E timpul ca economia românească privată să se mobilizeze, ea poate să contracareze deraierea României

Acum 3-4 ani, Rusia s-a mobilizat să contamineze și să forțeze la București o putere politică servilă și antioccidentală.  Ecosistemul economic românesc poate să țină țara pe axa pro libertate, crede Cristian Grosu, de la Curs de Guvernare, în acest articol de opinie pe care-l publicăm astăzi în HotNews.

• Avem nevoie de un plan de rezervă iar miza cea mare e salvarea economiei, a cursului de integrare economică în trendurile economiei occidentale, precum și apărarea a ceea ce s-a obținut până acum în materie de sistem economic. 

Economia curată înseamnă interesele României, înseamnă România însăși, dincolo de orice ideologie. Iar această economie are mai degrabă acum un plan A, dar trebuie neapărat să-și construiască și un plan B.

Planul A e cel în care o parte a oamenilor din economia reală mai speră:

• Mobilizare la vot în turul 2 semnificativ mai mare decât acum (Germania a ținut sub control ascensiunea AfD prin prezența la vot de 80%);
• Susținere pe toate canalele a proiectului Nicușor Dan de către toate partidele;
• Un desen al unei noi coaliții, cu USR cooptat la guvernare, care să asigure majoritatea în Parlament, dat fiind că jumătate din PSD e ”suveranistă” și până și guvernul Ciolacu, susținut de cele 2 partide mainstream, a trecut cu doar 7 voturi la învestire;
• Readucerea sub control a relației fluente și coerente cu Uniunea Europeană în particular și cu Occidentul în general;
• Depanarea rapidă a dezechilibrelor macroeconomice care ne țin pe buza prăpastiei.

Însă trebuie să avem și un plan B, pentru ce e mai rău.

Ce înseamnă un guvern cu Călin Georgescu premier

Iată ce ar însemna acest ”ce e mai rău”.

1. George Simion să câștige președinția.

Liderul AUR are peste 40%, o parte din PSD îl susține (cei care s-au dus spre Victor Ponta – afiliați aripii pro-estice din partid, Stănescu-Firea), are susținerea unei părți din Biserica Ortodoxă (am auzit cel puțin 3 întâmplări de preoți ortodocși din județele sudice făcând propagandă electorală pentru Victor Ponta);

2. Un guvern cu premier Călin Georgescu, susținut de PSD după ce PSD îl va fi înlocuit pe Marcel Ciolacu și își va fi instalat la conducere aripa pro-rusă a partidului;
3. Prăbușirea by default a ratingurilor de țară, a bursei și piețelor de împrumut pentru România pe fondul incertitudinilor economice și a direcției țării – aici percepția piețelor e decisivă, iar percepția e horror;
4. Blocarea unor fonduri europene pe modelul suspendării pentru Ungaria și Slovacia – ceea ce ar însemna o explozie a deficitului de cont curent și o înghețare a unor investiții strategice în curs, precum și ieșirea României din ecuația proiectelor economice europene inițiate după Raportul Draghi;
5. Repoziționarea în politica externă față de NATO și față de Ucraina – cu consecințe pe capacitatea de implicare (foarte avantajoasă în acest moment) în reconstrucția țării vecine;

Economia privată trebuie să se organizeze

În cazul că toate acestea se vor petrece, miza cea mare e salvarea economiei. Asta în sensul protejării economiei de oligarhizarea care s-ar putea produce pe granița dintre ”suveranismul” economic și companiile care au în spate interesele serviciilor de informații angrenate în jocul politic.  

Prin urmare, economia privată trebuie să se organizeze. Este singura entitate care are autoritatea și forța necesare pentru a pune piciorul în prag în cazul unui derapaj politic major și ca să formeze o adevărată gherilă.

E nevoie de:

Stabilirea unor obiective de politici publice și economice comune de către organizațiile patronale de orice fel – aflate acum în tot felul de competiții cu mize mercantile – , configurarea unor planuri realiste de traseu economic pentru România, astfel încât să existe o direcție clară, științifică și fezabilă la care să tragă toată lumea. Monitorizarea în sistem organizat a deciziilor politice privind economia, evaluarea acestora comparativ cu trendurile economiei europene – și procedurizarea unui siststem de reacție. 

Dacă ”ce e mai rău” se va petrece, ne aflăm în situația în care economia ”curată” se află în contradicție cu politicile economice ale clasei politice. Iar economia curată înseamnă interesele României, înseamnă România însăși, dincolo de orice ideologie.

Opoziția (în sensul pe care-l dăm din punct de vedere politic), în cazul cel mai rău descris mai sus, trebuie să vină de la economie și de la autoritatea ei: o ședință de  guvern ”suveranist” și orientat spre Rusia trebuie dublată a doua zi de o ședință a Economiei – care să evalueze deciziile politice și impactul mai ales asupra direcției economiei.

Nimeni nu își face afacerile în vid

E nevoie de acceptarea stringențelor macroeconomice și a aportului lor la echilibrul economic general. Orice șef de companie, orice antreprenor știe că nu poate privi doar în propria farfurie, ca și cum piața în care evoluează se află în vid. O economie fără libertate și cu drepturile cetățenești diminuate nu e o economie în care să fie recunoscut meritul antreprenorial.

E nevoie de redefinirea paradigmei de poziționare în societate a Economiei: NU clasa politică ține România pe hartă, ci ecosistemul economic ține România pe hartă. 

Configurarea unui mecanism de creare a unei alerte către clasa politică venind dinspre economie: atenție, nu dinspre un grupușor de 2-3-7 oameni de afaceri care au nevoie de o hotărâre de guvern ”servită”, ci dinspre cel mai de bază interes comun al economiei.

Putem rezista

Acum 3-4 ani, Rusia s-a mobilizat să contamineze și să forțeze la București o putere politică servilă și antioccidentală. E timpul să se mobilizeze economia românească. Ecosistemul economic românesc poate să contracareze deraierea României de pe axa prooccidentală.

Trebuie doar ca marile business-uri românești să-și dobândească conștiința de sine și să acționeze conform convingerii că nu delirul politic produce PIB și bunăstare, ci cele 1000, 2000, 10.000 de companii care se poziționează zi de zi cu luciditate față de competiția nebună în care, ca țară europeană, ne aflăm în acest moment de inflexiune global.  

Putem rezista – suntem destul de maturi deja ca sigur să putem rezista.

Articolul a fost publicat inițial în Curs de Guvernare.