Editorial Washington Post: Olandezii tocmai au aratat lumii cum functioneaza influenta ruseasca in Europa de Vest

Multe persoane sunt constiente, intr-un fel destul de vag, de faptul ca guvernul rus ofera sprijin material si moral grupurilor politice extremiste din Europa. Cancelarul Angela Merkel a cerut responsabililor cu securitatea sa se uite la influenta rusa asupra mass-media online germana iar Marine Le Pen, liderul formatiunii de extrema dreapta din Franta Frontul National, a imprumutat bani de la o banca din Rusia pentru a-si finanta partidul. Insa, pana la referendumul olandez de saptamana trecuta, nu am vazut un exemplu bun al modului in care functioneaza de fapt influenta ruseasca in alegerile din Europa de Vest, sustine un editorial publicat de Washington Post.

Referendumul a fost lansat atunci cand un site populist, cunoscut pentru apetenta spre farse, a adunat peste 300.000 de semnaturi pe o petitie. Editorii site-ului cautau un subiect – orice subiect – si au gasit unul: Miercuri, cetatenii olandezi au fost chemati sa isi exprime parerea cu privire la un acord comercial european incheiat cu Ucraina, acelasi tratat pentru care ucrainenii au luptat si pentru care unii au murit in februarie 2014.

Controversa pe care a creat-o acest acord este neasteptata. Documentul, menit sa faciliteze schimburile comerciale intre Europa si Ucraina, este tehnic, greoi, de peste 1000 de pagini de jargon.

A intrat deja in vigoare, de la 1 ianuarie. Nu este unic sau interesant: Uniunea Europeana are multe astfel de tratate, printre altele cu Chile si Iordania. Se poate spuna ca dintre cei care s-au deranjat sa voteze, este aproape sigur ca putini l-au citit.

Unul dintre initiatorii referendumului i-a spus unui jurnalist ucrainean, o cunostinta a autoarei editorialului, ca el cu siguranta nu l-a citit si ca nu are de gand sa o faca.

Olandezii de extrema-stanga si cei de extrema-dreapta au avut insa alte scopuri; au folosit votul pentru a submina un guvern de centru-dreapta, liberal din punct de vedere economic, si pentru a stimula sustinerea anti-europeana. Si au reusit sa faca asta, remarca autoarea Anne Applebaum. Miercuri, 32% din olandezi au venit la vot, putin peste procentul necesar pentru a face referendumul legal, iar doua treimi dintre ei au votat impotriva tratatului.

Este greu de spus cati dintre ei au fost mobilizati de dezinformarile rusesti, desi propaganda ruseasca nu a lipsit din Olanda in ultimii ani si s-a accelerat in ultimele luni, sustine editorialul.

O mare parte a dezinformarii a vrut sa creeze incertitudini suplimentare si temeri cu privire la amenintari ucrainene inexistente. Multe dintre temele, sloganurile si chiar imaginile campaniei „NU” au fost luate direct din Russia Today si Sputnik, site-ul de propaganda al Moscovei. Potrivit unui sondaj citat de catre un reprezentant al Ministerului de Externe ucrainean, 59% dintre cei care au votat impotriva tratatului au enumerat, ca o motivatie importanta, faptul ca Ucraina este corupta; 19% au crezut ca Ucraina este responsabila pentru prabusirea cursei MH-17, avionul doborat de separatistii rusi in Ucraina in 2014; 34% au crezut ca tratatul va garanta aderarea Ucrainei la Uniunea Europeana. Dintre aceste trei puncte, ultimele doua sunt cu siguranta false. Primul este adevarat, insa este greu sa argumentezi rational impotriva unui tratat proiectat sa reduca coruptia din Ucraina.

Campania a fost una incurcata. Extrema stanga a venit cu steaguri palestiniene la mitingurile „NU”. Extrema dreapta a vorbit despre imigrantii musulmani. Guvernul olandez, obligat sa subventioneze grupurile implicate in procesul electoral, nu si-a facut prea bine treaba, distribuind bani, printre altele, unui grup care a tiparit simboluri nationale ucrainene pe hartie igienica, precum si unor grupuri pentru protectia animalelor sau unor activisti anti-nucleari.

„Ironic sau nu, extrema dreapta olandeza a folosit metode corupte pentru a lupta impotriva coruptiei din Ucraina, si a obtinut o suma mare de bani sub pretexte false”, scrie Washington Post.

Guvernul olandez nu s-a implicat in campanie. Cu o luna inaintea votului, oficiali olandezi pareau speriati de mass-media de extrema dreapta, spune editorialista. Nu voiau sa fie denuntati si ironizati de tabloide, sau abordati de huligani pe strada. Autoarea precizeaza ca acestia i-au spus ca majoritatea guvernamentala este mica si ca, desi se spun minciuni in campanie, nimeni nu vrea sa isi asume riscul de a le corecta.

„Este neclar ce se va intampla in continuare. Referendumul a fost menit sa fie ‘consultativ’, nu cu un caracter obligatoriu. Un tratat deja aprobat de cele 27 de tari membre UE nu poate fi renegociat de la zero. Fara indoiala ca o solutie se va gasi, dar oricare ar fi ea, nu va fi la fel de importanta ca lectia tocmai invatata: atunci cand sunt bine organizate, grupuri minoritare de oameni furiosi pot sa strige mai tare decat majoritatea divizata, centrista, apatica si fricoasa din Europa de Vest, iar Rusia este pregatita sa le ajute in acest demers. De data aceasta miza nu a fost atat de mare, dar data viitoare, ar putea fi: Extrema-dreapta este acum cea mai mare forta politica din Tarile de Jos. Am invatat o lectie paralela in 1930, dar se pare ca avem nevoie sa o invatam din nou”, incheie ediitorialul.