Germania, Spania și alte nouă țări cer încetarea vetourilor „obstructive” în politica externă a UE
Miniștrii de Externe ai celor 11 state membre – inclusiv România – propun un acord pentru aprobarea unor decizii-cheie cu o majoritate calificată în loc de unanimitate.
Deși Viktor Orbán a devenit o simplă amintire urâtă, umbra fostului premier ungar care bloca sancțiunile împotriva Rusiei și aprobarea împrumutului european vital pentru Ucraina încă se profilează puternic. Mai mult, deși Orbán a devenit exemplul principal al vetourilor obstructive, el nu este singurul care a împiedicat acorduri politice cruciale în cadrul blocului european, o situație periculoasă într-un peisaj geopolitic internațional din ce în ce mai turbulent și imprevizibil, scrie cotidianul spaniol El Pais, citat de Rador Radio România.
Prin urmare, un grup de țări conduse de Germania și de Spania au decis să relanseze o dezbatere pentru a preveni ca politica externă comună, în care deciziile sunt luate în unanimitate, să fie torpilată de blocade care, avertizează cele 11 capitale, dăunează vocii și legitimității Uniunii Europene.
„Având în vedere contextul geopolitic actual, marcat de concurență strategică, instabilitate crescândă și încercări de a submina ordinea internațională bazată pe reguli, este din ce în ce mai important ca UE să își poată apăra eficient valorile și interesele”, se arată în scrisoarea comună emisă înaintea reuniunii informale a miniștrilor de Externe care are loc marți și miercuri în Irlanda.
Iar în acest mediu volatil, „capacitatea Uniunii de a-și apăra valorile și interesele depinde de posibilitatea de a-și mobiliza rapid și eficient greutatea politică, economică și diplomatică”, subliniază în scrisoare cei 11 miniștri de Externe ai Austriei, Belgiei, Danemarcei, Finlandei, Franței, Germaniei, Luxemburgului, Olandei, României, Spaniei și Suediei.
Datată luni, 31 august, scrisoarea este adresată Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, Kaja Kallas, precum și miniștrilor de Externe ai celorlalți membri ai blocului comunitar, care vor sosi la Wicklow, Irlanda, pentru reuniunea lor semestrială informală, cunoscută popular sub numele de Gymnich.
Dezbaterea privind trecerea de la unanimitatea necesară la o majoritate calificată – cu sprijinul a cel puțin 55% din statele membre (adică 15 din cele 27 de țări) reprezentând cel puțin 65% din populația totală a UE – în politica externă nu este nouă. Cu toate acestea, a căpătat amploare odată cu perspectiva extinderii UE, care ar face și mai dificilă atingerea unui consens – adesea aproape imposibilă – cu 27 de țări ale căror interese sunt uneori atât de divergente, așa cum este cazul în tot ceea ce ține de sancționarea Israelului pentru conflictul din Gaza sau violența coloniștilor radicali din Cisiordania.
Obstrucționarea constantă de către Ungaria a oricăror sancțiuni împotriva Rusiei sau măsuri în favoarea Ucrainei până la venirea la putere a lui Peter Magyar în urmă cu câteva luni a intensificat și mai mult această dezbatere, pe care țări precum Spania o promovează de ani de zile și la care a făcut aluzie și președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în această primăvară: „Trecerea la votul cu majoritate calificată în politica externă este o modalitate importantă de a evita blocajele sistematice, precum cele pe care le-am văzut în trecut, și trebuie să profităm de acest impuls pentru a face progrese în această chestiune”.
Însă încetarea unanimității, care acordă o pondere egală tuturor țărilor, indiferent de dimensiune, este o problemă spinoasă pentru partenerii europeni mai mici și mijlocii, precum Cipru, Malta și statele baltice, care se tem să nu-și piardă vocea și controlul în politica externă. De asemenea, ar fi necesară deschiderea tratatelor, lucru care sperie multe capitale.
Calea propusă acum de cei 11 miniștri semnatari este una de compromis. În scrisoarea trimisă înainte de reuniunea din Irlanda și pe care ziarul El Pais a analizat-o, aceștia propun o „abordare comună pentru îmbunătățirea procesului decizional” în cadrul Politicii Externe și de Securitate Comună (PESC), constând în cinci principii: deși o îndeamnă pe Kallas să „exploreze opțiunile prevăzute în tratate pentru a îmbunătăți procesul decizional”, ei consideră că se pot lua deja și alte măsuri pentru a îmbunătăți situația și a facilita procesul decizional fără a schimba statu-quo-ul.
Pentru început, aceștia fac apel la statele membre să aplice „spiritul de cooperare sinceră” sau cooperare loială și „solidaritate reciprocă” prevăzute în tratate pentru a realiza poziții comune în politica externă.
În mod similar, ei solicită un angajament de a utiliza din ce în ce mai mult „abținerile constructive” – sau tăcerea administrativă – care permit unei țări să evite obstrucționarea unei decizii pe care nu se simte capabilă să o susțină activ, așa cum s-a întâmplat și cu Orbán când, în decembrie 2023, a părăsit temporar sala în care ceilalți lideri europeni și-au dat aprobarea pentru ca Ucraina să înceapă negocierile de aderare la UE.
De asemenea, cei 11 miniştri le cer omologilor lor europeni să se angajeze să „se abțină de la a lega în mod obstrucționist” o decizie privind Politica Externă și de Securitate Comună (PESC) de chestiuni care „nu au nicio legătură substanțială” cu problema în cauză.
În cele din urmă, aceștia reiterează că, în cazul în care se ia o decizie cu majoritate calificată, statele membre își pot exprima oricând opoziția „din motive fundamentale și declarate de politică națională”, așa cum se prevede în tratate. Totuşi, ei subliniază că trebuie să își explice motivele „în mod cuprinzător”, astfel încât să se poată găsi o „soluție acceptabilă” pentru toți partenerii UE.
După cum subliniază cele 11 țări în scrisoare, „deși obiectivul nostru rămâne acela de a realiza cea mai mare unitate posibilă între toate statele membre, este în interesul nostru să nu rămânem blocați atunci când nu putem ajunge la un consens”.