Experimentul Celan la Opera Nationala

Poetul Paul Celan s-a sinucis, aruncandu-se in Sena de pe Podul Mirabeau. In Romania, nici destinul sau – nevrotic descendent al fatalului Holocaust – si nici poemele lui tragic incrustate in suprarealismul crud al vremii – nu sunt cunoscute. A scris in limba germana, act simbolic prin care trauma provocata de moartea parintilor sai cauta, poate, sa se vindece sau sa se pastreze rana vie, carne din poetica lui.

Un compozitor german, Peter Ruzicka, l-a intalnit pe Celan la Paris, putin inainte de sinucidere, acum 40 de ani. Ruzicka i-a dedicat prima sa opera, Celan, poetului nascut la Cernauti si influentat de ambianta intelectuala a Romaniei anilor ’40.

Definit ca „teatru muzical in 7 schite”, Celan a avut premiera la Dresda, in 2001, a fost integrat in editia 2009 a Festivalului International George Enescu si se reintoarce la Bucuresti intr-o montare impresionanta semnata de regizoarea Vera Nemirova.

Sunt rare ocaziile ca o astfel de productie – moderna pana la capat – sa poata fi experimentata in Bucuresti.

Paul Celan s-a nascut in 1920 la Cernauti. Parintii sai au murit in lagarele naziste si el insusi a fost inchis vreme de cativa ani. Dupa razboi, Celan a trait doi ani la Bucuresti, fiind un traducator foarte activ. Alungat de venirea comunistilor, Celan a fugit la Viena pentru a se stabili ulterior la Paris. Desi a scris si in romana, Celan este considerat unul dintre cei mai importanti poeti moderni de limba germana. Vorbea si scria in nu mai putin de 8 limbi.

Biografie

Opera Nationala se axeaza in principal pe un repertoriu acceptat de un public larg, cel reprezentativ pentru genul de opera. Publicul dedicat ar calatori mii de kilometri doar pentru a participa la o astfel de experienta scenica intr-unul dintre teatrele lirice vest-europene. Asa cum mi-a declarat regizoarea Vera Nemirova, la finalul uneia dintre repetitiile premergatoare spectacolului, ea s-a implicat in acest proiect pentru ca, nascuta fiind in Bulgaria, considera necesara crearea in tarile fost-comuniste a unei scene pentru teatrul muzical contemporan. Acesta este un gen hibrid, situat la limita dintre traditia vocala si dramaturgica a operei si implicarea scenica, emotionala si psihologica specifica teatrului.

Celan, opera lui Ruzicka, pe libretul semnat de Peter Mussbach, nu este o biografie a poetului. Mai importanta decat drama personala a lui Celan este accentuarea muzical-textuala a influentei nefaste a Holocaustului asupra secolului trecut si asupra generatiilor urmatoare. Decorurile concepute de fotograful experimental Stefan Heyne creaza un spatiu intelectual opresiv, de crasma-biblioteca, sala de asteptare a trenului sau a mortii, salon burghez transformat in cimitir al fantasmelor. Printre randurile de scaune si banci ordonate perfect, sub apasarea imensului cub cu mii si mii de carti, Celan isi soarbe vinul, isi striga vina, isi poarta schiopatand varstele. Hier lebten Menschen und Bücher – „aici au trait oameni si carti” – spunea Celan despre orasul sau natal, Cernauti.

Ionut Pascu si Stefan Ignat, baritoni ai Operei Nationale, sunt vocile tineretii si, respectiv, batranetii lui Celan. Alaturi de ei, pe scena, sopranele Tina Munteanu, Madeleine Pascu, Dorina Chesei – intruchiparile femeilor care, pe rand, i-au traversat viata. Strigoi, trecatori pe o eventuala strada, evrei inainte de executie: corul de 90 de persoane este ori vocea constiintei lui Celan ori societatea anihilata, mereu forta a carei vibratie imprastie farame tragic dizarmonice in fiecare dintre noi.

Sub conducerea dirijorala a lui Vlad Conta, „Celan” are premiera duminica, 28 noiembrie, la Opera Nationala si va fi jucat inca de trei ori in actuala stagiune. Se adreseaza deopotriva publicului de opera ca si publicului de teatru, celor care au citit poezia lui Celan si care vor sa o auda sonor vorbit-cantata. E pentru acei tineri care cauta alternative muzicale, chiar daca n-ar fi asezat o opera pe harta destinatiilor lor.

​