Gigibecalii presei (de Dan Tapalaga)

Cum de nu s-au aruncat cu fata pe pista implorind mila ziaristului-stie-tot: iertare, marite CTP, ca n-am venit cu capetele sub brat! Ca nu ne-au taiat jugulara si ca n-am improscat trei metri de singe pe prima pagina! Ca nu v-am oferit o tipsie cu testele noastre retezate de macete ca s-o varsati peste chelia odiosului de la Cotroceni!

Indurare ca ne bucuram ca prostii cind ne revedem familia, ca respiram contemporani cu dv. si ca, in general vorbind, am indraznit sa ne intoarcem vii acasa! Iertare ca n-am plecat in Irak pe banii lui Taher, fie-i numele slavit in paginile ziarului pe care cu onoare il conduceti!

Rezervati un loc pe raftul speciilor mutante din presa romaneasca pentru Cristian Tudor Popescu si Ion Cristoiu! Sa sparie gindul si gainile avorteaza pui vii cind gigibecalii presei navalesc in studiouri. Cei doi au maculat cu opiniile lor, deloc respectabile, un moment de gratie si emotie pura: intoarcerea celor trei din moarte.

Indiferent cit de suspecta e istoria rapirii, natiunea a trait luni dupa-amiaza bucuria simpla si fireasca a eliberarii. Doar ca fiorii opiniei publice si lacrima ei discreta nu si-au mai avut loc la televizor. Gigibecalii presei au luat luni seara trei televiziuni sub stapinire, executindu-i sumar pe cei trei ziaristi si pe cei care poarta vina grea de a-i fi eliberat.

CTP a vomitat prelung, iar Ion Cristoiu l-a tinut de frunte. Pe ultimul, cind a ajuns la teroristii din decembrie si la scenariile unu, doi si trei, l-am pierdut. Primul insa a avut parca misiune. Responsabil cu „marea deturnare”. Sa rupa degetele ziaristilor ridicate in semn de victorie si sa le schimonoseasca fata luminata de fericirea revenirii acasa.

Sa-l scoata pe Traian Basescu vinovat de rapire, de recuperare, de asumarea raspunderii, de intoxicari, de manipulari, de bilbiieli, de dictatura… Mai lipsea sa-i scoata pe nas declansarea razboiului din Irak. Incredibila mobilitatea comadoului Popescu-Cristoiu: iata-i la TVR 1, la stiri si apoi in editia speciala, hop la Antena 1, tusti la B1 TV.

Cei doi nu accepta un lucru simplu: lui Basescu, de data asta, i-a iesit, iar ziaristii, ce surpriza, traiesc si sint acasa. De miine, ne vom pune un milion de alte intrebari. Azi insa dati-i cezarului ce-i al cezarului si ziaristilor exuberanta libertatii! Popescu si Cristoiu au depasit cu buna stiinta clipa de glorie a presedintelui.

Au facut-o pentru ca sint, asa cum am mai spus-o, activati in momente-cheie. Tot ei se opun reformei in justitie sau, cind Partidul guzganului rozaliu ia apa, ii sufla in pinze. Sint un fel de CSM antireformist al presei, cu Clubul lor cu tot. Televiziunilor nu li se poate reprosa ca i-au gazduit si ca le-au difuzat aberatiile pentru ca ele functioneaza pe principiul gigibecalian al audientei.

TVR are insa o problema. A ratat startul, amorezindu-se apoi de cuplul sinistru. Nu-i exclus insa ca isterizarea gigibecalilor din presa sa aiba o explicatie mai prozaica: Basescu nu i-a chemat la Cotroceni. Au iesit din joc. Ei, ginditorii de la Hamangia, titanii presei dezumanizate.