Efectele tranzactiei Catavencu – Vantu (de Alexandru Lazescu)

Despre concentrarea principalelor structuri din mass media an mainile catorva magnati autohtoni se vorbeste de mai multa vreme. Subiectul se tot discuta informal atat printre jurnalisti cat si an cercurile politice dar fost abordat si public, cel mai apasat chiar de catre presedintele Traian Basescu.

Cand s-a aflat ca Sorin Vantu se afla an spatele canalului de televiziune “Realitatea TV” discutia a devenit brusc mai concreta si mai aplicata. A fost si atunci destula agitatie dar pana la urma emotiile publice s-au potolit. Dar se va antampla oare la fel si an cazul catavencilor ?

“ Avem o mlastina media sa ne traiasca: un grup barosan an proprietatea generalului Crescent, altul an cea a unui oportunist dubios cu miasma de „Sahia” si cel de-al treilea ajuns pe mana lui Vantu, un personaj malefic ce a napastuit si a manjit tot ce se putea manji (politicieni, servicii secrete, ziaristi, mai nou si ochiul si timpanul nostru, al tuturor).

Nu stiu cum se simte Turcescu atunci cand da bile albe si negre invitatilor de la Realitatea TV sau cand Ivanciuc vine cu dezvaluiri beton, erijandu-se an justitiar… Sa va fie de bine argintii, baieti, bafta cu tirajele, adio cu credibilitatea. Altfel, putem citi linistiti „National Geografic” si putem comuta pe „Animal Planet”.

Zeci de mesaje de acest gen, cateodata chiar violente an limbaj, au invadat literalmente forumurile de pe Internet dupa ce a fost facuta publica stirea despre achizitia trustului « Catavencu » de catre o entitate controlata de Sorin Ovidiu Vantu.

Semn ca emotia starnita de aceasta data e una speciala iar impactul la care trebuie sa ne asteptam va fi unul cu puternice reverberatii la nivelul antregului peisaj mediatic autohton. Expresia cheie din pasajul de mai sus e « adio cu credibilitatea ». Adica cu acel atribut intangibil care confera presei an ansamblu statutul de cea de-a patra putere an stat.

De ani de zile « Academia Catavencu » se bucura, spre invidia multora, de cititori inteligenti care pretuiau an mod cu totul special “neatarnarea” sapatamanalului cu pricina.

Problema e ca acest atu a devenit peste noapte principala problema a revistei pentru ca acest gen de public vede un gest pana la urma comercial drept un adevarat sacrilegiu, un pericol mortal pentru acest tip de jurnalism. Nu pentru ca noul proprietar va dori sa se amestece brutal an politica sa editoriala.

Cine al cunoaste pe Sorin Vantu stie de altfel ca acest lucru nu se va antampla decat an situatii izolate. El stie foarte bine ca an acest caz valoarea celui mai influent imperiu de presa din Romania, care aduna o impresionanta colectie de formatori de opinie, ar avea grav de suferit.

Strategia sa e mai degraba acea de a-si crea ceva echivalent unei “arme nucleare mediatice » care sa ai asigure pe de o parte protectia iar pe de alta sa-i ofere un levier redutabil an cazul unor mize de afaceri majore.

Principalul motiv pentru care e de asteptat ca reactia cititorilor “Academiei Catavencu” sa fie una extrem de vehementa, aproape o rebeliune, e acela ca vanzarea a fost resimtita ca o tradare a unor principii care guvernau de ani de zile legatura cu totul speciala creata antre revista si publicul sau.

Insa oricat de interesanta si instructiva ar fi aceasta antamplare pentru evolutiile din mass media romaneaca poate nu ar merita atatea discutii si comentarii daca momentul nu ar risca sa aiba o importanta simbolica mult mai mare decat am fi tentati sa-i acordam la prima vedere. E pusa an balanta nu doar credibilitatea catavencilor ci a jurnalismului autohton an ansamblu.

Dezamagiti de politicieni, suspiciosi si neancrezatori fata de institutiile statului romanii au investit an presa din 1990 ancoace un capital de ancredere semnificativ. De aceea si credibilitatea presei este atat de ridicata an toate sondajele de opinie, la un nivel superior celui pe care al antalnim de obicei an lumea occidentala.

Un astfel de liant emotional e ansa unul fragil si un soc de tipul celui resimtit acum risca sa demoleze literalmente tot ce s-a cladit an acest timp. Cea mai vulnerabila e presa scrisa, cea care da an buna masura tonul an formarea curentelor de opinie, pentru ca oamenii vor continua sa se uite la filme si la show-uri de televiziune. Publicul sau desi mai restrans e ansa unul important.

In aceasta categorie regasim partea cea mai activa si mai dinamica a societatii. Oamenii care iau decizii si a caror opinie conteaza pentru cei din jur. De aceea o dezertare a lor, destul de previzibila de altfel, va avea efecte importante pentru toata lumea.

Intamplarea cu Catavencu de saptamana trecuta a ridicat valul de pe o realitate pe care o cunosteam mai demult dar pe care multi nu o constientizau anca: mass media e parte integranta si ea, ca jucator dar si ca instrument, a jocului de interese politice si financiare.

De acum ancolo multi vor privi altfel presa, antelegand ca doar o mana de oameni controleaza cea mai mare parte a fluxului mediatic care ne bombardeaza zilnic asa ca trebuie sa ne obisnuim cu idea ca lucrurile pe care le vedem, le auzim sau cele pe care le citim nu sant antotdeauna ceea ce par a fi.