Este „mișcarea woke” o religie? „Occidentul a căzut pradă unei mișcări iraționale”. Ideile care pun gaz pe foc, în epoca lui Musk și Trump

În România, susținătorii lui Călin Georgescu ies în stradă împotriva „globalismului”, după ce Curtea Constituțională a anulat alegerile prezidențiale în care candidatul anti-occidental și extremist câștigase primul tur. Lumea occidentală pare că se pregătește pentru o resetare majoră. În acest moment, a apărut în România o carte actuală.
„Religia Woke”, cartea profesorului francez de filosofie Jean – Francois Braunstein, nici că putea să fie tradusă în limba română într-un moment mai potrivit, pentru a adăuga carburant într-o societate care este, deja, îngrijorător de încinsă.
„Corectitudinea politică” a ajuns un dușman perfect pentru miliardarii tech, precum Mark Zuckerberg sau Elon Musk, se aliniază în spatele lui Trump, președintele ce se va reinstala peste câteva zile la Casa Albă.
Musk se implică în politica din Germania și susține partidul de extremă dreapta AfD, iar Zuckerberg vrea să renunțe la întregul program de fact-checking de la Facebook pe care-l acuză de cenzură politică (adică a fost „prea woke”, în traducere liberă).
Dacă mai adăugăm și impasul în care se află Ucraina în fața agresiunii Rusiei, avem un tablou incomplet, dar convingător, al unei lumi frământate.
„Occidentul a căzut pradă unei mișcări iraționale”, scrie chiar în subtitlul noii apariții editoriale, lucrarea lui Jean-Francois Braunstein, care a fost scrisă în 2022, dar a ajuns abia acum în România. „Religia Woke” a fost editată de către Humanitas.
Temele tratate în carte nu sunt neapărat noi și au fost dezbătute și în România, de-a lungul ultimilor ani. În cele ce urmează o să fac o scurtă prezentare a celor mai importante idei, la care voi adăuga unele observații personale.
Teoria de gen și clasa privilegiaților
Autorul se concentrează foarte mult pe „teoria de gen” care, în opinia sa, se află în centrul „religiei woke”.
„Persoanele transsexuale vor fi noii eroi al timpului nostru” și „din ce în ce mai mulți copii și adolescenți sunt seduși de această promisiune trans”, sunt două afirmații făcute de Braunstein. Acesta spune că, în societățile occidentale, copiii au fost învățați că-și pot alege identitatea sexuală, iar pericolul ar fi acela că „la cea mai mică ezitare cu privire la identitatea sexuală ei se vor recunoaște ca fiind trans”.
Ca o paranteză, așa-numita „teorie de gen” care, pe scurt, spune că există o diferență între sex și gen, adică poți să fii bărbat din punct de vedere biologic, dar femeie psihologic, este calul de bătaie al conservatorilor din toată lumea. Dar este și una din temele centrale ale propagandei ruse împotriva Occidentului.
Autorul are la dispoziție numeroase exemple pe care le folosește cu satisfacție în cartea sa, cum ar fi acela că în bugetul SUA pe 2022, propus de administrația Biden, cuvântul „mame” a fost înlocuit cu expresia „persoane care nasc”. De unde s-ar putea trage concluzia că orice persoană ar putea naște, chiar și bărbații.
Adepții woke fac parte din clasa privilegiată – este o altă idee din carte.
„În SUA s-a observat că cei mai înverșunați adepți woke provin din universitățile exclusiviste din Ivy League (ca o completare personală, într-o astfel de universitate, cea din Philadelphia taxele de școlarizare se învârt în jurul sumei de 100.000 de dolari pe an, însă facultățile private din SUA recrutează ”creiere” oferindu-le și burse).
„În trecut, americanii din clasa superioară își etalau statul cu obiecte de lux. Pe măsură ce produsele de lux devin mai accesibile, elitele trebuie să găsească o altă modalitate de a-și etala statutul social și recurg la credințele de lux”, scrie profesorul francez, care critică în acest context, și ideea că poliția trebuie subfinanțată, apărută, în unele medii, după moartea lui George Floyd, bărbatul de culoare ucis de un polițist în SUA.
„Așa ceva poate fi susținut doar de cineva care locuiește într-un cartier bun, își permite securitate privată și nu merge cu transportul în comun. Sondajele au arătat că toți ceilalți, care sunt în contact cu violența urbană, nu susțin așa ceva”, mai scrie Braunstein.
O viziune, totuși, mult prea limitată
Ca o critică personală aș putea spune totuși că autorul vorbește ca cineva pentru care lumea începe și se termină cu Occidentul. Poate ai fi tentat să crezi că teoria de gen este doar o fiță a prezentului, născută în universitățile de bogați din Vest, dacă nu te-ai uita și pe statisticile din toată lumea.
Altfel, poți să vezi că într-un clasament al țărilor în ceea ce privește procentul din populație care se identifică „persoană transgender, non-binar sau gender fluid”, vedem că pe locul 2 după Elveția (6 %) se află Thailanda (5%).
E o realitate care poate fi confirmată vizual de oricine a călcat în țara respectivă, măcar o dată în viață. Iar Thailanda este o țară condusă un rege deloc liberal și care periodic trece prin dictaturi militare. Thailandezii nu sunt prea woke, cum s-ar spune.
Nu am dat peste studii credibile care se explice de ce în Thailanda și, în general, în țările din Asia de Sud-Est, există atât de multe persoane transgen, dar am putea admite, totuși, că nu e vorba despre simple idei venite din universități occidentale.
Tinerii sunt prea fragili

Dar în cartea lui Braunstein există și multe informații care (poate) explică în bună măsură și valul conservator care mătură în acest moment Occidentul, inclusiv România.
„În SUA există mai mulți terapeuți decât bibliotecari, pompieri sau poștași. Există de două ori mai mulți terapeuți decât dentiști sau farmaciști. În Marea Britanie numărul profesioniștilor în domeniul sănătății mintale s-a cvadruplat”, scrie autorul cărții, vorbind în termeni deloc măgulitori despre așa-numiții „snow-flakes” (fulgi de zăpadă).
Expresia care provine din filmul Fight Club, după romanul cu același nume a lui Chuck Palahniuk, simbolizează fragilitatea nemaipomenită a tinerilor din ziua de azi:
„Toată lumea vrea să fie vulnerabilă și victimă”, scrie autorul.
Cine știe, poate tinerii din ziua de azi ar trebui trimiși în taberele de haiducie ale lui Eugen Sechila, ca să-i dăm acestei „drame” și un unghi local.
La slăbiciunea occidentalilor, Braunstein oferă, în contrapondere, exemplul supraviețuitorilor tsunamiului din Oceanul Indian ( probabil din 2004), care, spre surprinderea occidentalilor, au refuzat ajutorul psihologilor din toată lumea care s-au oferit să-i trateze.
Știința maori versus știința occidentală
În ceea ce privește intervenția culturii woke în știință are mai multe exemple pe care le consideră relevante. De pildă, matematicianul de origine română Sergiu Klainerman, profesor la Princeton și membru al Academiei Americane de Științe, s-a declarat revoltat de un program destinat colegiilor și care se chema „Spre o predare echitabilă a matematicii”. Programul era finanțat de Fundația Bill și Melinda Gates care are ca obiectiv „eliminare rasismului din lecțiile de matematică” în învățământul primar și secundar.
Potrivit acestui program, „cultura supremației albilor se manifestă în orele de matematică atunci când se pune accentul pe obținerea răspunsului corect sau când elevii trebuie să-și prezinte lucrările”. Cu alte cuvinte este discriminatoriu să le ceri elevilor răspunsuri exacte și să-i educi în spiritul ideii că există adevăruri matematice, spune Braunstein.
Un alt exemplu pe care filozoful francez îl invocă este decizia din 2021 a guvernului Noii Zeelande ca „Ma-tauranga”, cunoștințele indigene maori, să fie predate în facultățile de știință, pe picior de egalitate cu știința occidentală, pentru tinerii între 16 și 18 ani.
„Ma-tauranga” include referiri la diverse zeități, cum ar fi zeul pădurii, creatorul oamenilor și al tuturor speciilor de plante și viețuitoare din pădure sau zeița Papatuanuku ale cărei strigăte sunt sursa ploii.
În acest context, mai mulți profesori de la Universitatea Auckland au semnat o petiție împotriva acestei decizii pe care au numit-o „în apărarea științei”.
În dezbaterea care s-a iscat au intervenit și alți profesori occidentalii care au argumentat că „știința maori” include Creaționismul, o teorie care s-a dovedit eronată cu mulți ani în urmă.
Totalitarismul woke și totalitarismul tradițional
Poți să fii sau nu de acord cu ideile profesorului Jean- Francois Braunstein. De asemenea, poți să te întrebi dacă este legitim să ridici la rang de „religie” o mișcare socială, bazându-te doar pe o serie de exemple din toată lumea, fie ele și aberante.
Fiecare etapă istorică a avut excesele sale, dar nu trebuie uitat nicio clipă că, de cele mai multe ori, scopul a fost unul nobil. Nu ar fi existat poate niciodată oameni care să vrea să demoleze în zilele noastre statuia unui explorator îndrăzneț, precum Cristofor Columb, dacă istoria nu ne-ar fi învățat că descoperirea Americii a fost începutul unei lungi perioade de crime abominabile, cu popoare jefuite și exterminate, care nu și-au mai revenit niciodată.
Poți să consideri, dacă ții cu orice preț, că mișcarea woke este o formă de „totalitarism”, dar ar fi de bun simț să recunoști și faptul că nu se compară totuși cu adevăratul totalitarism. Așa cum recunoaște de pildă și matematicianul de origine română Klainerman, un critic al mișcării woke, citat în carte.
„Spre deosebire de totalitarismul tradițional din fostele țări comuniste, printre care și România, această versiune de totalitarism este blândă: își aplică ideologie nu prin încarcerarea dizidenților sau prin eliminarea fizică, ci prin oprobiul social, sancțiuni colective, vinovăție prin asociere și discursuri impuse”.
„Religia woke” a lui Jean-Francois Braustein este, probabil, este doar una din multitudinea de lucrări pe această temă, care vor apărea în perioada următoare. Subiectul este unul pe val. E de ajuns să ne uităm pe TikTok ca să înțelegem asta.