Farmecul discret al spagii (de Cristian Teodorescu)

Romania duce de multi ani pe picioare boala cronica a coruptiei. Tinarul ministru al Justitiei, Tudor Chiuariu, e unul dintre cei care stiu de ce, chiar daca face pe niznaiul.

O stiu poate si mai bine procurorii de la DNA, premierul Tariceanu si presedintele Basescu. Asta cu directa aplicare la asa-numita vinare de liberali si de asociati ai acestora la guvernare, sub acuzatia de coruptie, in diversele ei forme de manifestare. Nu acuz si nu apar pe nimeni, doar constat.

Dupa 1990, sistemul politic a incurajat pe fata clientelismul economic, ceea ce a dus la o dezvoltare fara precedent a tehnicii convorbirilor telefonice, a lunch-urilor informale cu oficiali ai puterii si nu in ultimul rind a fluxurilor de bani negri catre partide si politicieni.

Licitatiile pentru lucrari publice le cistiga aproape invariabil “ai nostri”, deoarece caietele de sarcini sint alcatuite tintit.

Concursurile pentru functii de conducere in institutiile statului sint cistigate tot de “ai nostri”, ca si cum naivii candidati independenti sau simpatizantii opozitiei ar fi toti mai prosti decit cistigatorii cu carnet de partid sau decit cotizantii discreti la fondurile partidului ori la conturile cui trebuie.

Sistemul insusi e construit in asa fel incit raspunderea sa fie pulverizata in nenumarate aprobari, iar presiunea asupra celui care are ceva de cerut de la stat sa-l aduca in pragul dementei daca nu da inainte de a primi, ori sa-l impinga direct sus, unde trebuie, pentru a obtine apoi tot lantul aprobarilor de care are nevoie.

“Flagranturile” sint organizate la noi in urma reclamatiilor facute de prostii sau insuficient adaptatii care au descoperit ca urmeaza sa dea bani cui nu trebuie sau care au fost dusi de nas. Despre un primar de sector, nu spun cine, fiindca n-am probe, am aflat din vreo zece surse ca primeste cel putin 3.000 de euro pe zi doar pentru ca ocupa aceasta functie. Nu cere nimic, nu semneaza nimic – acesti bani ii vin ca atentii.

Un fost ministru care si-a pastrat, pretinde, virginitatea in materie de atentii mi-a povestit ca a dat un telefon la un judet al patriei pentru rezolvarea unei chestiuni administrative oarecare. A treia zi dimineata a descoperit acasa un plic care ii fusese virit pe sub usa, cu 5.000 de euro inauntru.

Convins ca i se pregatea un flagrant, ministrul a predat banii, fara tam-tam, la politia de sector. Seara a primit un telefon anonim de control si de “inalta apreciere a activitatii dvs”. Ministrul raspunde pe un ton oficial unde se gaseste obiectul inaltei aprecieri. Telefonul se inchide brusc.

Reproduc aceasta intimplare aproape cum mi-a fost povestita. Sper ca e adevarata. Oricum, fostul ministru n-a plecat mai bogat din functie, asta daca nu cumva n-are conturi secrete prin cine stie ce ungher bancar din lume.

Altfel, se pare ca in materie de venituri inexplicabile, in lumea fostilor sau actualilor ministri, exista un adevarat sindrom al matusii Tamara si inainte, si dupa aparitia acestuia, in cazul Adrian Nastase.

Iar in materie de justitie, ma tem ca dulaii adevarului sint in continuare tinuti in lant si lasati sa adulmece numai urme convenabile politic, fiindca sistemul care duce la acest sindrom si la coruptie in general pare si e in continuare intangibil. Atentia, adica banii negri care se fac cadou, dintr-un motiv sau altul, isi continua intensa circulatie.

Ea devine spaga numai atunci cind vreunul dintre autorii atentiilor se hotaraste sa se autodenunte si se transforma in mita de-abia cind autodenuntul e luat in serios de organele de urmarire. Intr-un cuvint, lungul drum dintre sistemul care este, vorba primarului Vanghelie, si acuzatiile impotriva unor persoane fizice care se mira sincer ca sint luate in colimator, in pofida sistemului.