Gabriel Oprea a demisionat din Senat. El nu a fost prezent la sedinta de plen pentru a face el insusi anuntul

Gabriel Oprea si-a depus demisia din Senat si a anuntat acest lucru pe pagina sa de Facebook, deocamdata insa nu a venit la sedinta plenului Senatului pentru a face anuntul in acest sens, unde este asteptat pana la ora 18.00. Potrivit textului demisiei, aceasta intra in vigoare din 1 octombrie.

UPDATE Anuntul cu privire la depunerea demisiei a fost facut in plen, la finalul sedintei, si a fost primit cu cateva aplauze. Precizarea Senatului: „Cererea de demisie a domnului senator Gabriel Oprea a fost depusa la Cabinetul Presedintelui Senatului azi, 26 septembrie a.c., la ora 17.15. Cererea urmeaza sa fie inclusa pe ordinea de zi a primei sedintei a Biroului permanent care va analiza posibilitatea ca aceasta sa fie trecuta pe ordinea de zi a sedintei plenului, pentru a deveni efectiva.”

Fotografia cu demisia este insotita de un text lung, sub forma unei scrisori adresata „prietenilor”, in care vorbeste despre patriotism si interes national, dar si despre propaganda:

„Dragi prieteni,

Cei care ma cunosc, chiar si cei care nu m-au placut niciodata, pot sa confirme ca am fost si sunt un bun roman, ca tin cu tara mea, Romania. Se pare ca acest lucru este de neacceptat de catre unii. Platesc de fapt pentru ca am indraznit sa vorbesc despre interesul national, despre valori traditionale, despre Armata si Biserica, pentru ca am indraznit sa pun tricolorul romanesc in tinutul secuiesc, pentru ca am incurajat arborarea drapelului. Iata ca tot ceea ce am facut din suflet si dintr-un patriotism sincer, asa cum am fost educat in familie si in Armata, se intoarce acum impotriva mea.

Unii vor spune ca exagerez. Inainte de a face judecati pripite, uitati-va la ce se intampla in jurul nostru. Veti vedea o campanie sustinuta de taiere a oricaror radacini cu adevarat romanesti. Veti vedea luate in ras si ideea de interes national, si ideea de Biserica, si ideea de patriotism. Se spune ca in spatele acestei miscari de deznationalizare si a protestelor din ultimii ani, nu doar din Romania si nu doar impotriva mea, sta o retea de luptatori pentru stergerea identitatii si a valorilor nationale. Punctul principal pe agenda acestei retele consta in sustinerea oricarei initiative care slabeste identitatea nationala. Credeti ca este o intamplare faptul ca Biserica este atacata sistematic de fiecare data cand exista cate un protest de strada? Lozinca ‘vrem spitale, nu catedrale’ credeti ca este spontana? Credeti ca este o intamplare faptul ca aceleasi cercuri, aceiasi oameni si aceleasi ONG-uri poarta un razboi de uzura cu Parlamentul, cu Biserica si cu toti cei care apara interesele nationale in Romania? Eu cred ca nu. Am vazut prea multe ca sa mai cred in astfel de coincidente.

Nimic nu este intamplator, atunci cand vine vorba despre parcursul Romaniei din ultimii ani. A cazut un guvern legitim, a venit un guvern de oameni scosi din jobenul ‘european’, s-au fabricat partide si a fost distrus sistematic principiul separarii puterilor in stat. Prin acuzatii aberante s-au desfacut guverne, s-au dat jos ministri, s-au schimbat majoritati. Cine crede ca este o intamplare este naiv.

Uitati-va cu atentie si veti vedea propaganda ipocrita cum se da de gol. Cei care aplauda cand vinovatia se stabileste in strada, sunt exact cei care vorbesc mieros despre drepturile omului. Cei care aplauda dosarele aberante prin care se schimba premieri, ministri, guverne si majoritati sunt exact cei care dau lectii savante despre separatia puterilor in stat. Cei care imi ureaza sa mor, nu doar eu, ci si toata familia mea, sunt tocmai cei care vorbesc despre toleranta si despre prezumtia de nevinovatie. Cei care raspandesc constient minciuni abernate despre mine – contrazise inclusiv de procurori – se dau mari somitati ale jurnalismului romanesc si dau lectii de integritate, profesionalism si obiectivitate. Se premiaza intre ei, se sustin, se promoveaza, se pun in functii. Iar cand scopul o cere, se coordoneaza atent si planifica asaltul. De curiozitate, verificati hatisul de ONG-uri si asociatii si veti vedea cum sursa fondurilor este permanent disimulata prin finantari incrucisate, prin proiecte si premii care rotesc aceiasi 30-40 de oameni prezentandu-i ca mari detinatori ai adevarului absolut. Este o lume deloc mai buna decat cea pe care o infiereaza cu manie proletara.

M-am intrebat adesea ce si cui am gresit. Eu stiu ca am fost mereu un om corect. Nu am furat, nu am luat mita, nu am facut afaceri ilegale. Nu am niciun dosar, nicio suspiciune de coruptie, nici macar un articol de presa in care sa se spuna cu subiect si predicat ca as fi facut ceva ce intra in categoria faptelor de coruptie. Am fost verificat de zeci de ori si mereu concluziile au fost clare: am respectat legea, iar averea mi-am facut-o pe cai cinstite si verificabile. Aceasta avere mi-am construit-o inainte de a intra in politica si am prezentat-o inca din 2001, fiind primul politician care a facut acest lucru, intr-o vreme in care declaratiile de avere nu erau obligatorii.

Nu numai ca n-am furat bani de la stat, ci am incercat sa fac cat mai mult bine. De altfel, cum poate fi vinovat un sef de institutie care a luptat sa doteze pe cai legale Politia Romana cu un numar impresionant de autoturisme. Cum poate fi vinovat de ucidere din culpa un om care era pasager intr-un autoturism neimplicat in accident? Aceasta speta, in care pasagerul de pe bancheta din spate este cercetat pentru ucidere din culpa, este cred o premiera mondiala.

Cand am facut lucruri bune nu am mers cu presa dupa mine si nu am tinut prelegeri despre patriotism sau filantropie. Dar, doar ca exemplu, cata vreme am fost Ministr al Apararii, am donat tot salariul meu plus fonduri personale pentru copiii militarilor cazuti la datorie in teatrele de operatii. Nu v-ati intrebat de ce presa nu a vorbit niciodata – desi toti din minister stiau – de faptul ca pe toata durata activitatii mele ca ministru al Apararii nationale am folosit pentru toate deplasarile masina personala si am suportat din banii mei carburantul si restul cheltuielilor?

Toti cei care ma cunosc pot confirma ca am sustinut Justitia, l-am sustinut pe presedinte, fie ca a fost vorba de Traian Basescu sau de Klaus Iohannis, pentru ca am crezut in ideea nationala. Puteti sa-i intrebati pe cei doi presedinti si pe toti cei care au condus sau conduc DNA, SRI si SIE care a fost atitudinea mea in acesti ani de cand sunt in politica. Va asigur ca am luat mereu deciziile bune pentru tara si ca i-am sustinut neconditionat atunci cand a fost vorba despre interesul Romaniei.

Dar, la un moment-dat, se pare ca interesele unora nu s-au mai potrivit cu valorile mele. Si de-atunci, asaltul. Ca la manual: elaborat, planificat si coordonat dupa toate regulile propagandei, cu atacuri, cu denigrari, cu minciuni, cu proteste.

Demisia mea, pe care am transmis-o presedintelui Senatului, i-a linistit. Deocamdata. Insa vreau sa-i anunt ca romanii isi iubesc tara. Si chiar daca cei multi nu ies in strada, asta nu inseamna ca au fost redusi la tacere. Nu inseamna ca inghit pe nemestecate minciunile propagandei.

Eu unul, am fost invatat sa-mi iubesc tara, sa respect valorile nationale si sa pastrez credinta stramoseasca. Am fost educat cu steagul si icoana in casa. Tatal meu a fost militar, iar Armata mi-a fost familie de cand m-am nascut, mi-a fost casa, scoala si reper. Cine vrea sa faca din Romania un experiment, ma va avea adversar. Nu ca senator, nu ca ministru, nu ca premier. Ca simplu roman. Ca unul dintre cei multi care nu ies in strada sa-si faca poze. Ci ies sa-si apere familia, natiunea, tara. Demisia mea incheie lantul deciziilor pe care le-am luat cu singurul scop de a se da curs actiunilor in justite, actiuni pe care nu le-am obstructionat niciodata. Am totusi credinta ferma ca orice om rational intelege ca sunt cu totul nevinovat si ca, dupa ce justitia se va pronunta, va inceta si acest val de agresiuni la care am fost supus de atata amar de vreme.”