Este industria europeană în pericol? IRA și efectele ei

Anul 2023 a început ambițios pentru Comisia Europeană, cel puțin la nivel declarativ. Încă de la Forumul de la Davos, Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat că UE va prezenta în curând Planul Industrial Ecologic, iar mult așteptatul moment a venit în sfârșit pe 1 februarie, când Comisia Europeană a publicat planul prin care UE își propune să devină mai competitivă și să investească masiv într-o industrie europeană digitală, sustenabilă și curată.

Comisia Europeană a elaborat un întreg plan pentru a ajuta statele membre să își pregătească industriile pentru tsunami-ul tehnologic. În 5, 10, 15 ani de acum înainte, multe locuri de muncă vor dispărea, oamenii noștri vor avea nevoie să dobândească noi competențe, iar industriile noastre vor fi depășite în fața revoluției tehnologice pe care o trăim. Statele Unite ale Americii, China sunt lider în cercetare și inovare și în industria viitorului. Europa nu poate rămâne în urmă, economia și democrația noastră depind de asta. Aceasta este miza. Mizele sunt mari, dar nu toate țările înțeleg acest lucru și acest fapt este ușor vizibil în contribuția lor bugetară la sectorul educației și cercetării, bazele industriei.

Este un fapt cunoscut deja că acest plan este un răspuns asumat al Uniunii Europene la Actul pentru Reducerea Inflației (Inflation Reduction Act – IRA) lansat de SUA pentru a investi combate inflația, pentru a investi în producția de energie și a dezvolta industria americană, reducând emisiile de carbon cu 40% până în 2030. IRA a lansat mai multe mingi la fileu pentru Uniunea Europeană, deoarece subvențiile puse la bătaie pentru producția de vehicule electrice în SUA sau facilitățile fiscale oferite pentru cumpărarea produselor strict produse în America de Nord sunt practici protecționiste care dăunează industriei europene.

Totuși, există o diferență majoră între Planul Industrial Ecologic European și IRA-ul american: finanțarea.

Baza IRA constă în 369 miliarde de dolari pentru investiții în politici energetice și climatice. UE propune…ei bine, estimări și posibilități. Pe cât de ambițios se arată, pe atât de vag este legat de sursele de finanțare, Comisia invitând guvernele să folosească fondurile europene deja existente. Pentru investițiile parte din acest Plan Industrial Ecologic, se pot folosi de exemplu împrumuturile încă neutilizate din Mecanismul de Redresare și Reziliență (PNRR), estimate în acest moment undeva la 250 miliarde euro. Problema este că statele membre sunt încurajate să folosească aceste împrumuturi și pentru REPowerEU, planul de combatere a crizei energetice, prin urmare nu constituie o soluție reală. De fapt, REPowerEU constituie în sine o sursă de finanțare a acestui plan, dacă ne gândim că obiectivele instrumentului financiar sunt convergente cu prioritățile acestui Plan Industrial. Pe lângă REPowerEU, Comisia mai reamintește de faptul că Horizon Europe dispune de 40 miliarde euro pentru investiții în cercetare și inovare sustenabilă, de InvestEU, Fondul de Inovare și de fondurile de coeziune, unde sunt disponibile aproximativ 100 miliarde de euro pentru tranziția verde. Însă fără resurse noi care să ducă la investiții masive de inovare a industriei europene, nu vom putea vorbi de rezultate mărețe pe termen mediu.

Comisia susține că la jumătatea acestui an, atunci când va avea loc o revizuire a Cadrului Financiar Multianual, va veni cu o nouă propunere de instrument financiar: Fondul de Suveranitate European, prin care să răspundă la aceste critici și la nevoile de investiții reale. Însă discuțiile sunt deja complicate, întrucât statele membre care contribuie substanțial la bugetul european sunt foarte reticente în a se împrumuta din nou pe piețe, în contextul inflației și nesiguranței privind încheierea războiului din Ucraina. Bugetul UE este sub presiune, iar regula contribuțiilor de 1% din Venitul Național Brut (VNB) din partea statelor membre este depășită de nevoile reale ale cetățenilor europeni, care cu siguranță s-ar ridica la măcar un minim 5% din VNB-ul fiecărui stat membru.

UE a venit cu propriul plan industrial, la fel de ambițios ca IRA sau pe alocuri chiar mai mult, structurat pe 4 piloni.

1Un cadru legislativ mai simplu și predictibil;

Comisia propune ca acest Plan Industrial să fie însoțit de un Act al Industriei Net-Zero, prin care să se simplifice cadrul legal pentru capacitatea de producție a bateriilor, morilor de vânt, pompelor de căldură, echipamentelor și tehnologiilor de stocare a energiei solare și eoliene. Practic, acest Act ar reduce problemele administrative și ar simplifica procedura de acordare de permise și licențe. De asemenea, ar veni și cu un One-stop-shop, adică un singur punct de contact pentru investitor și companii industriale care să le faciliteze procedurile administrative. Se dorește de asemenea să se încurajeze mai mult proiectele transnaționale prin simplificarea procedurilor necesare pentru începerea acestora, precum și flexibilizarea cerințelor pentru Proiectele Importante de Interes European Comun (IPCEI) care se concentrează pe tehnologii curate și aprobarea lor mai rapidă. De asemenea, Actul Industrial ar introduce și standarde europene cu care ar trebui să se conformeze companiile care doresc să dezvolte proiecte cleantech în UE. În plus, Comisia susține că în luna martie va veni cu o propunere de reformă a pieței de electricitate din UE, de un cadru legal pentru baterii, și de un regulament pentru un design ecologic al produselor sustenabile.

2Acces mai rapid la finanțare;

Comisia propune flexibilizarea regulilor privind ajutorul de stat pentru orice investiție realizată de guverne în energie regenrabilă, precum tehnologii regenerabile, hidrogen regenerabil și stocare de biomasă, extinderea termenelor limită pentru aceste investiții. De asemenea, va revizui costurile de investiții pentru decarbonarea industriei, de exemplu pentru proiecte de electrificare sau eficiență energetică, și va propune plafoane de ajutor de stat mai flexibile pentru schemele de ajutor de stat date cetățenilor în acest scop. Comisia mai propune și creșterea schemelor de sprijin pentru investiții de producție a tehnologiilor net-zero, și chiar vine cu posibilitatea de a oferi ajutor mai mare companiilor care nu se află în UE dar doresc să investească în astfel de proiecte pe teren european. Comisia mai propune statelor membre să se gândească la beneficii fiscale pentru companiile mari și mici care doresc să investească în clean tech.

Însă toate aceste scheme de ajutor de stat pot fi susținute de guverne cu economii stabile și puternice, așa că pentru țări precum România, care nu au ajuns la nivelul de predictibilitate economică și fiscală a Germaniei, Franței sau Olandei, ajutorul de stat va fi insuficient pentru a putea măcar să ajungem la nivelul actual de inovare. Prin urmare, România trebuie să transforme lozinca absorpției fondurilor europene în realitate, ca să poată ține pasul cu competitivitatea Pieței unice europene.

3Competențesporite pentru industriile viitorului;

Anul 2023 a fost declarat în UE Anul European al Competențelor, întrucât tranziția verde cere și locuri de muncă adaptate noilor tehnologii, noilor priorități industriale și noii economii. Pentru ca sectoarele industriale aflate în restructurare sau dezvoltare să aibă parte de oameni pregătiți, Comisia propune prioritizarea formării populației aptă de muncă și o atenție sporită pe includerea femeilor și tinerilor în acest proces. Competențele verzi, adică adaptate proiectelor sustenabile, sunt din ce în ce mai cerute și trebuie introduse în formarea europenilor. De asemenea, Pactul European al Competențelor, care adună laolaltă autorități publice, parteneri sociali, companii, IMM-uri, instituții de pregătire și formare, ar trebui să ajute 6 milioane de cetățeni europeni să își îmbunătățească abilitățile de muncă.

4 Lanțuri valorice reziliente.

Comisia explică faptul că nu putem realiza o tranziție curată europeană fără cooperare globală, astfel că propune deschidere economică și comercială, în special în Africa, în estul și sudul Europei, precum și cooperarea cu Organizația Mondială a Comerțului (OMC) pentru a promova investiții verzi. De asemenea, răspunde vocilor care au spus că UE a luat o atitudine defensivă față de SUA după IRA și arată că lucrează într-un taskforce comun cu SUA pe IRA pentru a dezvolta lanțurile valorice transatlantice. Planul Industrial oferă și câteva indicii despre noi inițiative pe care le pregătește UE pentru a colabora mai mult cu celelalte puteri economice: un club al materiilor prime critice pentru industrie sau parteneriate industriale cleantech.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro