Fiica mea merge seara pe stradă cu cheia între degete pentru a se apăra dacă e hărțuită. Cum am învățat-o să scape de agresori

Când mi-a spus prima dată o prietenă mai experimentată decât mine că atunci când ai copii mici și problemele sunt mici, iar când cresc copiii provocările devin uriașe, nu am crezut. Ce putea fi mai rău decât o noapte de colici? Dar odată ce fiica mea a devenit adolescentă, am aflat că sunt altele mult, dar mult mai dificile.

Unele dintre ele nici măcar nu le poți gestiona tu ca părinte pentru că țin de cei din jur. Hărțuirea, mai ales în cazul fetelor, este una dintre situațiile cele mai greu de anticipat și de rezolvat.

Am fost adolescentă la sfârșitul anilor 90, începutul anilor 2000. Vremuri de tranziție, libertate cât cuprinde pentru toată lumea. Doar că mulți o înțelegeau greșit și aveau impresia că pot face tot ce le trece prin cap. Era liber la pipăit fete în autobuz, liber la masturbare prin tufușurile de lângă căminele studențești, liber a spune pe stradă, oricui, orice poftești.

Și adevărul este că cei ce-și revendicau această libertate nu prea aveau piedici, pentru că puțini considerau că e greșit să strici după o femeie pe stradă ”ce te-aș f…!”. Până la urmă, tu erai de vină. ”Ce ți-a făcut? Dacă îi plăcea cum arăți…/ Dacă ți-ai pus fustă scurtă…!” Din cauza experiențelor mele de tot felul și deloc plăcute, când fiică-mea a ajuns adolescentă și a vrut să iasă singură pe afară a început să mă apuce panica.

Citește continuarea AICI.