Fetele, baietii, programarea si Bau-Bau

În ultima perioadă industria IT s-a dezvoltat spectaculos în România. Conform unui studiu realizat de Clusterul iTech Transilvania[1] , cifra de afaceri însumată a industriei IT din România a crescut în 2014 cu 26% față de 2013. Bucureștiul joacă un rol important, 60% dintre aceste venituri fiind realizate de firme din capitală. Salariul mediu net la mijlocul anului 2015 a fost de aproximativ 2600 de lei.

Cererea de noi specialiști este intensă. A. Pitiș, președintele Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii, apreciază că până în 2020 România va mai avea nevoie de încă 180.000 de profesioniști IT, pentru a ajunge la o forță de muncă în domeniu de cel puțin 300.000 de persoane (de la 120.000, valoarea curentă) [2].

În România, ca și în Europa, proporția de fete care urmează studii de calculatoare este mai mică decât proporția băieților. În Facultatea de Automatică și Calculatoare a Universității Politehnica din București, proporția studentelor admise în anul 1 a rămas relativ stabilă în ultimii șase ani – în ciuda unei atractivități tot mai ridicate a domeniului. Aproximativ 25-28% dintre tinerii admiși sunt fete, deci doar puțin peste un sfert. De ce?

Putem încerca un răspuns, sau cel puțin o ipoteză, profitând de un mic experiment natural: olimpiadele școlare. În fiecare an elevii de gimnaziu și de liceu își încearcă forțele la tot felul de discipline – printre care și informatica. Câte fete aleg oare această competiție? Pentru a înțelege mai bine preferințele elevelor și elevilor, am comparat olimpiada de informatică cu cea de matematică.

De ce să comparăm informatica și matematica? Există câteva asemănări și diferențe importante. Ambele discipline sunt stereotipic masculine, băieții fiind adesea văzuți ca având o înclinare mai pronunțată decât fetele. Ambele discipline solicită competențe asemănătoare, cel puțin prin felul în care sunt organizate concursurile școlare: participanții trebuie să rezolve probleme prin modelarea unei situații și aplicarea creativă a unor algoritmi. Trebuie precizat aici că olimpiada de informatică este o olimpiadă de programare. Diferența cea mai importantă constă în faptul că matematica este o disciplină obligatorie ce mobilizează atenția copiilor în toți anii de școală, pe când informatica (mai precis, programarea) nici nu se face, de regulă, în gimnaziu, fiind introdusă timid fie ca opțional, fie abia în clasa a IX-a. Cum ajung atunci copiii de gimnaziu să meargă la olimpiadă? Cei mai mulți sunt elevi ai claselor gimnaziale organizate de liceele de informatică (Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu” și Liceul Teoretic Internațional de Informatică București). Mai sunt apoi elevii care fac informatica opțional, în diferite școli, cei care participă la Centrul de Excelență organizat de Inspectorat și cei care se pregătesc independent.

Date privind participanții la cele două concursuri sunt disponibile pe site-ul Inspectoratului Școlar al Municipiului București. Am calculat procentul de fete din totalul de participanți și din totalul de elevi calificați pentru etapa pe municipiu; puteți vedea rezultatele în tabelele de mai jos.

Olimpiada de Informatică, etapa locală / pe sector, București 2016

Olimpiada de Matematică, etapa locală / pe sector, București 2016

* Pentru clasele 9-12 sunt incluse în analiză doar sectoarele 3, 4 și 6, singurele pentru care am găsit date online.

Ce observăm? Remarcăm o diferență mare între proporția fetelor participante la olimpiada de matematică și proporția fetelor participante la informatică. Practic, aproape jumătate dintre elevii de gimnaziu ce participă la etapa locală pentru matematică sunt fete, pe tot parcursul gimnaziului. Proporția scade la aproximativ o treime pe parcursul liceului. La informatică, fetele sunt abia o cincime în clasele 5-9, și ajung o zecime în clasele 11-12.

După ce am numărat, rămâne să ne batem capul cu găsirea unei explicații. Dacă pornim de la faptul că ambele competiții solicită competențe similare, dar diferă esențial în privința prezenței în școală, este posibil că această diferență să joace un rol. Copiii au la școală șansa să se îndrăgostească de matematică, să fie inspirați și încurajați de profesori. Dimpotrivă, copiii ajung la olimpiada de informatică pentru gimnaziu doar dacă familia se agită în acest sens, mobilizându-i să dea examen de admitere pentru intrarea în liceele de informatică sau căutându-le meditatori. Este însă plauzibil ca părinții să detecteze o înclinație spre informatică mai des în cazul băieților decât al fetelor – din mai multe rațiuni. In primul rând, mediul cultural care ne înconjoară și ne stimulează sensibilitatea, de la manualele școlare la reclame și filme Hollywood, este plin de imagini de băieți și bărbați experți în tehnologie, față de fete și femei care se pricep mai ales să fie frumoase, să devină mame și să aibă grijă de copii (vezi și studiul Alice în Țara Manualelor [4] privind reprezentările fetelor și băieților în relație cu tehnologia). În al doilea rând, există o competiție pentru resurse între înclinațiile copiilor – iar fetele sunt considerate adesea ca având o astfel de dispoziție specială spre arte, limba română sau limbi străine. Este destul de greu să mergi și la olimpiada de română, și la concursuri de arte, și la olimpiada de informatică. Înclinația pe care familia o va declara câștigătoare va diferi, foarte probabil, de la o fată la un băiat, chiar dacă ar avea șanse similare de succes la informatică.

Putem înainta ipoteza că, dacă fetele și băieții ar învăța programarea la școală încă din gimnaziu, ar avea șansa să vadă că se pricep, că e o provocare tentantă – și astfel și părinții ar avea ocazia să-și redefinească perspectiva asupra talentelor copiilor lor. Desigur, ar ajuta foarte mult și ca informatica să fie predată cu un curriculum captivant și accesibil, nu neapărat axat pe rezolvarea de probleme abstracte fără legătură cu viața de zi cu zi – dar aici este vorba despre o problemă generală a școlii românești.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro