Generația care nu mai prinde trenul: între diplome inutile și joburi prost plătite

Andrei, un tânăr de 26 de ani din mediul rural, ilustrează perfect statisticile prezentate într-o cercetare publicată luni de Institutul Național de Statistică. Provenit dintr-o familie cu venituri modeste din județul Teleorman, Andrei a abandonat liceul în clasa a XI-a, după ce tatăl său a suferit un accident de muncă și familia s-a confruntat cu dificultăți financiare severe.

„Am vrut să continui, dar nu mai aveam bani nici pentru rechizite, nici pentru transport până la liceu. Trebuia să aleg între a merge la școală sau a ajuta familia să supraviețuiască”, povestește el. Andrei a găsit rapid un loc de muncă pe șantier, dar după câțiva ani și-a dat seama că fără studii nu poate avansa profesional. Acum lucrează ca muncitor necalificat, simțindu-se „prins într-o capcană” – are nevoie de venituri constante pentru a susține familia, dar lipsa diplomei de bacalaureat îi blochează accesul la joburi mai bine plătite sau la programe de recalificare profesională.

Cazul lui Andrei reflectă datele statistice: este bărbat din mediul rural care a abandonat studiile medii din motive financiare, exact profilul majoritar identificat în cercetare. Povestea sa nu este unică – este una dintre cele 63.400 de povești similare din România.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Dimensiunea problemei

Abandonul educației formale reprezintă o provocare semnificativă pentru sistemul educațional românesc. În total, 63,4 mii persoane cu vârste între 15 și 34 de ani au declarat că au abandonat cel puțin un program de educație formală, potrivit cercetării publicate de INS. Majoritatea acestora (56,5%) sunt bărbați, iar 65,3% provin din mediul rural, notează autorii cercetării.

Renunțarea la studii nu are loc doar în ciclul primar, gimnazial, ci și în cel universitar.

Cel mai ridicat nivel al abandonului facultății are loc în primul an, arată un studiu făcut pe 5 cohorte de studenți, studiu realizat de 4 români (Claudiu Herțeliu, Cezar Hâj, Andrei Pârvan și Daniela Alexe-Coteț) și publicat la editura Springer.

”Studenții care provin din alte localități decât cea în care e situată universitatea sunt mai motivați și nu abandonează (probabil pentru că altfel nu prind loc în cămin și/ sau un job suficient de bun care să le permită să rămână ulterior în acel oraș). Pentru cei care locuiesc în același oraș, probabil confortul casei părintești îi face mai puțin motivați. De asemenea am constatat că programe de studiu precum: medicina, militare sau teologice au înregistrat rate ale abandonului cu mult mai mici (uneori 3-5%) comparativ cu majoritatea celorlalte programe, unde nivelul de abandon a fost mai mare – sau apropiat – de 40%)”, spune într-o discuție cu HotNews.ro Claudiu Herțeliu, decanul Facultății de Cibernetică din Academia de Studii Economice (ASE).

Tinerii între muncă și inactivitate: o generație blocată între nevoi și oportunități

România se confruntă cu o provocare tăcută: aproape jumătate dintre tinerii cu vârste între 15 și 34 de ani nu participă la activitatea economică. Potrivit celor mai recente date publicate de Institutul Național de Statistică (INS), doar 47,3% dintre tineri sunt persoane ocupate, restul de 52,7% fiind șomeri sau inactivi.

Numărul persoanelor inactive din această categorie de vârstă este impresionant – aproape 2 milioane de tineri (1.980.100) nu lucrează și nu urmează niciun program de educație formală. Dintre aceștia, trei sferturi sunt femei, iar două treimi trăiesc în mediul rural.

Educația, o cursă cu obstacole

INS arată că 63.400 de tineri au abandonat cel puțin un program de educație formală. Cei mai mulți au făcut-o în intervalul 25–29 de ani – exact perioada în care tranziția de la studii la muncă ar trebui să fie consolidată.

Motivele sunt mai degrabă economice decât academice: 22% au renunțat din cauza costurilor de școlarizare sau pentru că au fost nevoiți să muncească, iar 21% au preferat un loc de muncă în detrimentul continuării studiilor. Alte cauze invocate includ lipsa de motivație, conflictele cu profesorii, dificultatea programului sau probleme de sănătate.

„Taxele prea mari, lipsa unei burse decente și presiunea de a aduce bani în casă îi împing pe mulți tineri să iasă prematur din școală”, notează raportul. În mediul rural, motivele financiare domină (21,5%), în timp ce în mediul urban prevalează preferința pentru muncă (28,1%).

Motivele abandonului școlar

Factori economici

Motivele de natură financiară domină clasamentul cauzelor de abandon școlar. Pentru 22,0% dintre tinerii care au renunțat la educație, principalul motiv a fost reprezentat de taxele de școlarizare prea mari sau nevoia de a munci pentru a-și câștiga existența. În plus, 20,9% au declarat că au preferat să lucreze decât să-și continue studiile, ceea ce înseamnă că aproape 43% din abandonuri sunt direct sau indirect legate de aspecte economice.

Diferențe de gen în motivație

Există diferențe notabile între bărbați și femei în ceea ce privește motivele abandonului. Cele mai multe femei (26,0%) au menționat motive financiare, în timp ce cei mai mulți bărbați (25,9%) au invocat alte motive personale, cum ar fi schimbarea domiciliului, lipsa de motivație, conflicte cu profesorii sau alți cursanți, sau dorința de a se dedica hobby-urilor.

Alți factori

Dincolo de aspectele economice, 17,9% dintre tineri au menționat alte motive personale, iar 13,8% au invocat nemulțumiri legate de programul de educație (program care nu corespundea intereselor, inutil sau prea dificil). Motivele familiale au fost citate de 10,0% dintre respondenți, iar responsabilitățile de îngrijire (a copiilor proprii sau a rudelor bolnave) de 1,9%. Boala sau dizabilitatea proprie a reprezentat motivul pentru 2,3% din cazuri.

Variații pe niveluri educaționale

Motivele abandonului diferă semnificativ în funcție de nivelul educațional. Peste jumătate (54,4%) dintre tinerii cu nivel superior de educație au abandonat din motive legate de programul academic în sine. În rândul celor cu nivel mediu, aproape o treime (30,7%) au invocat motive financiare, iar 26,9% au preferat să lucreze. La persoanele cu nivel scăzut de educație, 23,6% au ales alte motive personale, iar aproximativ 30,0% au invocat motive financiare sau preferința pentru un loc de muncă.

Educație și piața muncii: o nepotrivire persistentă

Doar 40% dintre tinerii șomeri consideră că nivelul lor de educație se potrivește cu cerințele ultimului loc de muncă. Aproape jumătate (49,8%) recunosc că domeniul urmat nu avea nicio legătură cu activitatea profesională.

Nepotrivirea nu afectează doar șomerii. În ansamblu, tinerii din mediul rural se simt mai des supracalificați (12,7%) sau subcalificați (7%) pentru locurile disponibile. În schimb, în orașe, 79% spun că nivelul lor de educație este adecvat postului.

Cei mai vulnerabili: tinerii din rural și lucrătorii din agricultură

În agricultură – unde lucrează peste 10% dintre tinerii activi – discrepanțele sunt și mai evidente. Aproape un sfert dintre lucrătorii tineri din agricultură nu știu dacă studiile lor se potrivesc cerințelor jobului, iar 16,7% se consideră supracalificați. Aceleași sectoare înregistrează și cel mai mare procent al celor care cred că au competențe inferioare postului (15,7%).

„România are o generație de tineri care intră pe piața muncii cu un bagaj educațional fragmentat și cu un nivel redus de orientare profesională”, avertizează specialiștii în piața muncii.

Un dezechilibru cu implicații economice

Faptul că jumătate din tineri nu lucrează și că rata abandonului educațional rămâne semnificativă indică un risc dublu: pierderea capitalului uman și creșterea presiunii pe sistemele sociale.

În lipsa intervențiilor țintite – burse sociale, reconversie profesională, legături mai strânse între școală și piața muncii –, România riscă să consolideze o categorie de „tineri fără direcție”, care nici nu învață, nici nu muncesc.