Sari direct la conținut

FOTOREPORTAJ. Cum arată biserica-cetate din Transilvania care l-a cucerit pe regele Charles cu patru ani înainte de Viscri

HotNews.ro
FOTOREPORTAJ. Cum arată biserica-cetate din Transilvania care l-a cucerit pe regele Charles cu patru ani înainte de Viscri
Ziduri si un turn la biserica saseasca de la Mosna (foto Vlad Barza)

Viscri este satul care a devenit celebru datorită regelui Charles al III-lea, însă nu acolo a descoperit el prima oară farmecul Transilvaniei. Cu patru ani înainte de a ajunge la Viscri, Prințul de Wales a vizitat Moșna, un sat de lângă Mediaș cu o spectaculoasă biserică fortificată și cu turnuri în care poți urca.

Moșna – biserica fortificată unde poți explora fără aglomerație

Moșna se află la 10 km de Mediaș și la 46 de km de Sighișoara, într-o zonă cu dealuri frumoase și cu viță de vie. Comuna din podișul Târnavelor are 3.300 de locuitori, dintre care 80% sunt români, însă la recensământul de acum 4 ani datele au arătat că locuiesc și 51 de sași, un număr mare în comparație cu alte comune din zona Sighișoara-Mediaș, unde zeci de sate nu mai au nici măcar un sas printre locuitori. În ungurește satului i se spune Szasz-Muszna (Moșna săsească).

Primii români s-au așezat în partea de sud a comunei abia după 1600, iar la 1732 aceștia reprezentau sub 30% dintre locuitori.

Într-o zi de sâmbătă, la superba cetate-biserică de la Moșna am întâlnit doar câțiva vizitatori, printre care și doi polonezi mai în vârstă care aveau și o cameră voluminoasă de filmat. Tocmai veneam de la cea mai faimoasă biserică fortificată săsească din Transilvania, Biertan, unde erau peste 100 de oameni în vizită. Deși la numai 20 de minute depărtare, Moșna părea dintr-o cu totul altă lume față de Biertan.

Pe Google Maps, Biertan are de 30 de ori mai multe recenzii decât Moșna, iar marele avantaj al Moșnei este că nu ai parte de aglomerație. Aici poți urca în turnuri, poți simți mirosul de lemn vechi și sunt expuse și diverse unelte agricole, dar și obiecte care se regăseau în trecut în casele oamenilor.

Deși mult mai puțini turiști ajung la Moșna față de cetățile mai faimoase de la Biertan, Prejmer, Viscri sau Hărman, doamna de la intrare ne-a povestit că a întâlnit și turiști din îndepărtata Australie și mai mulți din SUA și Canada.

Biletul de intrare este 10 lei, o sumă modică pentru un loc unde poți lejer să stai o oră și jumătate, să explorezi, să urci în turnuri și să-ți imaginezi cum era viața celor care au trăit acolo cu câteva sute de ani în urmă.

Din cel mai înalt turn, după ce îți tragi răsuflarea, poți admira ulițele satului căruia sașii i-au spus Meschen, poți vedea casele aliniate, cu fațade colorate, porțile impunătoare și acoperișurile în pantă care, la casele cele mai mari, au chiar și șase ferestre dreptunghiulare care, la rândul lor, au câte un mic acoperiș. 

Urcarea este o experiență în sine: „ataci” trepte de lemn care uneori scârțâie, trebuie să „ferești” capul și să te apleci mult pentru a nu lovi nivelul următorul și ai nevoie de răbdare să coboare alți eventuali vizitatori care deja au făcut drumul către cel mai înalt punct.

„Magnifica biserică fortificată pe care nu o voi uita niciodată”

În 1998, regele Charles al III-lea (pe atunci Prinț de Wales) făcea o vizită în Transilvania și ajungea la Sibiu, la biserica fortificată din Moșna, însă nu și la locul pe care l-a făcut celebru: satul Viscri. Acolo, Alteța Sa Regală avea să ajungă pentru prima oară în 2002, iar în 2006 cumpără primele case în Viscri, prin intermediul fundației sale („Mihai Eminescu Trust”), cu dorința de a le restaura și de a promova conservarea patrimoniului săsesc.

La intrarea în biserica de la Moșna, într-o mică vitrină este expus un ziar în limba germană în care se poate vedea un articol care descrie vizita prințului acum 27 de ani pe șantierul de restaurare, unde el a discutat cu muncitorii și cu meșterii.  

Există pe un zid al cetății și o plăcuță în amintirea vizitei, iar la intrare este afișat un mesaj transmis de Prințul Charles care vorbește despre „magnifica biserică fortificată pe care nu o voi uita niciodată”.

Ziarul Tribuna din Sibiu a descris pe o pagină întreaga vizita în județ, în numărul din 5 noiembrie 1998, iar un articol cu titlul „Moșna – un spațiu mirific” descria vizita Prințului de Wales la cetate și apoi la școală.

Ambițiile medievale ale Moșnei și impresionanta biserică-hală

Moșna apare pentru prima oară în documente acum aproape 750 de ani, sub numele de „villa Musyna”, iar primii sașii au ajuns trei decenii mai repede, pe la 1250. Mica așezare avea acum șase secole ambiții mari, deoarece concura cu Mediaș și cu Biertan pentru statutul de oraș.

Moșna a pierdut competiția până la urmă, fiindcă Biertanul a ajuns să fie timp de trei secole sediu al episcopatului săsesc, în timp ce Mediașul devine oraș în secolul XV, iar pe la anul 1500 avea șase bresle.

Pe la 1385, moșnenii au construit o bazilică gotică din care au mai rămas câteva urme de zid și fundație, dar biserica gotică târzie ce poate fi văzută în prezent a fost construită de-a lungul a 13 ani, fiind gata pe la 1498.

Biserica-hală este una dintre cele mai mari din zonă și te uimesc cele patru perechi de coloane care susțin bolțile. Nu doar că sunt puțin înclinate spre exterior, dar o pereche este din piatră și restul sunt din cărămidă. Fiecare stâlp are o configurație diferită, iar cei spiralați sunt deosebit de frumoși.

După ce vezi biserica și ineditele sale coloane merită să reții și numele meșterului pietrar Andreas Lapicida, sibianul care acum peste jumătate de mileniu a fost „șef de proiect” pe șantier.

După 1500 a început fortificarea bisericii, cu ziduri de apărare, bastioane, drum de strajă și turnuri, iar în câteva turnuri se poate urca, și nu este deloc ușor, din cauza scărilor din lemn foarte abrupte. La cel mai înalt etaj ajungi să stai sub un clopot gigantic, iar în alt turn poți vedea slănină pusă la păstrare, cum făceau și sașii în Evul Mediu. 

Interesant este că moșnenii au decis la 1720 să vândă altarul pre-reformat (la Cincu), iar 150 de ani mai târziu a fost cumpărată o orgă nouă, așa că cea veche a fost și ea vândută.  

INTERVIURILE HotNews.ro