scriitor; Prof. univ. dr. Marcel Tolcea, jurnalist și scriitor, Prof. univ. Dr. Vasile Popovici și Cyrille Fierobe, Directorul Institutului Francez Timișoara.

Evenimentul va fi moderat de traducătorul cărților, Tudorel Urian.

Cartea „Dragă, mă duc la Charlie” mi-a oferit o şansă unică: aceea de a privi evenimentele pe care le ştiam din imediata apropiere a uneia dintre victime: soţia lui Georges Wolinski. Experienţa este covârşitoare. Totul se amplifică până la o stare greu de imaginat. Pe măsură ce am realizat traducerea (am făcut-o în fix zece zile), am locuit în mintea şi în inima lui Maryse Wolinski. Mi-am modificat stările de spirit în funcţie de ale ei, am grăbit sau am încetinit ritmul scrierii simţind-o că a făcut acelaşi lucru. De pildă, halucinantul traseu al asasinilor spre redacţia «Charlie Hebdo» l-am scris cu pauze lungi, dorind instinctiv să le prelungesc drumul în speranţa deşartă că ar putea interveni ceva care să schimbe deznodământul”, declară Tudorel Urian despre experiența traducerii cărții „Dragă, mă duc la Charlie”, de Maryse Wolinski.

Ultima replică auzită, în momentul în care soțul ei închidea pentru ultima oară ușa casei lor, „Dragă, mă duc la Charlie”, devine un laitmotiv al cărții. Alături de această replică, apare și întrebarea care îi străbate ca un fir roșu paginile: „De ce?”. Cititorii au rareori ocazia să citească un text atât de tensionat din punct de vedere existențial, aflat, de multe ori, aproape de limita suportabilității.

Dragoste cu năbădăi, de Georges Wolinski, este un album postum a cărui ediție originală a apărut în Franța anul trecut. Desenele sunt în mare măsură inedite, grupate tematic de soția sa, Maryse Wolinski. Ele pun în evidență acest chip al lui Wolinski de veșnic îndrăgostit, pasionat de corpul feminin, atât de des invocat în cartea ei, Dragă, mă duc la Charlie, dar și în prefața acestui album.

„Este posibil ca unele dintre imagini să vă șocheze. Dar șocul nu este mai mare decât cel produs de unele versuri ale lui Emil Brumaru, de pildă. Pentru că personajul principal al acestui album este cel care privește și desenează, imaginându-și ipostaze de erotism dezlănțuit, dar și neputințe sublime, avataruri ale unei anumite vârste, la care trupul nu mai ține pasul cu vioiciunea imaginației. Paradoxal, dincolo de aceste imagini explicite, care probabil vor fi repudiate de mulți, se întind imensa candoare și zâmbetul blând ale lui Wolinski”, explică traducătorul volumului, Tudorel Urian.