Gaslighting sau manipularea psihologică care te face să te îndoiești de realitate. Portretul abuzatorului
Gaslighting se referă la manipularea psihologică și emoțională în relație, care ajunge să nască îndoială și să destabilizeze unul dintre parteneri. Atunci când trăim alături de un abuzator, capabil să distorsioneze realitatea până la a ne determina să ne îndoim de ceea ce gândim sau simțim, ne confruntăm cu gaslighting-ul. Cum îl recunoaștem și ce avem de făcut?
Originile gaslighting-ului
Denumirea care poate părea prețioasă este dată de un film, cu același nume (Gaslight), lansat în 1944. Protagoniștii, un cuplu format din Charles Boyer și Ingrid Bergman, portretizează acest tip de manipulare în care soțul pune în act o serie de comportamente menite să își convingă soția că a înnebunit.
Dacă în film mișcarea avea mize multiple, în viața de zi cu zi manipulatorul caută să dețină controlul în relație și supunerea partenerului. Practic, când vorbim despre gaslighting, ne putem imagina o pânză de păianjen țesută în jurul nostru, aproape invizibilă, în care ne simțim captivi și din care cu greu găsim cale de ieșire.
Cum arată abuzul tip gaslighting
Cum spuneam și mai sus, abuzul tip gaslighting se referă la manipularea psihologică și emoțională a unuia dintre partenerii unui cuplu, cu scopul de a deține controlul, de a-l subjuga, de a-l menține într-o zonă de neputință, de îndoială, de nesiguranță.
Ajunge astfel să se îndoiască de propria realitate și să se considere vinovat pentru eventualele conflicte în relație. Pentru el, partenerul manipulator devine un reper, este cel care decide, care are dreptate mereu, care trebuie să „tolereze” o persoană fragilă, slabă, neputincioasă.
Un astfel de abuz este mult mai răspândit, fiind greu identificat de „victimă”, rareori raportat și lipsit de sancțiuni prin comparație cu abuzul fizic sau sexual.
„Soțul meu era complet neimplicat în viața noastră de cuplu sau a copiilor. După o ceartă destul de urâtă, întrucât fiul nostru fusese agresat de doi colegi la școală, iar reacția soțului a fost «Un pămpălău ca maică-sa» știu că m-am dus într-o altă cameră și am început să plâng și să urlu de durere, pur și simplu. Acumulasem enorm de multe. Soțul meu a venit după mine să îmi spună că mă comport ca o nebună în fața copiilor și nu e de mirare că au astfel de probleme cu un părinte ca mine. M-am simțit instant vinovată, m-am acuzat că sunt o sursă de probleme, că nu m-am gândit la copii, că sunt greu de suportat când mă comport așa, că poate copilul meu este fragil pentru că eu sunt instabilă emoțional…Acum îmi amintesc toată scena ca un film de groază din care am ieșit acum cinci ani. Abia acum doi ani am reușit să scap complet de soțul meu care și-a găsit o altă țintă. O nouă parteneră. Îmi pare rău pentru ea, dar eu mă simt eliberată. Nu aș fi ajuns aici dacă nu o aveam pe sora mea care nu a renunțat la mine oricât încercam să o țin la distanță. Ea a fost cea care îmi confirma realitatea așa cum o vedeam și eu, dar de care mă îndoiam,” povestește Claudia, 41 de ani, din București.
Portretul abuzatorului
Gaslighting-ul este în natura abuzatorului, este parte din repertoriul lui, este precum o haină pe care nu știe să o dea jos și nici nu dorește. Ar rămâne dezbrăcat, nu? O astfel de persoană nu știe să întrețină relații într-un alt mod, decât supunând partenerul, ținându-l dependent și subjugat.
INTERVIURILE HotNews.ro