Fascismul liberal. O carte-provocare
Am avut rezerve fata de anumite interpretari formulate in cartea lui Jonah Goldberg, „Fascismul liberal”, o carte dedicata criticii stangii liberale. Toate aceste rezerve au palit cand am realizat ca teza cartii ma ajuta sa inteleg esenta unei probleme cu care m-am confruntat de nenumatrate ori ca publicist.
Cand intr-un articol ridic semne de intrebare privind metodologia stiintifica a predictiilor economice si ecologiste – asa cum am facut, de pilda, in ultimul meu articol de pe Contributors/Hotnews – economistii se comporta normal si argumentat. Daca sunt convinsi ca argumentul e gresit sau exagerat imi scriu si imi spun. Dar sunt rezonabili si nu incearca sa ma insulte isteric sau sa ma demoleze ca persoana sau ca publicist.
Pe de alta parte insa, cei atinsi de morbul alarmismului incalzirii globale sunt parca alta specie. Argumentele si ideile nu conteaza pentru ei. Nici nu pot sa conceapa ca – indiferent de persoana acestui Aligica cu idiosincraziile lui – metodologia predictiei stiintifice poate ca este o chestiune importanta cand este vorba de predictii despre clima. Nu. Problema lor este cum sa-l acuze si compromita pe Aligica – un vandut, un lobbist al industriei petroliere, un zero ca si competenta stiintifica, un nenorcit ce castiga bani buni de la miliardari americani…. Mai mult, insinueaza redactiei Hotnews eliminarea sa de pe lista contributorilor.
Si asta doar pentru ca ridic semne de intrebare privind legimitatea stiintifica a unor predictii si a unui anumti tip de expertiza. Ce ar face indivizii astia daca ar avea puterea politica sau academica asupra numitului Aligica, ti-e si frica sa te gandesti ! Da, este o atitudine fascista! Da, avem de a face –ori de cate ori vorbim despre agentii sau raspandacii oricarei forme de corectitudine politica – cu mentalitati structuralmente fascistoide. Cartea lui Goldberg m-a ajutat sa recunoasc asta. Am deci un motiv bazat pe propria experienta sa o recomand calduros cititorilor Hotnews si Contributors.
O carte eveniment – o carte provocare
Lansarea americana a cartii lui Jonah Goldberg Fascismul liberal a fost amanata de patru ori, a trecut printr-o schimbare de subtitlu iar autorul ei a primit sute de mesaje cu insulte si amenintari inainte ca volumul sa fie macar intrat sub tipar. Chiar si coperta cartii – grafica ei – a fost tinta unei campanii virulente. La o luna de la lansare, a devenit in Statele Unite ce mai vanduta carte pe teme politice. In mai putin de doua luni, a ajuns sa fie cea mai vanduta carte din America. Punct. Numarul 1 pe lista de best-seller-uri a New York Times.
Avem mai sus cateva elemente pur descriptive privind povestea volumului pe care cititorul roman il are azi la dispozitie datorita inspiratiei editurii Polirom. O alegere excelenta nu doar pentru interesul starnit de volum inca de la debutul sau exploziv sau pentru vehementa spectaculoasa a dezbaterilor si reactiilor la el, cat mai ales datorita temei si argumentelor dezvoltate in paginile sale.
Inainte de a spune cateva cuvinte despre relevanta acestei traduceri in contextul romanesc, sa vedem in linii mari in ce constau principalele teze ale unei carti ce a starnit atata controversa si care, mai important, are ambitia de a incerca sa redefineasca insusi modul in care gandim natura spectrului politic si genealogia stangii occidentale contemporane.
Liberalismul stangist si fascismul : o familie?
Cu riscul de a supra-simplifica, teza centrală este că stanga progresista din SUA, asa numitul „liberalism american”, are rădăcini comune cu fascismului european antebelic. Liberalismul de stanga si fascismul sunt parte a aceleiasi familii doctrinare. Adversarul lor comun : liberalismul clasic.
Cartea afirma ca fascismul inflorit in Italia lui Musolini a fost parte a unei mişcari internaţionale de idei care, în diferite ţări, a luat forme diferite. În Germania, s-a transformat rapid într-un naţionalism rasist genocidal, în America, spune Glodberg, a luat o forma mai prietenoasa, imblanzita de traditia democratica americana. Adica a imbracat forma liberalismului stangist, progresist. Acum devine mai clar de ce cartea merita citita fie si numai pentru a urmari in desfasurarea sa erudita si de multe ori ironica, acest argument provocator.
Dar dincolo de fateta spectaculoasa a demersului, cartea nu face pana la urma decat sa repuna pe tapet un fapt istoric incontestabil. Mussolini a fost esentialmente un om de stanga şi a fost pentru multa vreme daca nu un model, cel putin un reper privit cu simpatie de stânga americana. Este o teza ce ramane in picioare chiar si cand toate criticile si toate argumentele aduse impotriva cartii (uneori cu o violenta verbala rar intalnita) sunt luate în considerare. Place sau nu, Goldberg scoate din conul de umbra un aspect important legat de rădăcinile ideologice ale fascismului şi ale liberalislului de stânga, progresist.
Astăzi uităm că Mussolini s-a considerat pana la moarte un om de stânga şi un socialist, care, prin naţionalism şi reorganizarea corporatistă a statului si economiei a căutat să ofere (exact ca si progresistii americani) o alternativa la liberalismul secolului 19, asa numitul liberalism clasic. Uitam ca Mussolini a fost o importantă personalitate socialistă, admirat de Lenin. Uitam ca abia în timpul primului război mondial a repudiat internaţionalismul socialist în favoarea naţionalismului italian, creind o noua formula doctrinara pe altoi socialist, si numind-o fascism. De asemenea, uitam, intr-un mod foarte convenabil cliseelor doctrinare si confortului nostru ideologic, ca Hitler a condus Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor Germani. Altfel spus, ca Nazism vine de la Naţional Socialism.
Goldberg ne provoaca : sunt toate aceste lucruri chiar atat de irelevante sau inocente ca sa justifice o amnezie atat de profunda ? Cartea ne atrage atentia asupra esentei institutionale a fascismului si a asemanarilor dintre proiectului sau si proiectul stangist contemporan. Ea sugereaza ca sub etichete diferite si cu nuante diferite, regasim un proiect care vizeaza crearea unui stat corporatist cu o structura socială etatista.
Vorbind despre un stat care produce o dependenţă profundă a cetatenilor fata de el, inspirat de o viziune care foloseşte politica drept unealtă pentru a transforma societatea persona cu persoana, punand colectivul mai presus de individ, elitele deasupra democraţiei, consensul mai presus de dezbatere, şi socialismul mai presus de capitalism.
Regandind spectrul politic
Asadar daca privim mai adanc, constatam ca, in ultima instanta, Goldberg ne forteaza sa regandim spectrul politic. Sa depasim o viziune creata la sfârşitul anilor ‘30, care plasează comunismul la extrema stângă, urmat de socialism, liberalism în centru, conservatorism şi fascism la extrema dreaptă. Acest spectru, arată Jonah Goldberg, reflectă mai degraba strategia stangistilor de a se disocia de fratii lor de revolutie anticapitalista, national-socialisti si fascisti.
Sau, si mai elementar, este ecoul utilizarii staliniste a termenului de « fascist » ca un epitet menit a discredita pe oricine ai chef sau interes sa discreditezi – Troţki, Churchill, ţărănimea rusă. Deja în 1946, George Orwell nota că semnificaţia termenului fascist degenerase fiind folosit pentru a sugera fara a te mai obosi sa argumentezi, ca cineva sau ceva este indezirabil, rau. Este o strategie care este si azi urmata ad literam de stanga progresista occidentala, acuzata ca a uitat sa argumenteze inteligent; doar eticheteaza.
Chiar daca avem rezerve cu privire la linia de interpretare propusa de Goldberg, marea provocare propusa de acesta ramane in picioare : care este relatia si gradul de rudenie între comunism, fascism şi liberalismul progresist, de stanga ? Nu cumva, spune el, deriva toate din aceiaşi tradiţie care merge înapoi in timp la iacobinii Revolutiei Franceze ? Are sau nu pana la urma dreptate istoricul Richard Pipes care a spus repetat ca „Bolşevismul şi Fascismul au fost erezii ale Socialismului” ? Unde plasam in acest tablou liberalismul progresist de stanga?
Chiar si o scurta prezentare precum cea de fata sugereaza ca avem fara indoiala de a face cu o carte cu totul speciala menita dinamiteze de mult incetatenite clisee de gandire. Prin urmare, sa fie controversata. Suntem de acord cu ea sau nu, cartea ofera un mod radical diferit de a înţelege politica modernă. Ne deschide o noua perspectiva asupra acesteia.
Relevanta romaneasca
Acestea fiind spuse, ramane doar sa rezumam, dintr-o perspectiva desigur subiectiva, care credem ca este relevanta acestei carti pentru cititorul roman. Nu ne vine inca sa credem dar toate problemele si temele discutate in carte ne privesc. Vrem nu vrem, stangismul progresist devine curentul dominant intre elitele europene. Iar Romania este, nu-i asa, parte a Europei…
Exemplul alarmistului ecologist cu propaganda, agresivitatea si intoleranta sa pentru cele mai elementare forme de dialog este déjà cunoscut publicului roman. Tema este bine ilustrata in cartea lui Goldberg. Citind-o poti intelege mai bine de ce autoritarianismul, refuzul dialogului, atacul la persoana, demascarea si infierarea « adversarului » in numele consensului si doctrinei, nu sunt accidente. Ele sunt parte intrinseca a identitatii stangii progresite. Cu cat se raspandeste aceasta mentalitate mai mult, cu atat se raspandesc si startegiile fascistoide de atac la persona, distrugere de cariere si reputatii profesionale si demolare psihologica si sociala a celor care stau deliberat sau accidental in calea corectitudnii politice.
Ne amagim cand credem ca in Romania suntem feriti. Lasand la o parte faptul ca nu mai vorbim acum de Romania ci de Uniunea Europeana, in Romania, pe masura ce relativul confort dat de capitalism ajunge sa fie de la sine inteles, vedem cum noile generatii imbratiseaza – cu acelasi abandon stupid ca si tineretul occidental – temele progresist-stagiste. Asadar, suntem, si vom fi, ne place sau nu, confruntati din ce in ce mai direct si nemijlocit cu impactul ideilor discutate in cartea lui Goldberg.
Este vorba deci despre viitor. Indiferent ce crede sau ce vrea clasa noastra politica, lumea se schimba, Europa se schimba, Romania se schimba. Ne amagim daca ne autoconvingem ca schimbarea nu are nicio legatura cu dezbaterile doctrinare ce au loc la nivelul elitelor intelectuale si politice occidentale. Curentele de idei ce strabat societatea occidentala ajung repede si la noi.
Participam sau nu la ele, continutul si cursul acestor curente si lupte de idei ne croiesc viitorul. Din acest punct de vedere, cartea lui Goldberg are o dubla calitate. Intai de toate este o incitanta invitatie de a ne racorda la aceste dezbateri. Dar dincolo de aceasta, in finalul lecturii, chiar daca nu subscrii cu totul interpretarii propuse de autor, miza acestei lupte de idei devine foarte clara. Granitele ce despart taberele in disputa devin inconfundabile. Restul este doar o chestiune de optiune personala.
Jonah Goldberg Fascismul liberal, Editura Polirom, 2010
PS – O nota de final
Voi reveni cu o discutie mai amanuntita a experientei mele personale cu strategiile fascistoide ale raspandacilor corectitudinii politice in Romania, incusiv cu ilustrari din mesajele de demascare si infierare la adresa mea pe care le primesc redactorii mei de la Revista 22 si Hotnews. Pana atunci insa profit de ocazie sa reinoiesc o invitatie :
Saptamana aceasta se vor afla la Bucuresti cativa dintre cei mai relevanti specialisti in studiul si metodologia predictiei stiintifice. Vor fi organizate doua evenimente:
(1) O conferinta pentru public. Detalii aici.
http://www.snspa.ro/p/congrese-conferinte-colocvii-workshops
Cititorii interesati au o invitatie deschisa.
(2) O conferinta stiintifica. Detalii aici.
Cititorii cu interese profesionale legate de metoda sau studiul predictiei in economie, marketing, politica, sociologie sau ecologie si care doresc sa participe la conferinta stiitifica, sunt rugati sa-si anunte interesul la e-mail iulia.maries@hotmail.com
INTERVIURILE HotNews.ro