Ei, actorii de ocazie

E nevoie de puțintică răbdare din partea spectatorului ce se decide să petreacă două ore în sala de cinematograf spre a vedea Visul, cel mai recent film al regizorului Cătălin Saizescu. Nu neapărat pentru a aștepta savuroasa apariție a lui Serghei Mizil care nu e deloc rău nici atunci când trebuie să-l joace pe pușcăriașul Fane Măreț, nici când ceva mai încolo acesta se va metamorfoza în Tysbe. Și nici pentru a o revedea pe altminteri mereu prezenta Irina Margareta Nistor ce joacă aici rolul criticului autosuficient și încântat de sine, gata să edicteze că ceea ce tocmai a văzut pe scenă poate fi rezumat în exclamația Ce concept! Ocazie pentru regizor de a-și alătura vocea atâtor multor alte voci ce s-au amuzat pe seama criticilor de când există teatrul și filmul. E drept, în cazul de față respectivul concept e numai fructul unui accident ce subminează o evadare așa că satira e justificată. Eșecul metamorfozat ori doar perceput drept succes îi va permite regizorului Cătălin Saizescu să mai suplimenteze cu ceva partea emoționantă, omenească a filmului său. Parte ce reprezintă ceea ce Rabelais ar fi numit la substantificque moelle a producției. Adică un elogiu adus teatrului. Elogiu ce începe odată cu evocarea sărbătorilor de Crăciun în libertate, continuă cu reprezentarea celebrei scene a meșteșugarilor din Visul unei nopți de vară a lui Shakespeare și se încheie cu scena aplauzelor în care actorii de ocazie, oameni condamnați la ani grei de închisoare, își caută și regăsesc rudele prin sală. Și mai știu și să îl omagieze pe Alex, om bun ca pâinea caldă, actor la un teatru din provincie care până atunci nu prea a avut noroc nici în artă și nici în iubire.

Așadar, Alex, rol care îi vine lui Vlad Logigan mănușă, evoluția lui fiind absolut ireproșabilă, este de ceva vreme angajat într-un teatru unde spune el că ar fi bine. Atâta doar că Alex al nostru nu prea joacă, cel mai adesea numele lui apare la avizier doar ca dublură. Alex e ignorat de regizorul plictisit, blazat și plin de sine (George Ivașcu), care e clar că îl preferă pe Bogdan, super-vedetă din Capitală (Adrian Nartea). De unde și cumplita răzbunare a artistului umilit și ignorat, răzbunare ce depășește cu mult limitele tradiționalelor farse ce fac și ele sarea și piperul lumii teatrului. Alex e tratat cu îngăduință și sentimente cvasi-materne de directoarea Teatrului (Magda Catone), însă e desconsiderat de Pompier (Vitalie Bantaș). Foștii lui colegi de facultate (Florin Piersic jr.) își amintesc cu greu de el. Și când își amintesc o fac în așa fel încât să-i accentueze complexul de inferioritate incipient. Nici viața sentimentală a lui Alex nu e tocmai ok, cu totul altele fiind aspirațiile frivolei Carmen (Georgiana Saizescu) cu care conviețuiește de ceva vreme. Atâta doar că sus-menționata conviețuire a cam eșuat în eterne dezbateri despre cine și cum contribuie la plata chiriei și a celorlaltor hangarale.

Poate că din plictiseală, poate că și spre a da curs unor sarcini de serviciu și pentru a-și face norme, Alex se duce să îndrume, undeva la Rahova, un număr de pușcăriași ce ar urma să se constituie într-o trupă de teatru. Ce ar trebui și ar urma să evolueze la un festival. E primit amabil de fata frumoasă ce gestionează închisoarea (Gloria Găitan),iar ceva mai încolo primirea în chestiune va avea și niscaiva urmări. Sentimentale. Același Alex e privit inițial cu indiferență, chiar cu ostilitate de pușcăriași. Adică de cei numiți Gutuie (Nicodim Ungureanu), Flaut (Silviu Mircescu), Botișor (Vlad Darius Crețan), Blându (Mircea Drâmbăreanu), Fundulea (Ștefan Lupu). Însă lucrurile se schimbă într-o oarecare măsură atunci când Fane Măreț vrea, cere să fie Tysbe. Numai că Alex al nostru clachează, abandonează. Însă, microbul, morbul deja au prins. Deținuții aceștia simt că teatrul le poate aduce măcar un pic de libertate interioară, că le dă șansa reabilitării în ochii propriilor familii. Că așa după cum le va spune Alex, venit pe neașteptate în sala de spectacol, după căderea cortinei cei aflați în sală își vor aminti de ei nu ca despre niște pușcăriași, ci ca despre niște actori. Actori în lege.

Scena meșteșugarilor, așa cum apare ea în film, e de un haz imens, place și criticii, și directoarei Teatrului, și unui șef din Administrația Penitenciarelor (Nicolae Poghirc). Mi-a plăcut și mie, ba chiar mi-a amintit de Pyramus&Tysbe 4you, importantul spectacol de acum vreo zece ani al lui Alexandru Dabija._ Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro