Filme idis proiectate la Sinagoga din Medias – o rama melancolica peste o lume aflata in "euforia dezastrului"

La Medias se desfasoara din 5 septembrie prima editie a MECEFF, un festival de film initiat de cineastul Radu Gabrea si consacrat productiilor din Europa Centrala. O sectiune aparte o constituie filmele idis restaurate si venite de la Universitatea Brandeis din Waltham, Massachussets, unde se gaseste cea mai mare arhiva de filme evreiesti din afara Israelului. Sinagoga din Medias si-a redeschis portile pentru aceste melancolice proiectii.

Pare putin ciudat: sinagoga de vizavi de autogara, pe care multi medieseni o stiu doar inchisa, sta acum cu portile larg deschise, iar holul e varuit proaspat. O banda rosie de atlas te impiedica, insa, sa intri in sinagoga propriu-zisa care e delabrata, frumoasa si melancolica in soarele dupa amiezii, si care miroase a lemn stricat.

Holul e alb si curat, sunt scaune de plastic albastre, un ecran pe un stativ, multi voluntari tineri si sufletisti, medieseni cu copii care au venit de curiozitate sa vada atat filmele, cat si sinagoga. Israelul e tara invitata la prima editie de MECEFF, urmand structura de 7+1, mai exact 6+1 pentru ca negocierile cu Slovenia au esuat. Deci sunt prezente in festival filme din Cehia, Ungaria, Austria, Polonia, Romania si Slovacia – cu Israelul pe post de invitat (anul viitor tara invitata va fi Germania, pe urma Polonia).

In competitie a intrat cate un film din cele sase tari central-europene numite mai sus, si nu orice film ci cel desemnat filmul anului trecut in urma competitiilor nationale . Din partea Romaniei participa filmul lui Florin Serban „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, care a primit Premiul Gopo pentru cel mai bun film din 2010.

Revin la filmele idis. Ele au venit impreuna cu directorul executiv al National Centre for Jewish Film at Brandeis University, Waltham, Massachussets, care se numeste Sharon Pucker Rivo si care prezinta fiecare film inaintea proiectiei.

Sunt opt lungmetraje in selectie – dintre cele mai reprezentative, realizate din 1925 pana in 1939. „The Purimspieler”/”Bufonul” a fost filmat in Polonia in 1937, pe 35 mm si in alb-negru, dar are portiuni colorate pe nitrat care sunt mai albastrii sau mai maronii decat altele.

Filmul, care are multe momente muzicale, este povestea unui vagabond ce se indragosteste de Esther, fiica unui cizmar, sortita de tatal ei unui barbat bogat, dar care isi pierde capul dupa un muzicant itinerant.

Ce e interesant azi la astfel de filme nu e neaparat povestea si atmosfera dolce far niente sau faptul ca sunt inspirate din piese idis, ci ceea ce se afla in spatele povestii, lumea care se contureaza indaratul scenei.

Realizat de un cineast cunoscut in epoca, Joseph Green, „Der Purimspieler” a fost filmat la periferia Varsoviei si in oraselul Kazimierz si, daca actorii principali au plecat la scurta vreme dupa filmari in Statele Unite, mare parte din echipa de filmare precum si unii dintre actori au pierit in Holocaust peste putina vreme.

Atmosfera din cabaretele evreiesti (care urmau si ele sa se inchida la putin timp dupa premiera filmului) si din shtetl-uri se pastreaza azi in aceste extraordinare filme, majoritatea muzicale, care reinvie o lume pierduta azi si aflata atunci – fara s-o stie -, pe marginea prapastiei.

Selectia adusa la Medias cuprinde filme realizate in Polonia, SUA (la New York, „nu si la Hollywood!!”, a repetat Sharon Pucker Rivo), Austria (Viena), URSS (Odessa) – pentru ca, ne-a spus invitata, doar aceste patru zone sunt cele unde au fost realizate filme idis.

Din selectie face parte si „A Brivele der Mamen”/”Scrisoare catre mama”, semnat de acelasi Joseph Green, alaturi de Leon Trystand, care e unul dintre ultimele filme idis care s-au facut in Polonia inaintea invaziei naziste.

De altfel, el a fost lansat la Teatrul Belmont din New York in 14 septembrie 1939, la 13 zile dupa invazia germana din Polonia. A avut un ecou teribil, devenind cel mai mare succes de casa idis din perioada respectiva.

Filmul are in centru o mama evreica din Polonia care, inaintea primul razboi mondial, incearca sa-si creasca singura cei trei copii (sotul incercand in acest timp sa faca bani in America.). „A Brivele der Mamen”/”Scrisoare catre mama” e un film trist, unul dintre putinele care au prevestit tragedia de dupa.

Trecutul nu pare cu totul pierdut

Proiectiile din sinagoga de la Medias pun mai multe rame peste cultura si istoria evreilor. Sa vezi aceste ultime relicve ale unei culturi inainte dezastrului intr-o sinagoga racoroasa din pricina peretilor grosi, dar in izul de vechi al lemnului umflat e o experienta rara.

Sinagoga din Medias

Foto: Hotnews

Dar, stand de vorba pe urma cu Vladimir Sargu, care conduce A.D.I.Econord- Regiunea Tarnavelor si care colaboreaza cu Fundatia „Mihai Eminescu”, patronata de Printul Charles, am aflat ca exista perspectiva ca uitata sinagoga sa fie renovata.

Sinagoga din Medias e una dintre ultimele iesite din uz din aceasta zona. Ultimul serviciu religios a avut loc acum 15 ani dar, spre deosebire de sinagogile din alte orase din judetul Sibiu, ea nu a fost restaurata pana acum nici pe exterior, nici pe interior.

A fost construita in 1896, pe locul unei sinagogi foarte vechi. Federatia Comunitatii Evreiesi nu a avut bani s-o restaureze (nemaiexistand nici comunitate evreiasca in oras) dar, la initiativa unei entuziaste americance care a facut parte din Peace Corps, a semnat in 2009 un contract pe trei ani cu „Mihai Eminescu” Trust.

Fundatia „Mihai Eminescu” a refacut deja, cu o prima finantare de circa 15.000 de dolari, casa rabinului aflata in curtea sinagogii, si a depozitat in corpuri inalte de biblioteca obiectele de cult ramase si, mai ales, arhiva comunitatii evreiesti din Medias care contine registre de nastere, deces si, mai ales acte referitoare la plecarea evreilor din Medias (pentru ca multi au plecat, nu au murit).

Acum urmeaza sa aplice pentru alte finantari si, in functie de cat de repede vor veni banii, sa inceapa restaurarea sinagogii pe interior si pe exterior. Proiectiile care au loc in cadrul MECEFF pot servi ca impuls pentru atragerea de fonduri. Holul de la intrare, care a fost aranjat si dat cu var (ca sa se poata sterge usor) cu 36 de ore inaintea inceperii proiectiilor, iti da speranta ca restaurarea si incadrarea acestei cladiri in circuitul istoric e dupa colt.