Economisind pentru patrie. Guvernul salveaza Romania luand de la gura celor saraci

„Ce faci, mami?“, intreb la telefon o buna cunostinta din Romania. „Ma uit la stiri la televizor si ma enervez. Iar mi-a crescut tensiunea“. „De ce?“, mai intreb. „Ne taie astia din pensii. Ne taie transportul gratuit pe tramvai. Ne taie din medicamentele compensate“, spune Rozalia, furioasa. Dupa mai bine de 35 de ani de munca intr-o intreprindere aradeana, ea are 740 de lei pensie. Dupa masurile anuntate de Guvern, banii vor fi si mai putini. „Politicienii astia fac legi bune doar pentru bogati, mi-e scarba de ce se intampla“, incheie femeia, oftand cu naduf.

Inapoi la salamul cu soia

La 74 de ani, Rozalia nu mai iese sa demonstreze in strada. N-o lasa reumatismul, hipertensiunea si nici nu crede ca are vreun rost. Alti mii de pensionari insa, au iesit pe strazile Capitalei si ale altor orase din tara. Alaturi de ei sunt bugetarii amenintati de somaj. 325.000 dintre cei 1,4 milioane de bugetari romani urmeaza a fi concediati, pana in 2015.

Toti au familii de hranit, credite, datorii curente. Toti trebuie sa inghita gogoasa guvernantilor ca „alta solutie n-avem“. Guvernul Boc a decis diminuarea pensiilor cu 15% si a salariilor bugetarilor cu 25%. Masurile de austeritate ar urma sa fie aplicate de la 1 iunie 2010, pentru o jumatate de an. Cine-i crede ca doar pe timp limitat? Rozalia, in orice caz, nu.

Vorbesc si la Brasov, la telefon, cu alta mamaie. „605 lei am pensie, totul s-a scumpit, din ce mai traiesc?“, spune Tereza. „De ce nu le taie din pensie alora care iau lunar mii de lei, si unii pe langa salar?“. Femeia de 77 de ani nu e singura revoltata de faptul ca reducerea pensiilor si salariilor se face nediferentiat. „Ne-ntoarcem la comunism, maica, de ne baga astia pe toti intr-o oala“, zice pensionara, care a mai flamanzit pentru patrie si pe vremea lui Ceausescu.

Revoltati nu sunt doar varstnicii, ci si tinerii: mame, studenti, tineri bugetari. Contractarea cu 15-25% a bugetului unei familii duce la acumularea de datorii, reduce consumul. Optimista viziune de crestere economica a Romaniei in viitorul apropiat va trebui, cu siguranta, readusa pe un fagas mai realist. Ceea ce a si facut FMI-ul, cu o prognoza ce atinge si 0%. In varianta pesimista a unor experti, nici minusul nu este exclus.

Situatia la varf

Coalitia de guvernare PDL-PSD de anul trecut s-a zbatut ca pestele pe uscat, incercand sa treaca prin Parlament legea salarizarii unice si legea pensiilor. Reformarea greoiului aparat de stat romanesc i-a rascolit pe politicieni la buzunar si la interese. Anul 2009, un an in care Romania si-a asumat obligatii fata de creditorul FMI, a fost macinat de lupte politice in vederea alegerilor prezidentiale, care au costat multi bani si au adus o continuitate considerata de jumatate dintre alegatori ca paguboasa.

Centru-dreapta a ramas cu o subtire majoritate in Parlament, centru-stanga e rascolit de certuri intestine, traseismul politic e la el acasa in Parlamentul Romaniei. Peste toti si toate, troneaza Presedintele Romaniei, reales pe inca 5 ani. Din gura lui a aflat poporul de masurile de austeritate prevazute de Guvern. Sigur pe noul sau mandat, Traian Basescu n-a clipit, anuntand masurile profund antisociale care vor urma.

Oare de ce n-am avut parte de acest spectacol anul trecut, in plina campanie electorala? La inceputul anului electoral 2009, s-a trecut sub tacere si faptul ca Romania s-ar afla in prag de faliment. Mai realista, presa germana scria: „UE trebuie sa salveze Romania de la falimentul de stat“. „Care-i adevarul, Mr. President?“, intrebam atunci.

Promisiuni, promisiuni

Cota unica de impozitare de 16% a fost momentan salvata, la fel si TVA-ul de 19%. La scurt timp dupa alegerea sa ca Presedinte al Romaniei, in timpul unei vizite oficiale la Berlin, Traian Basescu raspundea transant intrebarii puse de Susanne Kastner, sefa grupului parlamentar germano-roman si pe atunci vicepresedinta Parlamentului german. La Conferinta de la Fundatia Friedrich-Ebert din 21 martie 2005, Kastner remarca faptul ca introducerea cotei unice de impozitare -flat-tax de 16% pe veniturile populatiei si profitul firmelor-, transforma Romania intr-un „paradis fiscal“.

Kastner mai spunea: „Acest nou impuls va stimula fluxul de capital de investitie catre Romania si va atrage investitorii privati“. Dubiile sale se refereau insa la finantarea de catre statul roman a acestei reduceri de impozite, care majoreaza deficitul bugetar. Presedintele Basescu a raspuns extrem de transant, socand auditoriul german din sala, obisnuit cu formulari politice mai de catifea. Contrabalansarea financiara se va face cu banii „de la hoti“, adica de la cei care pana acum nu plateau taxe si impozite, a spus Basescu in martie 2005, la Berlin.

Dintre firmele din economia vizibila, platitoare de taxe, „in realitate plateau o medie de 15,8% impozitele catre stat“, a precizat el, continuand: „Economia subterana a Romaniei era evaluata in 2002 de Banca Mondiala la 38-40%, iar piata fortei de munca la negru la 30%“. Deductia presedintelui Romaniei era ca flat-tax-ul de 16% devine o „taxa platibila“, raportat la platile reale facute in trecut de firmele din economia declarata, precum si la evaziunea fiscala totala, practicata de firmele din economia subterana.

Acest demers de echilibrare bugetara urma sa fie sustinut „prin legislatia ce urmeaza a intra in vigoare in Romania, prin care neplata taxelor catre bugetul de stat se constituie in act criminal“, a adaugat atunci presedintele Basescu. Tot el a punctat ca flat-tax-ul nu este o masura aplicabila unei „economii sanatoase, unei economii normale“, ci functioneaza intr-o economie in care 40% este subterana si bazata pe munca la negru, intr-o economie in tranzitie si cu un mare grad de infractionalitate.

Slalomul fiscal

De la aceste declaratii publice ale Presedintelui Romaniei au trecut mai bine de cinci ani. S-au perindat si cateva guverne. In perioada de boom economic, pana la mijlocul anului 2008, marea economie, ca si larg raspandita economie „gri“ au prosperat, nu arareori prin contracte avantajoase cu statul roman. Masurile de control fiscal n-au fost inasprite. Dovada o fac marile restante la plata impozitelor ale unor firme-mamut, sau apartinand clientelei politice, care produc sau exploateaza pe teritoriul Romaniei.

O alta dovada este impozitul forfetar, gasit ca solutie de catre Guvern, pentru a combate evaziunea fiscala a firmelor mici si mijlocii. Aceasta reglementare fiscala cu aplicare uniforma a starnit largi proteste, micii intreprinzatori s-au simtit furati. E ilegal si chiar imoral sa impozitezi „in bloc“, doar pentru ca organele de control fiscal sunt depasite de situatie.

In ianuarie 2010, ANAF a sporit competentele Garzii Financiare, atributiile comisarilor financiari extinzandu-se in zona combaterii evaziunii fiscale. Sambata, premierul Boc a convocat la Guvern Grupul interministerial pentru combaterea aceleiasi evaziuni. Toate aceste masuri recente de control al fiscalitatii arata ca guvernantii romani actioneaza doar sub presiune. Pana la aderare , „zmeul” era Uniunea Europeana. Acum, butonul de control il apasa FMI.

Cu sabia, in carne vie

Fortati la o decizie rapida de Fondul Monetar International – care ameninta cu blocajul celei de-a cincea transe, planificate pentru iunie (820 de milioane euro) a imprumutului de 20 de miliarde de euro luat de Romania in 2009 -, guvernantii romani n-au stat pe ganduri. In interval de o zi, solutia cresterii cotei unice de impozitare si a TVA-ului au fost maturate de pe masa de discutii. Lobby-ul dreptei a invins.

Fara a dezbate public si fara vreo umbra de gand in vederea unui referendum popular, guvernul si Presedintele au anuntat iminenta masurilor de austeritate care vizeaza practic toata populatia Romaniei, din tara si de peste hotare: scaderea punctului de pensie, a ajutorului de maternitate si somaj, diminuarea burselor de studii, reducerea salariilor bugetarilor, desfiintarea indemnizatiilor de prima casatorie. Sectoarele sanatate si educatie, vitale pentru calitatea vietii unui popor, vor fi infasurate si mai tare in strai de Cenusareasa.

Ca sa tina masinaria invechita in lucru, guvernantii romani taie in carnea vie a celor multi, pripit si nediferentiat. Pentru ca un stat european sa fie modern si functional, e nevoie de mult mai mult decat atat.