Hărțuirea la locul de muncă: "Victima este frecvent întreruptă când vorbește" – primul ghid din România "pentru combaterea hărțuirii sexuale și morale la locul de muncă"

Situațiile în care unei persoane îi este refuzată posibilitatea de a se exprima, la locul de muncă, este frecvent întreruptă atunci când vorbește sau în care îi sunt criticate viața privată, credințele religioase sau convingerile politice pot fi considerate hărțuire la locul de muncă, conform primului „ghid pentru prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale și morale la locul de muncă” din România.

„Ghidul privind hărțuirea pe criteriu de sex și hărțuirea morală la locul de muncă”, dedicat instituțiilor și companiilor private, a fost publicat în dezbatere publică de către Ministerul Familiei.

• „Doar în primele 9 luni ale anului, 130 de persoane au fost hărțuite în spațiul public și există 287 de anchete penale în lucru.
• Hărțuirea sexuală este un fenomen despre care se vorbește prea puțin, dar care este prezent în instituțiile publice și companiile private.
• Împotriva statului român a fost pronunțată recent o decizie într-un proces deschis la CEDO de o angajată a unei instituții de stat. România a pierdut tocmai pentru că instituțiile au tratat superficial plângerile femeii.
• Este o decizie care trebuie să ne dea mult de gândit, chinurile și nedreptatea prin care trece o persoană hărțuită la locul de muncă nu sunt de neglijat.
• Ghidul privind hărțuirea pe criteriu de sex și hărțuirea morală la locul de muncă este o premieră pentru România”, a scris pe Facebook ministrul Familiei, Gabriela Firea.
• Ea spune că orice comentariu nepotrivit, cu tentă sexuală, orice acțiuni și gesturi nepotrivite înseamnă hărțuire, iar acest ghid stabilește toate măsurile care trebuie luate de o instituție pentru a gestiona astfel de situații, dar și pentru a preveni.

  Ce prevede ghidul:

• „La nivelul angajatorului trebuie să existe un cadru unitar și coerent în ceea ce privește atât integrarea perspectivei de gen cât și prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriul de sex și hărțuirii morale la locul de muncă, prin introducerea de măsuri care să vizeze:

• a) dezvoltarea unui sistem confidenţial şi sigur pentru depunerea plângerilor legate de hărţuirea pe criteriul de sex și hărțuirea morală la locul de muncă, în scopul asigurării unui acces real la toate etapele administrative şi judiciare prevăzute de lege şi îndrumarea acestora pe întreg parcursul derulării acestor proceduri;
• b) măsuri preliminare privind soluţionarea sesizărilor la nivelul angajatorului;
• c) modalităţile de soluţionare a sesizărilor la nivelul angajatorului;
• d) stabilirea concluziilor privind analiza sesizărilor şi a măsurilor dispuse la nivelul angajatorului
• e) măsuri preventive, cu detalierea posibilelor măsuri şi sancţiuni care pot fi aplicate în cazul hărțuirii pe criteriul de sex și hărțuirii morale la locul de muncă;
• f) măsuri proactive, cu stabilirea rolului şi responsabilităţilor concrete atât în sarcina angajatorului, cât şi a salariaţilor;
• g) diferite măsuri care să vizeze o mai bună reconciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie care pot include dispoziţii privind: concediul de maternitate, concediul de creştere şi îngrijire a copilului, concediu paternal, maternitatea, îngrijire a copiilor şi a altor persoane dependente aflate în îngrijire şi alte tipuri de concedii familiale, concediul de acomodare pentru familiile care adoptă copii, modalităţile speciale de organizare a timpului de lucru cum ar fi: organizarea timpului de lucru cu timp parţial, împărţirea locurilor de muncă, telemunca, programul de lucru flexibil şi modalităţile de sprijin pentru îngrijirea copiilor;

Cum este definită hărțuirea la locul de muncă

• 1. Prin hărțuire pe criteriul de sex se înțelege situația în care se manifestă un comportament nedorit, legat de sexul persoanei, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității persoanei în cauză și crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor;

Se poate considera hărțuire atunci când „victima este frecvent întreruptă când vorbește”

• 2. Hărțuirea morală la locul de muncă reprezintă orice comportament exercitat cu privire la un angajat de către un alt angajat care este superiorul său ierarhic, de către un subaltern și/sau de către un angajat comparabil din punct de vedere ierarhic, în legătură cu raporturile de muncă, care pot avea drept scop sau efect o deteriorare a condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității angajatului, prin afectarea sănătății sale fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:
• a) conduită ostilă sau nedorită;
• b) comentarii verbale;
• c) acțiuni sau gesturi.
• 3. Poate fi considerată hărțuire la locul de muncă adoptarea a cel puțin unuia dintre comportamentele de mai jos, clasificate în funcție de efectele asupra victimei:
• a. Actiuni vizând împiedicarea victimei de a se exprima:
• superiorii ierarhici ăi refuza victimei posibilitatea de a se exprima;
• victima este frecvent întreruptă cand vorbește
• colegii impiedică victima să se exprime;
• colegii țipă, jignesc victima;
• este criticată activitatea victimei;
• este criticată viața privata a victimei;
• victima este terorizată prin apeluri telefonice;
• victima este amenințată verbal;
• amenintarea victimei în scris;
• refuzarea contactului cu victima (se evita contactul vizual, se fac gesturi de respingere etc.);
• ignorarea prezenței victimei (spre exemplu, adresându-se altei persoane, ca și când victima nu ar fi prezentă).

Se poate considera hărțuire atunci când „sunt atacate credințele religioase sau convingerile politice ale victimei”

• b. Acțiuni vizând izolarea victimei:

• nu se vorbește niciodată cu victima;
• victima nu este lăsată să se adreseze altei persoane;
• victimei i se atribuie un alt post care o îndepartează și izolează de colegi;
• li se interzice colegilor să vorbească cu victima;
• se neagă prezența fizică a victimei.
• c. Acțiuni ce presupun desconsiderarea victimei în fața colegilor:

• victima este vorbită de rău sau calomniată;
• se lanseaza zvonuri la adresa victimei;
• victima este ridiculizată;
• se pretinde că victima este bolnavă mintal;
• victima este constrânsă pentru a se prezenta la un examen psihiatric;
• se inventeaza o infirmitate a victimei;
• se imită acțiunile, gesturile, vocea victimei pentru a o ridiculiza mai bine;
• sunt atacate credințele religioase sau convingerile politice ale victimei;
• se glumește pe seama vieții private a victimei;
• se glumește pe seama originii sau naționalitatii victimei;
• victima este obligată sa accepte activități umilitoare;
• evaluarea inechitabilă a muncii victimei;
• deciziile victimei sunt contestate;
• agresarea victimei în termeni obsceni sau insultători;
• hărțuirea sexuală a victimei (gesturi sau propuneri).
• d. Discreditarea profesională a victimei:
• nu i se atribuie sarcini de realizat;
• privarea de orice ocupație și vegherea ca victima să nu-și gasească singură vreo ocupație;
• încredintarea unor sarcini inutile sau absurde;
• acordarea de activități inferioare competențelor;
• atribuirea în permanență a unor sarcini noi;
• impunerea executării unor sarcini umilitoare;
• încredințarea unor sarcini superioare calificării ăn scopul discreditarii victimei.
• e. Compromiterea sănătății victimei:
• încredințarea unor sarcini periculoase și nocive pentru sănătate;
• amenințarea cu violențe fizice;
• agresarea fizică a victimei, fără gravitate, ca un avertisment;
• agresarea fizică gravă;
• i se provoacă intenționat victimei cheltuieli, cu intenția de a-I produce prejudicii;
• provocarea de neplăceri la domiciliu sau la locul de muncă;
• agresarea sexuală a victimei.

(foto articol: © motortion | Dreamstime.com)