FOTOGALERIE Scrisoare VIDEO de la Cannes despre dezamagirea cu "The Tree of Life" de Terrence Malick, huiduit de spectatori. Catalin Mitulescu, elegant, explica VIDEO de ce e relaxat pe Croazeta

Dragi prieteni imaginari, Terrence Malick s-a urcat in copacul vietii (sa fure cirese) si de acolo peisajul i s-a parut atat de cuprinzator incat n-a mai vrut sa se dea jos. Filmul sau e un poem vizual care vrea sa fie atat de cuprinzator de parca ar fi ultima pelicula facuta vreodata. Imi pare rau sa o spun, desi totul e inauntru, emotia ramane pe dinafara. Daca extraterestrii ar vrea sa vada intr-un singur film cum e cu viata pe Pamant si, mai ales, sa aiba la un loc toate marotele unei vieti naturale linistite, aici le au listate.

Cascade, apusuri pasnice pe peluza casei, leagane, mama care intinde rufele, furoul roz al primei iubiri, iarba, pomi, pesti-ciocan, lanuri de floarea soarelui, creatia universului, dar si geometria noilor cladiri, aparitia Pamantului, primele organisme, dinozaurii, plus ce am mai enumerat in materialul video – filmul strange fragmente in loc sa lege un fir linear, dar nu asta e problema, ci faptul ca maioneza nu se leaga de niciun fel. Emotia se pierde in spatele dorintei de a spune tot, cu cele mai bune arme. Malick s-a documentat asiduu – cred ca pentru el si pentru echipa filmul a adus mult mai multe decat pentru noi, spectatorii. A discutat cu mari oameni de stiinta, a cautat cei mai buni tehnicieni. Cu Alexandre Desplat, compozitorul coloanei sonore, a vorbit mult despre poezie si filosofie. Ca sa ii aleaga pe cei 3 copii din film, a vazut 10.000 de copii.

Cu toate acestea, noi ramanem cu ce e pe ecran. Adica cu un film lung si greu, a carui frumusete vizuala ne oboseste la un moment dat pentru ca nu regasim emotia pe care o stiam din alte filme, ci doar interogatii filosofice care suna din ce in ce mai gaunos cu cat ceea ce vedem nu le sustine. Nu sunt singura careia nu i-a placut filmul, desi imi plac mult precedentele filme ale cineastului. Jurnalistii, care incepusera sa vina la proiectie cu o ora inainte ca sa prinda locuri, au huiduit filmul la final. Iar la conferinta de presa la care a purtat niste lantisoare de aur peste un maiou alb decoltat, acoperit de un sacou la fel de alb, Brad Pitt s-a declarat sedus de felul cum filmul imbina microcosmosul cu macrocosmosul, adica povestea familiei texane cu istoria universului.

Producatorii filmului au spus si ei ceea ce Malick refuza sa spuna, adica sa isi explice filmul si sa se justifice. Daca pentru Brad Pitt lucrurile care apar in film sunt ‘proaspete pentru ca nu au fost gandite dinainte’, el vorbind din acest motiv despre cum Malick alearga cu o plasa de fluturi pentru a prinde frumusetea amanuntelor vietii, moderatorul francez al conferintei de presa a orientat discutia spre persoana misteriosului regizor. „Vorbeste mult? Nu vorbeste mult? Mananca? Nu mananca? Rade? Nu rade?”.

Brad Pitt a spus ca Terrence Malick e o persoana foarte vesela, care rade foarte mult si care gaseste placere in orice ii aduce viata.

Sincer, as fi vrut sa imi fi placut filmul dar,.. asta e viata. Cum spune coafeza buna la inima din filmul fratilor Dardenne „Le gamin au velo” – „viata nu iti aduce tot timpul ceea ce iti doresti”.

Trebuie sa va las si sa fug sa mananc ceva ca sa pot prinde pe urma „Hors Satan” de Bruno Dumont, in „Un Certain Regard”. Mi-am adus aminte si vreau sa mai corectez o greseala pe care am facut-o intr-o scrisoare video. Am spus ca prima proiectie a lui „Loverboy” are loc in 18 mai in acelasi timp cu conferinta de presa a fratilor Dardenne (pentru ca trebuia sa vad filmul lor in acea zi.). Realitatea e si mai cruda: filmul lui Catalin Mitulescu se va suprapune cu conferinta de presa a lui Lars Von Trier!