Emilia Șercan: Universitatea „Babeș-Bolyai” a picat testul de integritate și transparență în privința analizei tezei dr. Lucian Bode
Jurnalista Emilia Șercan acuză Universitatea „Babeș-Bolyai” (UBB) că a picat testul de integritate și transparență în privința analizei tezei ministrului Lucian Bode. Reamintim că, după ce a verificat doar fragmentele care au fost reclamate ca fiind plagiate, Comisia de etică a UBB a stabilit că lucrarea include “erori de citare” și “unele fragmente plagiate”, dar ”nu rezultă cu certitudine că plagiatul a fost unul intenţionat sau mai degrabă a derivat din necunoaşterea sau neaplicarea tehnicilor de citare”, fără a-i aplica vreo sancțiune.
Într-un mesaj postat pe Facebook, Emilia Șercan spune că decizia Comisiei de etică este una politică: a fost împachetată astfel încât să îi salveze imaginea publică a ministrului liberal Lucian Bode și coordonatorului său de doctorat, rectorul Academiei SRI, dar și pentru a nu da satisfacție USR.
„Cu alte cuvinte, decizia UBB a ales să împace și capra, și varza”, afirmă jurnalista.
Observațiile Emiliei Șercan:
- „1. Teza de doctorat nu a fost analizată integral de către Comisia de Etică a UBB, care a verificat strict abaterile sesizate de USR.
- Teza putea fi analizată integral și trebuia analizată integral din cel puțin două motive:
- *(1) exista o cerere explicită a conducătorului de doctorat a lui dr. Bode, prof. Adrian Ivan;
- *(2) într-o chestiune de interes public, controversată, universitatea avea obligația publică, academică și morală de-a își apăra reputația, chiar și cu prețul unei decizii dureroase.
- 2. Paragraful indicat în hotărâre ca fiind “eroare de citare” este un plagiat prin traducere din limba engleză. E adevărat că autorul din nota de subsol este indicat greșit, dar asta nu schimbă faptul că acel paragraf este plagiat.
- 3. În cazul punctelor 2 – 4 din hotărâre se specifică, în mod repetat, următoarele: „[…] nu rezultă însă cu certitudine dacă plagiatul pe fragmentele identificate a fost intenționat sau a derivat din necunoașterea/neaplicarea tehnicilor de citare”.
- Să le luăm pe rând:
- (a) Intenția de a plagia nu poate fi stabilită ca urmare a analizei unui text, iar bunele practici internaționale în materie de evaluare a plagiatului nu iau în calcul intenția sau lipsa ei.
- (b) “Necunoașterea tehnicilor de citare” – această formulare, invocată de 4 (patru) ori în hotărâre, este un nonsens raportat la teza lui dr. Bode.
- Când într-o teză ai zeci de citate corecte, cu ghilimele și indicarea autorului, cum e cazul tezei lui dr. Bode, NU poți să afirmi că autorul – dr. Bode sau cine i-o fi scris-o – nu a cunoscut tehnicile de citare.
- Nu poți, ca membru al Comisiei, să observi în teză zeci de citări corecte, cu ghilimele și atribuire, iar pentru situațiile identificate ca plagiate să invoci “necunoașterea tehnicilor de citare”.
- Dincolo de aceste observații, mai e una, importantă, care pleacă de la o declarație pe care prof. Dacian Dragoș, președintele Comisiei de Etică a UBB, a dat-o jurnalistei Anca Grădinaru de la Europa FM.
- Prof. Dacian Dragoș, pe care de altfel îl apreciez, a afirmat că „[…] nu ai cum să analizezi întreaga lucrare pentru că […] n-ai cum să găsești surse pe care softul anti-plagiat nu le identifică. Ar fi o muncă titanică fiecare teză să o analizezi așa, nu există capacitate pentru așa ceva”.
- De șapte ani de zile, de când verific teze de doctorat, în foarte puține situații m-am folosit de softul anti-plagiat – și cu toate acestea am găsit întotdeauna surse în zeci de teze, cărți, articole etc.
- Prof. Dragoș a continuat declarația referitoare la munca titanică astfel: „[…] este imposibil pentru că trebuie să ai o bănuială că s-a copiat un text de undeva, n-ai cum să cauți fiecare text, fiecare propoziție, adică nu ai cum să faci lucrul acesta […]”.
- Dovezile de plagiat descoperite de mine în acești șapte ani le-am făcut fără să am vreo bănuială „că s-a copiat de undeva” și fără să am drept premisă de verificare vreo “sesizare scrisă”.
- Eu declarația prof. Dragoș o văd ca pe o recunoaștere publică involuntară a complexității muncii de analiză a unei teze de doctorat – și, în consecință, a trudei pe care o universitate de top trebuie să și-o asume pentru a respecta normele de integritate, propria reputație și propriile principii.
- Concluzia: de șapte ani fac o muncă titanică și imposibilă. Titanică e, dar nu imposibilă. E posibilă. Condiția este să alegi între capră și varză, nu să-ți propui să le împaci”.
Citește și:
INTERVIURILE HotNews.ro