"Hamlet 2" – comedie sanatoasa

Dupa atatea orori vazute in ultima vreme, iaca o comedie pe bune la care ne putem distra cinstit. Filmul lui Andrew Fleming nu incepe prea sus, dar creste de la o clipa la alta, culminand cu un spectacol exuberant de teatru, unde glumele sfaraie ca untul in tigaie. Dupa ce a facut furori in acest an la Festivalul Sundance, filmul intra vineri, 26 septembrie, si in salile romanesti.

Incepe in camasa de forta a retetei – „Domnului profesor, cu dragoste”, „Cercul poetilor disparuti” samd -, dar te descumpaneste cumva pentru ca nu urmeaza reteta. E adevarat, acest profesor de teatru cu un nume imposibil pe care toata lumea il poceste, Dana Marschz (totul se pronunta, inclusiv „z”-ul), nimereste intr-o clasa ca o jungla, in care vietatile de toate etniile sunt pregatite sa-l apuce de turul pantalonilor.

Evident, profesorul cu frizura a la Bee Gees reuseste sa-si calmeze relativ repede elevii, capacitandu-i la montarea unei piese de teatru scrise de el si care e o continuare a lui „Hamlet”.

Reteta se dovedeste a fi o retea destul de elastica, scenariul elaborat de Fleming impreuna cu Pam Brady (care a scris, printre altele, trei episoade din „South Park” – cea mai buna referinta!) musteste de intorsaturi de situatie care ne arata ca nimic nu e ce pare a fi. De exemplu, dificilul Octavio, mexican dur pe care ti-l inchipui vanzand droguri la coltul scolii, nu provine dintr-o familie de mafioti, ci dintr-una de intelectuali.

Si nici sequel-ul pe care-l scrie Marschz nu e o porcarie. „Pai, parca mureau toate personajele la sfarsitul primei parti”, ii spune nevasta interpretata de Catherine Keener. „I have a device”, raspunde sotul (care, printre alte belele – cursul de teatru se va inchide, ia bani putini de la scoala, elevii sunt niste salbatici – trebuie sa se ingrijeasca si sa-si lase sotia gravida). „Device”-ul este, de fapt, o masina a timpului.

Judecand dupa histrionismul profesorului – care nu e sarac cu duhul, dar are un stil aparte de a juca teatru cand nu te astepti (Steve Coogan face aproape un tur de forta, de parca s-ar da in montaignes-russes), spectacolul ar trebui sa fie un fiasco iar actorii sa primeasca oua in figura, ca primarul romanesc (sic) violentat de consilieri cu proiectile de 40 de bani.

Realizatorii au inspiratia de a pastra elementul-surpriza pentru final, iar spectacolul, in care Iisus Christos se intalneste cu Hamlet, fetele danseaza pe „Rock me, sexy Jesus” , iar personajele zboara prin aer si se bat cu sabii laser ca in „Razboiul stetelor”, e o culme a genului comic.

De mult n-am mai vazut o comedie atat de bine scrisa, cu gaselnite inteligente si trucuri eficiente. Printre acestea, aparitia surpriza a lui Elizabeth Shue, as herself. Ei bine, „se facea” ca Elizabeth Shue s-a saturat de Hollywood si isi gaseste de lucru tocmai in Tucson, Arizona, ca asistenta medicala, pentru ca, spune ea „cererea de asistente este mare”. Aparitia lui Elizabeth Shue e, impreuna cu reclamele de la inceputul filmului si piesele de teatru realizate dupa filme celebre cu care profesorul incearca in van sa dea lovitura, constituie o ironie discreta, dar benigna a show business-ului.

Dar „Hamlet 2” e mult mai mult decat o colectie de referinte si de frustrari pentru ca reuseste sa te faca sa razi de la un moment dat aproape incontinuu. Pe langa scenariu, al doilea mare atu sunt actorii – incepand cu cei mari – Steve Coogan, Catherine Keener, David Arquette, Elizabeth Shue – si terminand cu adolescentii. Ce-i drept e drept: actorii au si ce juca.

„Hamlet 2” – regia Andrew Fleming, cu: Steve Coogan, Catherine Keener, David Arquette, Elizabeth Shue, Amy Poehler, Joseph Julian Soria. Pe ecranele romanesti din 26 septembrie.