Fractura care continuă să bântuie justiția din România 

Au trecut aproape doi ani de la decizia din iulie 2023, prin care Curtea Europeană de Justiție a semnalat că deciziile de încetare a proceselor penale din România ca urmare a prescripției, în dosarele cu fraude grave, sunt contrare Dreptului european. Magistrații români nu au ajuns la o practică unitară.

DNA și Parchetul Curții de Apel Oradea, structură aflată în subordinea Parchetului General, și-au retras recent recursurile în casație formulate în două dosare în care inculpații au fost achitați ca urmare a prescripției. Decizia procurorilor a fost luată după ce a fost pusă în discuție sesizarea Curții Europene de Justiție de către instanța supremă.

Decizia DNA și a Parchetului din Oradea de a retrage recursurile în casație de la Înalta Curte este „un fapt rar întâlnit”, a declarat pentru HotNews.ro un magistrat care atrage atenția că sunt colegi care se tem de represalii. 

Într-un răspuns pentru HotNews.ro, Parchetul General menționează că respectivul recurs în casație a fost retras pentru că nu erau îndeplinite condițiile de legalitate. Dar într-un alt dosar similar procurorii au susținut sesizarea CJUE.

„O aventură pentru instanțele din România”

Cele două decizii de a retrage căile extraordinare de atac după ce la Înalta Curte de Casație și Justiție s-a discutat sesizarea CJUE vin să confirme tensiunile din sistem pe subiectul sensibil al „amnistiei mascate”, așa cum a fost numit efectul prescripției. 

Pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au aflat trei dosare în care procurorii au formulat recursuri în casație, iar în două dintre ele DNA și Parchetul Curții de Apel Oradea au anunțat instanța că și le retrag. Deciziile au fost anunțate pe 27 februarie, respectiv 13 martie. 

„Sesizarea CJUE în materie penală a reprezentat mereu o aventură pentru instanțele din România. Unii dintre judecători au fost urmăriți de Inspecția Judiciară. Împotriva altora au fost alte represalii”, a declarat, pentru HotNews.ro, un magistrat care a solicitat protejarea identității. 

„Nu este prima dată când o parte a  sistemului judiciar face tot posibilul să evite ca CJUE să analizeze modul cum se prescriu dosarele din România. Curioasă este poziția parchetului, în special a DNA-ului. Parchetul susține cauzele pana la final, inclusiv prin căi de atac mai puțin convingătoare. Retragerea acestor recursuri este în mod cert un fapt rar întâlnit”.

”Dar nu ne miră, având în vedere că însăși conducerea DNA a dat și o circulară în trecut prin care cerea procurorilor de ședință să nu mai susțină sesizarea CJUE și să solicite prescripția în dosare. După ce circulara a ieșit public, DNA s-a repliat. A revenit acum mult mai discret. Oricum, de le o vreme este vizibil pentru tot sistemul judiciar cum se poziționează DNA în special față de  infracțiunile grave de corupție și față de fenomenul corupției în general”, a explicat magistratul citat.

Ce viza primul dosar

Cele două cauze în care DNA și PCA Oradea au exercitat calea extraordinară de atac se înscriu în tiparul clasic al dosarelor închise ca urmare a prescripției, urmare interpretării deciziilor CCR. 

Dosarul DNA viza fraude cu fonduri europene în care a fost implicată o asociație sportivă din județul Brașov. Este vorba de Clubul Sportiv Montan Altitudine Râșnov, condus de Ovidiu Ioan Popescu, tatăl alpinistei Geta Dor Popescu, care și-a pierdut viața în 2017 într-o avalanșă în Munții Retezat. 

Alpinistul Ovidiu Popescu a fost trimis în judecată în 2019, alături de doi oameni de afaceri, fiind acuzat că ar fi depus la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice mai multe documente false în vederea obținerii pe nedrept de fonduri europene.

Suma invocată de procurori:  219.446 lei

Documentele respective făceau referire la proceduri de achiziții care nu au fost desfășurate în realitate și la diferite cheltuieli pretins a fi efectuate.  Procurorii susțin că 219.446 lei a fost suma încasată pe nedrept de asociația sportivă, sumă cu care Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice s-a constituit parte civilă în proces.

Pe 2 august 2022, Tribunalul Brașov a încetat procesul penal în acest dosar, pe motiv că a intervenit prescripția răspunderii penale. Inculpații au fost, însă, obligați să plătească prejudiciul. Sentința a fost contestată de inculpați și de parchet.

Pe 22 decembrie 2023, așadar după decizia CJUE, Curtea de Apel Brașov a respins apelul procurorilor, în schimb l-a admis pe cel al lui Ovidiu Popescu, judecătorii exonerându-l de la plata prejudiciului reținut în sarcina sa și al asociației.

Pe 11 martie 2024, DNA Brașov  a formulat recurs în casație în acest dosar. Cererea a fost admisă în principiu de Înalta Curte de Casație și Justiție o lună mai târziu.

După ce în timpul judecării căii extraordinare de atac s-a pus în discuție sesizarea CJUE, brusc DNA a anunțat completul de judecată că își retrage recursul în casație. 

Pe 27 februarie dosarul s-a închis definitiv.

”Ia act de retragerea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Braşov împotriva deciziei penale nr. 990/AP din data de 22 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Braşov – Secția penală”, se arată în soluția pe scurt a instanței.

Al doilea dosar

Aflat la același complet al ICCJ, din componența căruia făceau parte judecătoarele Rodica Aida Popa, Simona Cîrnaru  și Oana Burnel- recunoscute pentru optica pro-europeană- a mai fost un dosar. 

Este vorba de un dosar de evaziune fiscală în care au fost judecați doi soți, afaceriști, din Bihor. Cei doi au fost acuzați că timp de doi ani (2013-2015) au înregistrat în evidenţele contabile un număr de 286 facturi fiscale în valoare totală de 1.394.828 lei, din care TVA în sumă de 269.967 lei și impozit pe profit în sumă de 118.926 lei, care atestau, în mod nereal, cheltuieli aferente unor achiziții de bunuri de la societățile cu comportament tip fantomă (inactive sau radiate).

În primă instanță, pe 25 mai 2023, Tribunalul Bihor a decis condamnarea bărbatului la 2 ani de închisoare cu suspendare și achitarea soției acestuia. Instanța s-a opus obligării celor doi la plata prejudiciului pentru stat, pe motiv că ANAF începuse procedurile privind executarea silită în vederea recuperării banilor.

Procurorii din Oradea și afaceristul condamnat au atacat decizia. Cum între timp intervenise prescripția faptelor, parchetul a cerut Curții de Apel Oradea să constate că în cazul de față este incidentă decizia CJUE din iulie 2023. 

Pe 16 februarie, 2024, instanța din Oradea a înlăturat condamnarea omului de afaceri, motivând că a intervenit prescripția. 

”Obiectul litigiului nu vizează fapte ce constituie infracțiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii sau infracțiuni de corupție, teoria riscului sistemic de impunitate este expusă de procuror într-o manieră total diferită de cea reținută de Curtea de la Luxemburg. Sfera de aplicare a deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene invocată de parchet se limitează la domeniul infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene”, a motivat judecătorul. 

Spre deosebire de tribunal, Curtea de Apel Oradea i-a obligat pe cei doi inculpați să plătească prejudiciul, mai exact 395.309 lei, plus penalităţi şi majorări/dobânzi de întârziere.

Pe 19 aprilie 2024, procurorii au formulat recurs în casație. Și în acest caz, după ce a fost admis în principiu și s-a pus în discuție sesizarea CJUE, parchetul a anunțat retragerea căii extraordinare de atac. Înalta Curte a luat act de decizia parchetului săptămâna trecută, pe 13 martie.    

Recursul care nu a fost retras

Al treilea dosar în care a fost exercitată calea extraordinară de atac a recursului în casație s-a aflat tot în jurisdicția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Un caz de evaziune fiscală în care au fost inculpați cinci oameni de afaceri din Satu Mare. 

În primă instanță, pe 24 februarie 2022, Tribunalul Satu Mare a decis condamnarea lor la pedepse cu suspendare pentru patru dintre ei, respectiv 3 ani și 6 luni cu executare pentru  cel de-al cincilea inculpat. În plus, au fost obligați să achite și prejudiciul cauzat statului, aproximativ 300.000 de lei.

Pe 21 martie 2024, Curtea de Apel Oradea a dispus înlăturarea condamnării celor cinci afaceriști, invocând deciziile CCR și ale Înaltei Curți privind legea penală mai favorabilă, respectiv prescripția.

Procurorii au formulat recurs în casație. Dosarul a ajuns la același complet format din judecătoarele Popa-Cîrnaru-Burnel, care pe 13 martie au decis sesizarea CJUE. 

Judecătoarele au solicitat instanței europene să precizeze dacă dacă „în interpretarea și aplicarea Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, (…) în lipsa unei dispoziții de drept intern care să stabilească o sumă minimă pentru a considera gravă o fraudă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, dispozițiile dreptului Uniunii trebuie interpretate în sensul că se consideră gravă o fraudă exclusiv atunci când ea implică o sumă mai mare de 50.000 euro?”.

În cazul unui răspuns negativ, instanței europene i s-a solicitat să comunice dacă dacă „în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracţiuni privind TVA, instanţa naţională trebuie să lase neaplicat standardul naţional de protecţie referitor la principiul lex mitior (…), standard potrivit căruia nu au efect întreruptiv de prescripţie actele de procedură intervenite înainte de invalidarea dispoziţiei legislative naţionale care reglementează cauzele de întrerupere a termenelor de prescripţie a răspunderii penale”.

Explicațiile Parchetului General și ale DNA

Într-un răspuns comunicat la solicitarea HotNews.ro, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție precizează că doar într-unul dintre dosarele PCA Oradea erau îndeplinite condițiile pemtru formularea întrebărilor preliminare către CJUE.

„Cu privire la cel de-al doilea recurs în casație promovat de PCA Oradea și înregistrat pe rolul ICCJ sub nr. 275/111/2021, cu termen la 13 martie 2025, vă comunicăm că acesta nu a fost retras de PICCJ din considerente care nu au legătură cu sesizarea CJUE, retragerea fiind justificată strict din motive de legalitate. În sesență, în raport cu circumstanțele particulare ale cazei și cu Decizia pronunțată în recurs în interesul Legii nr.16/2024- nu era incidentă aplicarea Hotărârii CJUE dată în cauza C-197/23 PPU (Lin), întrucât actele întreruptive de prescripție, care să respecte drepturile fundamentale, au fost efectuate în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, și nu anterior, astfel încât recursul în casație nu putea fi susținut”, au transmis oficialii PICCJ.

DNA a transmis, la solicitarea HotNews, că retragerea recursului în casație – cale extraordinară de atac – „reprezintă o poziționare de oportunitate”:

„Retragerea recursului în casație la care dvs. faceți referire s-a efectuat în baza art. 436 alin. 3 și 5 din Codul de procedură penală și reprezintă o poziționare de oportunitate a instituției, apreciindu-se că demersul inițial nu se mai justifică, având în vedere soluțiile de respingere în astfel de căi de atac, deja formulate pe același temei legal, datele statistice existente atestând o majoritate de peste 99% rată de respingere. Menționăm ca admiterea în principiu reprezintă o etapă premergătoare în procedura de judecare a recursului, care nu conduce în mod automat la o soluție favorabilă, respectiv admiterea definitivă a cererii”.

Articolul invocat de DNA prevede, la alineatele 3 și 5: „până la închiderea dezbaterilor la instanţa de recurs, părţile şi procurorul îşi pot retrage recursul în casaţie declarat” / „Recursul în casaţie declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior”.

Statistica neagră a justiției românești

Din 2022 și până în prezent, mii de dosare penale s-au închis urmare a aplicării deciziilor CCR și Înaltei Curți privind prescripția și interpretarea legii penale mai favorabilă. Multe dintre ele dosare sonore de corupție. 

Într-un răspuns răspuns pentru Europa Liberă comunicat la începutul acestui an, Direcția Națională Anticorupție (DNA) preciza că valoarea totală a prejudiciilor din aceste dosare este de: 896.312.705 de lei, adică de aproape 200 de milioane de euro.

O statistică certă privind închiderea dosarelor în urma interpretării deciziilor CCR și ICCR de Justiție nu a fost făcută publică.

Potrivit portalului de jurisprudență Rejust, din 24 iulie 2022, data deciziei CJUE, și până în prezent, s-au înregistrat Din 24 iulie 2022, data deciziei CJUE, și până în prezent 10.579 de soluții de încetare a procesului penal, prescripția faptelor fiind invocată în 7.124 de dosare. 

Pe portal însă nu sunt incluse infracțiunile la viața sexuală, cele cu minori sau care aduc atingere la viața privată sau siguranța națională.

Deciziile care afectează justiția de aproape trei ani

În prezentarea rapoartelor privind activitatea din anul 2024, șefii marilor parchete au confirmat că efectele deciziilor CCR și ICCJ încă se răsfrâng asupra activității procurorilor, majoritatea soluțiilor de achitate fiind efectul acestora.

”Motivele dispunerii acestor soluții (de achitare n.r.) de către instanțele de judecată în anul 2024 se circumscriu tendințelor din anul anterior, fiind, în esență, reprezentate de efectele Deciziilor Curţii Constituţionale cu efect de dezincriminare parțială a infracțiunii de abuz în serviciu, cele prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal și cele ale OUG nr. 85/2022 prin care au fost modificate prevederile acestui text de lege, care a afectat condițiile de aplicare/valorificare a măsurilor de supraveghere tehnică privind interceptarea convorbirilor, fapt ce a condus la excluderea acestora, ori de un mod diferit de interpretare şi valorificare a mijloacelor de probaţiune administrate, în raport de dispozițiile art.103 Cpp care prevăd că probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză”, se arată în raportul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind activitatea pe anul precedent.

Și șeful DNA, procurorul Marius Voineag, a subliniat în raportul instituției că ”în mod inerent, activitatea Direcției Naționale Anticorupție din cursul anului 2024 a fost marcată de modificările legislative survenite, de deciziile Curții Constituționale a României în anul de referință, dar și de efectele propagate de hotărârile sale anterioare în practica judiciară curentă, precum și de hotărârile Înaltei Curți de Casație și Justiție și cele pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în materii care interferează competența acestei direcții”.