Este America "jandarmul mondial"? Expertii analizeaza "obsesia pentru razboaie" a Statelor Unite

La 19 martie 2011, la doar cateva ore dupa ce aparatele de lupta franceze lansasera primele bombardamente aeriene impotriva tintelor liderului libian Muammar Gaddafi, avioane si nave americane se alaturau si ele ofensivei internationale menita sa opreasca atacurile fortelor pro-guvernamentale de la Tripoli impotriva civililor. Raidurile efectuate de avioanele F-15 si F-16, precum si atacurile cu sute de rachete Tomahawk impotriva tintelor din Libia au marcat implicarea americana intr-o noua operatiune militara, de data aceasta in nordul Africii. Multa lume a pus sub semnul intrebarii interventia armatei SUA in Libia si a chestionat, inca o data, rolul de „jandarm mondial” pe care il joaca Unchiul Sam in lume. De aici pana la intrebarea „Este America obsedata de razboaie?” n-a mai fost decat un pas.

Dupa mai putin de doua luni, la inceputul luii mai, presedintele Statelor Unite, Barack Obama, anunta la Casa Alba ca fortele de comando americane au reusit sa-l elimine pe seful retelei teroriste Al-Qaeda, Osama bin Laden. Cel mai cautat terorist din lume a fost ucis de trupele de elita Navy SEAL in urma unei operatiuni secrete desfasurate la mii de km de teritoriul american, in Abbottabad (Pakistan), lucru ce a provocat proteste furioase pe strazile unor orase pakistaneze, unde oamenii au dat foc steagului SUA si au strigat ca „tara si-a pierdut suveranitatea”.

Razboiul la americani

Statele Unite au declarat oficial razboi altor tari de cinci ori de-a lungul istoriei:

• Marii Britanii (1812)
• Mexicului (1846)
• Spaniei (1898)
• Germaniei si Austro-Ungariei (1917)
• in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, America a declarat razboi mai multor tari, la date diferite: Japoniei (8 decembrie 1941), Germaniei si Italiei (11 decembrie 1941), iar ultima data la 5 iunie 1942 impotriva Romaniei, Bulgariei si Ungariei.

In patru din aceste cazuri, ostilitatile erau deja incepute cand Congresul a declarat razboi.

Infanteristi marini, in misiune umanitara in Haiti

Foto: Agerpres

In prezent, Statele Unite sunt angajate in operatiuni de lupta in cateva tari de pe glob (Libia, Irak, Afghanistan), realizeaza misiuni de comando in altele (Pakistan, Yemen), ofera asistenta de securitate, precum si asistenta umanitara in multe altele.

Paradoxal, in ciuda numeroaselor operatiuni armate la care iau parte, in acest moment SUA nu se afla oficial „in razboi” cu nicio tara de pe glob.

„Razboiul” din Afghanistan (Operation Enduring Freedom) este de fapt o interventie militara autorizata de Congres. De asemenea, conflictul din Irak reprezinta o interventie militara autorizata de rezolutiile Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite si finantata de Congresul de la Washington.

Chiar si asa-numitul „Razboi impotriva terorismului” reprezinta o serie de operatiuni militare in diferite regiuni ale globului.

SUA, jandarm mondial?

Puscasi marini

Foto: Agerpres

Revista Foreign Policy publica, in urma cu cateva saptamani, un material despre „obsesia” americanilor pentru razboi. Stephen M. Walt, profesor de afaceri internationale la Kennedy School of Government de la Harvard University, preciza ca, „din momentul in care a devenit o mare putere, in jurul anului 1900, SUA au luptat in aproape o duzina de razboaie si au fost angajate in nenumarate interventii militare”.

„Cu toate acestea, americanii se gandesc la ei insisi ca la o natiune de oameni care iubesc pacea si cu siguranta ca nu isi percep tara ca „o natiune razboinica” sau „un stat garnizoana”, spune profesorul Walt.

In opinia expertului, in 2008, americanii l-au ales presedinte pe Barack Obama si pentru ca erau convinsi ca „va fi diferit de predecesorul sau intr-o multime de chestiuni, dar in special in abordarea sa legata de folosirea fortei armate”. Cu toate acestea, la mai bine de doi ani de la alegerea sa, „Obama a extins implicarea americana in Afghanistan si a lansat un nou razboi in Libia”, un conflict care insa este discutabil din mai multe motive.

Motivele pentru care America intra in razboaie

Autorul ofera chiar o lista a principalelor cinci motive pentru care „America continua sa lupte in razboaie prostesti”:

1. Pentru ca americanii pot sa faca asta. America continua sa intervina militar in diferite zone de pe glob deoarece beneficiaza de „o forta militara remarcabila”: „Atunci cand ai sute de avioane, bombe inteligente si rachete de croaziera, lumea intreaga arata ca o serie de tinte. Asa ca atunci cand undeva in lume apare vreo problema spinoasa, este greu sa rezisti tentatiei de „a face ceva!”

Walt crede ca, la fel ca si predecesorii sai, Obama „justifica recurgerea la forta invocand locul special ocupat de America in lume”, vorbind de valorile Statelor Unite, de angajamentul fata de libertate etc.

2. Deoarece Statele Unite nu au dusmani importanti. Dupa sfarsitul Razboiului Rece, SUA se afla intr-o pozitie remarcabil de sigura; nu exista puteri importante in emisfera occidentala, nu are competitori similari nicaieri in lume si nu exista vreo tara care sa intretina ideea de atacare a Americii fara sa anunte astfel indirect propria sa distrugere. „Deoarece teritoriul american este in siguranta in fata unor pericole externe serioase…, America beneficiaza de luxul de a merge peste granite in cautarea monstrilor pe care sa-i distruga”, chiar daca multe din aceste interventii armate nu au vreun sens strategic major.

3. Armata formata din voluntari. „Prin limitarea serviciului militar numai la cei care o fac voluntar, opozitia publica fata de razboaie este mult mai usor stapanita”, spune profesorul, afirmand ca razboaiele din Irak si Afghanistan n-ar mai fi durat atat daca tinerii americani ar fi trebuit sa se inscrie pentru inrolare, iar copiii bancherilor de pe Wall Street ar fi fost trimisi pe front.

4. Cercurile conducatoare din Washington, care gandesc mereu ca trebuie „facut ceva”. Strategii de

Soldati americani in Afghanistan

Foto: Agerpres

politica externi din capitala federala, reprezentati de think-tankuri, comitete, agentii guverrnamentale, scoli politice publice, sunt dominati de neoconservatori (care sustin deschis necesitatea de a exporta „libertate’) sau de „interventionistii liberali”, care sunt la fel de entuziasmati sa recurge la puterea militara pentru a rezolva problemele lumii, deoarece SUA sunt natiunea „indispensabila”.

Cei care sustin interventia armata sunt un grup de oameni bogati, privilegiati, cu o educatie inalta, care e putin probabil sa sufere din punct de vedere financiar sau sa fie sanctionati „daca vreun razboi strain nu merge cum trebuie”.

5. Congresul iesit din ecuatie. Desi autoritatea de a declara razboi apartine Congresului, nu presedintelui (potrivit Art. 1, din partea a 8-a a Constitutiei, referitoare la puterile Legislativului de la Washington, „Congresul va avea puterea … sa declare razboi”), acest lucru s-a schimbat in mod constant dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Membrii legislativului nu mai sunt chestionati in legatura cu utilizarea fortei, autorizarea revenind aproape exclusiv presedintelui si unui grup de „consilieri ambitiosi”.

Stephen M. Walt afirma ca pe lista ar mai putea fi incluse si alte motive (presa mult prea pasiva, complexul militar-industrial etc), insa cele prezentate de el explica de ce America, „despre care se presupune ca iubeste pacea, continua sa se implice in toate aceste razboaie mici, dar care secatuiesc”.

Ipoteza: America intervine pentru ca e ieftin

La inceputul lunii aprilie, la cateva saptamani dupa inceputul raidurilor aeriene in Libia, Harvey Sapolsky si Benjamin H. Friedman (Cato Institute) scriau in Philadelphia Inquirer: „Puterea le ofera presedintilor americani mai multe optiuni decat celorlalti lideri. Capacitatile militare ale Statelor Unite si bogatia fac posibila aproape orice actiune globala”.

Cei doi autori sustin ca, spre deosebire de alte tari, care ar trebui sa creasca taxele si sa reduca alte cheltuieli, provocand opozitia interna, America lupta in Afghanistan „cu mai putin de 1% din PIB, cei mai multi fiind imprumutati”.

„Deoarece putem interveni relativ ieftin, ispita ne cheama intotdeauna. Lumea nu duce lipsa niciodata de revolte civile ale caror victime le-am putea salva. Holurile Congresului duc rareori lipsa de emisari care sustin ca am putea promova libertatea luptand pentru natiunea in devenire pe care ei o reprezinta”, afirma autorii.

„Prudenta in politica militara a Americii este efemera. Suntem atat de puternici si de feriti de primejdii, incat pana si dezastrele militare sunt insuficiente pentru a ne invata pentru totdeauna sa ne abtinem. Acest lucru este atat un lucru bun, cat si o sursa inepuizabila de probleme”, concluzioneaza Sapolsky si Friedman.

Lucian Oprea, director si editor al ziarului romano-american „Gandacul de Colorado”: Razboiul – un „hobby” pentru fiecare guvern american

Adrian Novac: Cum vezi problema implicarii Statelor Unite in conflicte armate?

Lucian Oprea: In primul rand nu cred ca acest lucru este o problema. Americanii s-au declarat in multe randuri purtatori ai pacii pe intreg globul. Cele mai multe interventii armate au avut acest punct de pornire. Dar de asemenea, ca si orice alta mare putere mondiala, SUA nu doresc sa ramana izolati in politica externa globala. De asemenea SUA au o justificare la majoritatea interventiilor militare deoarece o crestere a terorismului international ar reprezenta o amenintare asupra lumii, implicit asupra securitatii statului american.

A.N.: Crezi ca America este obsedata de razboi?

L.O: Nu pot spune ca America este obsedata, dar razboiul (sau orice conflict armat) este un „hobby” pentru fiecare guvern american. Mai ales in ultimii ani s-a instaurat o ura fata de orice persoana care nu adopta un patriotism „exagerat” dupa parerea mea. Castigarea alegerilor de presedintele Obama in 2008 a facut ca aceasta ura sa creasca, si nu vorbesc de culoarea pielii fiecarui om, ci de faptul ca pe plan intern exista doar doua partide politice reprezentative in Congresul american. Si, de cand ma aflu aici, nu am vazut prea multe legi care sa treaca de Senat sau de Camera Reprezentantilor intr-un total acord intre cele doua partide.

Revenind la puterea militara americana pe intreg mapamondul, cele peste 369.000 de trupe aflate pe 4 continente sunt pregatite a interveni in orice conflict intern al unei tari sau zone. Un exemplu recent este si implicarea fortelor navale si aeriene americane in Libia, fapt ce i-a suparat pe Republicanii din Congres, deoarece, potrivit Constitutiei americane, este necesara aprobarea Congresului pentru ca fortele SUA sa participe intr-un razboi.

A.N.: Care sunt motivele – puterea militara, pozitia geopolitica, complexul militar-industrial etc. – pentru care SUA intra in atat de multe razboaie/conflicte armate, desi americanii se considera un popor pasnic?

L.O: Din punctul meu de vedere, americanii nu sunt un popor pasnic. Cel de-al doilea amendament al Constitutiei Statelor Unite ale Americii permite fiecarui cetatean al acestei tari sa detina o arma de foc, iar in ultimii ani, datorita mijloacelor mass-media din aceasta tara, s-a format o ura vis-a-vis de orice persoana care nu se considera „patriot”.

Lucian Oprea

Foto: Arhiva personala

Implicarea fortelor armate americane pe intreg mapamondul este un lucru bine stiut. De exemplu, razboiul din Irak a fost pornit dintr-un motiv „inventat” de catre guvernul SUA si pentru acest motiv (detinerea de arme de distrugere in masa) au murit peste 4500 de soldati americani. Dar pozitia geostrategica si localizarea Irakului pe harta lumii i-au facut pe multi americani sa fie sceptici in legatura cu adevaratul motiv al acestui conflict armat.

Parerea mea personala a fost de multe ori „aruncata la gunoi” in anul 2003, cand imi spuneam punctul meu de vedere referitor la acest razboi inutil. Americanii au fost obsedati de razbunare si, din punctul meu de vedere, nu au putut vedea adevaratele motive. Conform SIPRI (Stockholm International Peace Research Institute), americanii erau responsabili in 2009 pentru 46.5 la suta din cheltuielile militare globale. Pe locul al doilea, la mare distanta, se afla China (6.6%). O mare problema a guvernului american este perceperea amenintarilor de pe intreg mapamondul la adresa statului, in special cele din Orientul Mijlociu.

Intr-o alta ordine de idei, americanii doresc sa fie cei care pastreaza pacea in orice colt al lumii, la sfarsitul fiecarui razboi. De exemplu, desi cel de-al Doilea Razboi Mondial s-a terminat de mai bine de 66 de ani, mai mult de 32.000 de forte ale armatei americane se afla inca in Japonia, iar in Germania aproape 54.000 de trupe.

A.N.: Crezi ca America intervine peste tot in lume deoarece simte ca este obligata „sa faca ceva” impotriva „baietilor rai” si sa rezolve astfel cat mai multe dintre problemele globale?

L.O.: Interventia armatei americane in zonele militarizate de pe glob nu este o obligatie din punctul meu de vedere, ci mai bine spus o datorie morala fata de „dictatorul” cel rau din acea tara (implicarile militare din Coreea, Vietnam, Cambodgia, primul Razboi din Irak, chiar si al doilea, raman o dovada clara in acest sens).

Pentru a se ajunge la acest punct, Congresul se foloseste de mijloacele media pentru a arata americanului de rand ca exista un motiv bine intemeiat inainte de a „pleca la razboi”. Cu tristete as putea spune ca si aici, ca in vremurile comunismului de mult apus, „functioneaza” o spalare de creier a omului de rand care nu are sau nu poate sa aiba posibilitatea unei informari corecta a ceea ce se intampla in jurul lui. Din experienta mea proprie, am intalnit totusi si foarte multi americani inteligenti care fac involuntar, din aceasta tara, cea mai mare putere militara din lume. Am stat de vorba acum cativa ani cu un locotenent din armata americana care mi-a marturisit ca, daca ar putea ar schimba structura si strategia incursiunilor americane din afara tarii, ar incepe de la zero. Dar si acesta este doar un punct de vedere…

• Citeste in zilele urmatoare si alte opinii despre implicarea SUA in razboaie.