HotFilm: „Cronicile din Narnia: Printul Caspian”

Incasarile de peste 745 milioane de dolari si faptul ca „Sifonierul, leul si vrajitoarea” era ecranizarea primului roman din seria de sapte scrise de C.S. Lewis si puse sub umbrela „Cronicilor din Narnia”, fac evidenta justificarea unui nou film. Acesta e produs tot de Studiourile Walt Disney, bugetul lui s-a situat in jurul cifrei de 200 milioane dolari si este unul dintre cele mai asteptate blockbuster-uri ale verii.

Sa vedem daca va depasi partea a patra din „Indiana Jones”, care e dat ca favorit la titlul de „filmul verii 2008”. „Cronicile din Narnia: Printul Caspian” poate fi vazut din 13 iunie si pe ecranele romanesti.

„Cronicile din Narnia: Printul Caspian” este, asa cum era de asteptat, mai elaborat si aparent mai matur decat prima parte a seriei. Mai matur pentru ca cei patru adolescenti care ii interpretau pe fratii Pevensie si-au reluat rolurile, crescand o data cu personajele.

Aventurile prin care tinerii eroi trec sunt teste pentru propria evolutie. Mai elaborat datorita povestii si pentru ce a insemnat productia (de exemplu, filmul a necesitat 4.600 de machiaje), pentru personajele si situatiile create pe computer, pentru banii de care a fost nevoie ca sa acopere eforturile armatei de 2.000 de persoane. Celor patru tineri li se alatura un actor nou pe post de protagonist – britanicul Ben Barnes -, care il joaca pe Printul Caspian, precum si italianul Sergio Castellitto, care n-o fi cunoscut americanilor (mai ales adolescentilor), dar care e respectat de cinefilii europeni pentru rolurile din „Nu te misca” (film pe care l-a si regizat), sau pentru prezenta sa in filme semnate de Ettore Scola („La Famiglia” si „Concorrenza sleale”), Laetitia Masson sau Jacques Rivette.

Castellitto e o pata intunecata de culoare (are rol negativ) intr-o megaproductie sortita sa aduca mult mai multi bani decat cei investiti. La o adica, putea fi creat si pe computer. Daca romanele lui C.S. Lewis ar fi fost ecranizate inainte de seriile „Harry Potter” si „Stapanul inelelor”, da, ar fi spart piata. Dar ce vorbesc? Incasarile sunt cel mai bun argument ca piata nu e inca saturata.

Insa si in interiorul „regnului” (regnul fantasy) exista diferente. Unii spectatori „tin” cu „Stapanul inelelor” si desfid „Cronicile din Narnia”, altii s-au lipit iremediabil de „Cronicile din Narnia” invocand faptul ca in „Stapanul inelelor” totul e prea mult (personajele, situatiile, efectele speciale). Altii au ramas fideli lui Harry Potter si ii vor ramane fideli si daca acesta va ajunge la 60 de ani si isi va schimba de 20 de ori dioptriile.

E atata magie pe ecranele ultimilor ani incat magia a disparut in spatele mecanicii. Se poate face orice si totul cu ajutorul CGI-ului. Sunt frumosi copacii care merg in „Cronicile din Narnia”, mai ales ca par intr-adevar reali, e frumos leul Aslan si e simpatic soricelul Reepicheep, dar ei sunt pana la urma niste inchipuiri. Iar tehnica a ajuns azi la nivelul la care face harcea-parcea imaginatia.

Totul pare real fara sa fie. Adevarata imaginatie a ajuns virtuala. Cu cat sunt efectele speciale mai numeroase si mai credibile, cu atat e mai stravezie minciuna. In „Povestea printului Caspian” mare lucru nu se intampla, adica nimic din ce sa nu fi fost gasit deja in alte parti. Printul Caspian, ajutat de cei patru frati Pevensie, de leul Aslan, de soricelul Reepicheep si de piticii Nikabrik si Trumpkin vor infrange armata regelui Miraz readucand Narnia la stralucirea de altadata.

In afara copacilor care umbla (intr-adevar frumos) nici doua minute, a unei secvente onirice in care Lucy se reintalneste cu leul si a bataliei finale, mai animate, filmul se uita pe masura ce se urmareste. Interpretii sunt lipsiti de stralucire pe cat sunt personajele lipsite de originalitate. Soricelul cu spada si tupeu e o copie palida a Motanului Incaltat din „Shrek”, iar faptul ca Andrew Adamson a regizat „Shrek”, respectiv „Shrek 2”, nu e o scuza.

Centaurii sunt spectaculosi, dar o data ce te obisnuiesti cu ei nu te mai impresioneaza. Glisarea din metroul londonez al celui de-al doilea razboi mondial in Narnia si inapoi e spectaculoasa, dar reprezinta doar copertele filmului. Regele Miraz e construit dupa sablonul altor eroi negativi care-si zdrangane camasa de zale peste castele dintr-un Ev Mediu vag. Daca in concertul multiregn al filmului, cu pitici, centauri, lei, tigri si tot felul de animale create pe computer care se baga in picioarele interpretilor ar mai aparea si-un hobbit nu cred ca ar tresari cineva.

De fapt, toate aceste personaje din filmele fantasy populeaza una si aceeasi lume creata artificial pentru care cea reala tinde sa devina un apendice. C.S. Lewis si-a publicat romanele intre anii 1950 si 1956, intr-o cu totul alta epoca decat cea de azi. In 2008, adevarata lume imaginara pare sa fie tot mai mult exact aceea care nu poate fi creata pe computer. La sase ani am facut o pasiune pentru cartea „Dora-Minodora si Luna-Betiluna”, o pasiune cu atat mai vie cu cat am pierdut cartea si am ramas doar cu amintiri foarte vagi.

Sunt convinsa insa ca nu vreau s-o vad transformata intr-un film de genul celor de mai sus.