George Enescu și Maruca: iubire, trădare și geniu într-un triunghi amoros exploziv

Pentru că următoarele săptămâni vor fi despre iubire, HotNews și Help Net vor explora unele dintre cele mai frumoase povești de dragoste din cultura română. Dacă te inspiră povestea de azi, înconjoară-i pe cei dragi ție cu mai mult bine până pe 9 martie: pentru fiecare produs cumpărat în farmaciile Help Net primești 50% reducere la al doilea produs, iar la cumpărături de peste 150 de lei primești cadou un gel de duș.

George Enescu și Maria Cantacuzino (Maruca) au trăit o poveste de dragoste complicată, marcată de sacrificiu, suferință și devotament. Relația lor s-a întins pe parcursul a mai multor decenii, oscilând între pasiune și distanță, între suferință și alinare. Între cei doi a fost și filozoful Nae Ionescu, ceea ce a dus la un triunghi amoros dramatic, care a influențat profund destinul lor.

O prietenie care putea fi mai mult

George Enescu și Maruca s-au cunoscut la începutul secolului XX, în cercurile aristocratice din România. Ea era o femeie rafinată, educată, provenind dintr-o familie de boieri influenți, în timp ce el era un muzician genial, născut într-o familie modestă din Liveni.

„O femeie ca Maruca nu poate fi posedată, doar admirată de la distanță,” avea să spună Nae Ionescu despre ea, dar George Enescu a fost cel care a înțeles-o și a iubit-o cu adevărat.

Deși Maruca era căsătorită cu prințul Mihail Cantacuzino, George Enescu a fost profund îndrăgostit de ea. Timp de ani de zile, a rămas un prieten loial, admirând-o de la distanță și dedicându-i multe dintre compozițiile sale. „Am iubit-o pe Maruca cu o iubire adâncă, poate chiar mai presus de propriile mele puteri,” avea să mărturisească Enescu mai târziu.

Și Maruca avea sentimente față de el din primele momente, după cum descria în memoriile ei momentul în care s-au cunoscut: „Bărbat, zeu sau demon este această siluetă de titan ieşită din trăsnet, zveltă, dar compactă ca de jasp negru? Destinul în persoană. Înaintează spre mine fatal, irezistibil, pe când eu merg, ca o somnambulă, în întâmpinarea lui. Cu o strânsoare fierbinte, mi-a luat mâinile pe care i le-am întins cvasi inconştient… Ce s-a petrecut mai apoi? Ştiu doar că salonul s-a golit aproape imediat şi că am rămas singură cu el până dimineaţa”.

În 1928, Mihail Cantacuzino a murit, iar Maruca a rămas văduvă. A fost un moment de cumpănă pentru ea, intrând într-o depresie profundă. George Enescu a fost acolo, alături de ea, sperând că în sfârșit vor putea fi împreună. Dar destinul avea alte planuri.

Seducătorul Nae Ionescu și atracția lui fatală

În această perioadă, Maruca l-a cunoscut pe Nae Ionescu, filozoful carismatic și controversat pentru legăturile sale cu mișcările de extremă dreapta. Relația lor a fost intensă, dar și toxică. Nae era un om al jocurilor de putere, seducător, dar incapabil de loialitate, după cum îl caracteriza și Maruca: „Pentru el, iubirea era un exercițiu de putere, nu un sentiment adevărat.”

Când Maruca a descoperit că Nae Ionescu o înșela, suferința ei a fost insuportabilă. Într-un moment de disperare, în 1930, și-a turnat acid pe pe față, ca să se sinucidă. A supraviețuit, dar a suferit arsuri grave. În acele clipe cumplite, George Enescu a fost cel care a salvat-o. A îngrijit-o cu devotament, fără să îi reproșeze nimic. „Dacă am făcut vreun bine în viața mea, acela a fost să o salvez pe ea,” spunea artistul. După acest episod dramatic, Maruca a început să vadă în Enescu omul care i-a fost mereu aproape. El nu îi ceruse nimic, dar îi oferise totul: „George Enescu este un sfânt.” 

După ani de ezitări și suferință, în 1937, Maruca și George Enescu s-au căsătorit. Deși Enescu ar fi dorit o familie, relația lor a rămas una marcată de distanță emoțională.

„Pentru Enescu, muzica era totul. Eu eram doar un episod în viața lui,” spunea Maruca. Dar adevărul era că Enescu o iubea profund, doar că își exprima iubirea prin fapte, nu prin cuvinte.

Anii războiului au fost grei pentru ei. După venirea comuniștilor la putere, au fost nevoiți să părăsească România și să se stabilească la Paris. Deși Enescu era încă apreciat în lumea muzicală, sănătatea și resursele lor financiare erau tot mai fragile.

În anii ’50, Enescu a fost lovit de o boală paralizantă care l-a făcut să sufere enorm. Cu toate acestea, Maruca i-a fost alături până la sfârșit, îngrijindu-l cu devotament. „Maruca a fost drama și inspirația mea,” mărturisise el cu ceva timp înainte de moarte. Maruca a rămas singură, trăind în discreție. Nu s-a mai recăsătorit și nu s-a mai implicat în vreo relație amoroasă, iar despre Enescu a concluzionat că „A fost singurul om care nu mi-a cerut nimic, dar mi-a oferit totul.”

Articol susținut de Help Net