Energie și Geopolitica – Pe unde este România în relațiile energetice cu Moldova și Ucraina?
În ultimile zile s-au petrecut două evenimente care ar putea influența situația energetică regională.
Prima și cea mai importantă pentru România este caștigarea alegerilor din Republica Moldova de către PAS-ul Maiei Sandu. La câteva ore de la anunțarea victoriei „kalașnikovul” rusesc al politicii regionale, prin vocea deputatului Leonod Kalașnikov, presedintele comisiei din Duma de Stat pe problemele Comunității Statelor Independente, a declarat că se dorește întețirea acțiunilor de război hibrid în Transnistria.
Al doilea eveniment important este vizita Președintelui ucrainian Volodymyr Zelenski în Germania și declarația Angelei Merkel precum Ucraina va rămâne o țară de tranzit pentru gazul rusesc destinat occidentului. Vizita Președintelui ucrainian în Germania se înscrie eforturilor diplomatice de a scădea intensitatea tensiunilor dintre Ucraina și Federația Rusă, inclusiv prin includerea Statelor Unite în formula de dialog Normandia.
În noiembrie trecut, după caștigarea Președinției moldovenesti de către Maia Sandu, am făcut o analiză a relației energetice România – Republica Moldova în care arătam că acestă țară nu își poate produce mai mult de 12% din necesarul de energie. Dependența energetică față de Ferația Rusă nu știu dacă va mai exista, Moldova aflându-se în fața unei posibile crize energetice deorece gazul venit prin Ucraina nu va mai veni. Numai România poate salva Republica Moldova!
Punerea în funcțiune a North Stream I și Turk Stream a făcut ca Ucraina să nu mai fie principala linie de aprovizionare cu gaz rusesc pentru occident. Deja Trans-Balkan Pipeline este goală, linia de aprovizionare a Bulgariei, Turciei și Greiei nemaifuncționând. Aceasta străbate Ucraina, Transnistria, Moldova, înca o dată Ucraina și România prin Dobrogea, făcând joncțiunea cu Bulgaria pe la Negru Vodă. Rolul Trans-Balkan Pipeline fiind preluat de TurkStream. Cu toate că North Stram II este în stand by, urmând a pompa gaz rusesc către Germania și apoi mai departe, Cancelarul Merkel l-a asigurat pe Președintele Zelenski că Ucraina nu va pierde cele cateva miliarde de dolari caștigate din tranzit. Problema nu este de fapt reprezentată de cele câteva miliarde de dolari ci transformarea plății de tranzit în gaz, la un preț favorabil negociat, gaz ce rămâne în Ucraina. Lipsa acestui gaz va cauza Ucrainei pierderi ale industriei și lipsa alimentării casnice.
Reamintesc că exact acum un an scriam, despre o teorie care reprezinta rezulatul în urma unui studiu propriu realizat asupra conflictelor înghețate din Zona extinsă a Mării Negre: „Există un pattern al acțiunii rusești: acoperirea mediatică a teritoriului de către media prorusești, coruperea autorităților și preluarea puterii de către forțe politice prorusești, achiziționarea de companii energetice sau din industria strategică și (uneori) folosirea locală de forțe armate de proveniență rusească dar fără însemne. (…) Toate strategiile rusești au în vedere acapararea de: teritorii, putere economică, putere militară, putere informațională.”
Știind că războiul hibrid cuprinde și latura energetică, înțelegem de ce Ucrainei îi este frică cel mai mult!
Uniunea Europeană s-a lăsat păcălită prin creșterea dependenței energetice față de Gazprom prin punerea în funcțiune a „cleștelui energetic” (North Stream I și II – pe latura nordică și Blue Stream și Turk Stream – fost South Stream, pe latura sudică). Mărirea dependenței energetice a Ucrainei față de Rusia o face mult mai vulnerabilă la posibilitatea de control politic al Kievului exercitat de Kremlin. La toate acestea, nediscutarea ocupării Crimeii și implicit a trasării de noi granițe maritime și de noua împărțire a platoului continental din Marea Neagra îngheață speranța Ucrainei de a beneficia de rezervele de gaze off shore care i-ar reveni.
Am găsit o harta sugestivă aici, care arată cam care ar fi situația pretențiilor Federației Ruse.
Din rezultantele acestor stări defapt punem spune că România are două oportunități.
Prima este legată de Republica Moldova ce nu se supune normelor de mediu ale Uniunii Europene, deci producătorii de energie electrică nu sunt obligați să achiziționeze certificatele de CO2. România poate să construiască câteva capacități de producție de energie electrică în Republica Moldova din gazul pe care putem să-l furnizăm fără probleme. O parte din energie va fi consumat loco și restul poate fi importat și ar acoperi sărăcia de energie din Moldova noastră. Prețul ar fi competitiv și ar reprezenta o soluție rentabilă și acceptabilă ambelor părți, mai ales că UE dorește (suicidal) să măreasca taxele pentru energia presupus poluantă și să impună producția de energie regenerabilă despre care am arătat că are un randament extrem de mic ceea ce va duce la o scumpire exagerată a energiei pentru consumatori despre care am vorbit aici.
A doua ar fi concesionarea de către România a rezervelor de gaze din Marea Neagra ce se află pe partea de platou continental ce revine Ucrainei. România este țară NATO, deci în teorie este ferită de o agresiune armată a Federației Ruse. Știu că este nerealist ce propun deoarece România nu este în stare nici măcar să-și extragă gazele ei deoarece nu a reușit să îndepărteze de la butoanele energeticii românești „omuleții verzi invizibili” și „gulerele albe” despre care am scris aici și aici. Trebuie sa atrag atenția și asupra unui fapt despre care scriam în cartea Romania – Energie și Geopolitică din 2018: dacă Rusia dorește influență politică într-o țară, atunci va scade prețul gazelor. Scăderea prețurilor de import, concomitent cu creșterea importurilor de gaze de la Gazprom, ne face să ne punem întrebările: cine sunt oamenii Kremlinului, cum vor fi manevrați și în ce scop?
Bonus geopolitic: Hop și China
Compania ce produce echipamente de telecomunicații Huawei a lansat o campanie de promovare a energiei verzi în România. Cu puțin timp înainte de a apare FIT for 55, programul UE de reducere a emisiilor de gaze poluante, Huawei amorsează viitoarele importuri de chinezării destinate regenerabilelor UE. Trebuie repetat de câte ori se poate: politicile UE de reducere a emisiilor nu fac alceva decât mărirea emisiilor gazelor cu efect de seră în China, o serioasă transfuzie de capital în econonia chineză, acești bani provenind din banii contribuabililor Uniunii. Cu alte cuvinte politicile Bruxelului vor ajuta China să devină cea mai mare putere economică mondială, neîntrebându-se nimeni care este pericolul cel mai mare: cleștele energetic rusesc sau regenerabilele chinezești?
INTERVIURILE HotNews.ro