Freza liberalilor (de Ion M. Ionita)

„Stoica si Stolojan s-au asezat la aceeasi masa din motive conjuncturale, cei doi promovand proiecte total diferite”

La fel ca in timpul razboiului rece, cand apareau conflicte civile si miscari pentru emancipare populara in republicile bananiere, in confruntarea Basescu-Tariceanu a iesit la rampa miscarea „Libertadores” a insurgentilor Musca – Stoica – Stolojan. Manifestul rebelilor este demn de tipul de conflict pe care il serveste.

Generalitati si lozinci insiruite pe doua pagini, toate desprinse din trunchiul filozofic, sa facem totul pentru unitatea, libertatea si propasirea PNL! Cei trei nu vin cu nicio propunere concreta, cu nicio platforma politica, cerand ultimativ conducerii liberalilor sa prezinte pana la toamna o strategie pentru relansarea partidului.

De ce prefera marii revolutionari sa bata saua ca sa priceapa presedintele PNL, in loc sa spuna pe sleau ce vor, ii priveste personal. Strategia Cotrocenilor de a scapa de premier a esuat de fiecare data pana acum, pentru ca a fost nerealista si inoportuna.

Nerealista pentru ca fortareata constitutionala il apara pe primul-ministru de o lovitura directa a presedintelui care ar vrea sa-l destituie, inoportuna pentru ca UE nu permite dezordine politica intr-o tara aflata in pragul aderarii. Razboiul de transee purtat de un an si jumatate fara niciun castig cunoaste acum o schimbare de strategie.

Premierul poate cadea daca pierde sprijinul propriilor trupe, al partidului pe care il conduce. Manifestul revolutionarilor, intitulat „Apel pentru unitatea si relansarea PNL”, nu precizeaza in jurul caror idei si mai ales persoane ar trebui infaptuita unitatea liberalilor.

Valeriu Stoica nu are adeziunea militantilor partidului, Mona Musca este populara, dar nu este perceputa ca un candidat serios la conducerea PNL, Theodor Stolojan poarta eticheta „omul presedintelui”, cu data de valabilitate aproape de expirare. De partea cealalta, conducerea PNL nu da dovada ca ar suferi de prea multa inteligenta politica.

Contraofensiva lansata pe tema retragerii trupelor din Irak a esuat lamentabil din cauza diletantismului celor care au condus-o. In loc sa deschida o dezbatere in societate, Tariceanu si Atanasiu, in goana dupa imagine, au lansat o propunere ca din partea guvernului, obtinand replica dura a presedintelui si confuzie in cancelariile aliatilor.

Dar niciuna dintre cele doua tabere nu are capacitatea de a profita in mod substantial in urma greselilor nefortate ale adversarului.

Premierul nu poate lua masuri disciplinare impotriva rebelilor, pentru ca le-ar da dreptate celor care acuza incalcarea democratiei in partid, revolutionarii stiu prea bine ca nu au nici anvergura politica, nici proiectul necesar pentru a crea o masa critica in PNL impotriva lui Tariceanu.

Stoica si Stolojan s-au asezat la aceeasi masa din motive conjuncturale, cei doi promovand proiecte total diferite. Daca Stolojan este perceput ca adept al politicii lui Basescu, viziunea lui Stoica este diametral opusa de cea a Cotrocenilor.

El si-a prezentat un proiect constitutional in care se pronunta ferm si argumentat pentru diminuarea puterilor sefului statului si transformarea Romaniei intr-o republica parlamentara. Dar marile proiecte se ineaca intotdeauna in sictirul injuraturilor dintre gastile politice cu mucii in freza sau fara.