In cardasie cu moartea

Imaginea groparilor din cimitire este adesea confundata cu cea a personajele de filme horror. Ideile potrivit carora groparii sunt posedati de fiinte demonice ori sunt inzestrati cu puteri supranaturale sunt mai mult decat preconcepute.

GAZETA a purtat un dialog cu unul din groparii cimitirelor clujene, spulberand misterul creat si demonstrand ca a sapa locuri de veci e o meserie ca oricare alta. Mai mult, meseria de gropar nu are nici o legatura cu ritualurile din zilele cu luna plina.

Omenie pentru saraci!

Cand am ajuns in cimitir, groparul tocmai pregatea viitorul loc de odihna pentru o femeie care murise cu o zi inainte. „Asta care a murit e o femeie saraca.

Dupa 30 de ani de cand sunt gropar am invatat sa recunosc care sunt cei cu bani, adica cei de la care putem astepta ceva atentii si cei care sunt saraci si care de abia isi permit sa-si cumpere locul de veci.

De altfel, de la cei pe care ii vedem ca-s imbracati mai prost nu asteptam nimic, ca doar oameni suntem!”, a declarat groparul, un barbat la vreo 50 de ani. Imbracat intr-o salopeta verde spalacit, cu o basca pe cap si cu o tigara in gura, groparul sapase deja cam un metru din viitorul loci de veci.

„O groapa care e bine facuta trebuie sa aiba cel putin doi metri adancime. Altfel, daca vine un potop de apa, te trezesti ca iese sicriul si pluteste, ca am vazut destule la viata mea”, a declarat nea’ Mitica.

Mai harnic ca Boc

Programul unui gropar de cimitir variaza de la o zi la alta, in functie de cate gropi trebuie sa sape in ziua respectiva, daca mormantul este destinat unei singure persoane decedate sau daca va fi locul vesnic al unui cuplu.

Pentru un mormant de o singura persoana, un gropar trebuie sa lucreze de dimineata pana seara iar pentru un loc de veci multiplu in care isi vor gasi odihna vesnica minim patru membri ai aceleiasi familii, sunt necesare doua-trei zile de munca.

In ziua in care are de sapat cel putin o groapa, angajatul cimitirului se trezeste la sase dimineata si isi incheie ziua de lucru la 11-12 noaptea.

Gropi cu stimuli

Chiar daca groparii sunt platiti de catre cimitire (2,5 milioane lei vechi pe luna), acestia primesc de la familiile care isi inmormanteaza o ruda sau un cunoscut o „atentie” care variaza intre 300 si 700 mii de lei vechi.

Aceasta suma se percepe pentru a „stimula” groparul sa isi faca cat mai repede si mai eficient treaba. Mai mult, unii gropari se implica si in curatarea locului dupa ce au sapat groapa si chiar in ajutarea familiilor cu pregatirile pentru inmormantare.

Pentru aceste favoruri, groparul isi rotunjeste venitul cu o suma ce variaza intre 500 si un milion de lei vechi. De asemenea, pe perioada iernii, groparii accepta cate o sticla de tarie, pentru a se incalzi si pentru a da randamentul maxim.

Mandrie de gropar

„Meseria de gropar e la noi in familie de cand lumea. Bunicul si tatal au fost gropari si acum sunt eu. Recunosc ca nu mi-a placut sa invat si fugeam de la scoala ca sa-mi ajut tatal la sapatul gropilor. Incet-incet, m-am deprins cu statul in cimitir, cu frigul si cu munca”, a precizat nea’ Mitica. Munca in cimitir nu l-a speriat niciodata. Mai mult, acesta considera ca orice meserie e onorabila atata timp cat nu furi sau nu savarsesti alte infractiuni pentru a-ti asigura existenta.

„Mie nu mi-e rusine ca sunt gropar. Fiecare om face ce vrea si la ce se pricepe mai bine in viata. Pana la urma, toata lumea ajunge la mine. Nu conteaza ca-s doctori, avocati sau cersetori, nu duc nimic cu ei in mormant!”, a adaugat cu demnitate groparul.

Groparul SOS

De cand lucreaza in cimitir, nea’ Mitica a trait si a vazut multe. „Tin minte ca, la o inmormantare, vaduva unui profesor a venit mai devreme la cimitir si cand a vazut gropa in care urma sa fie pus sicriul a lesinat si cazut in groapa. S-a lovit la cap si a trebuit sa chemam salvarea.

Pentru o secunda am crezut ca mai trebuie sa sap o groapa si pentru ea. Sa fiu sincer, chiar si eu m-a speriat!”. Nea Mitica ne-a povestit ca sunt multi oameni, care, in situatii de criza, se panicheaza si fac gesturi necugetate.

Chiar daca groparii nu asista la inmormantari, sunt unele cazuri in care acestia stau prin preajma, pregatiti sa intervina in orice moment.

Initiere nocturna

„In tinerete, munceam alaturi de groparii cu vechime pentru a fura meserie de la ei.

Intr-o noapte aveam de sapat patru gropi si, ca sa treaca timpul mai repede, groparii au inceput sa-mi povesteasca cum in noptile cetoase se vede trecand prin cimitir o caruta goala sau cum fantoma unui caine vine in fiecare noapte cu luna plina la mormantul stapanului sau.

Groparii s-au inteles intre ei si, la un moment dat, sub pretextul ca merg sa aduca niste apa, m-au lasat singur. Peste cateva secunde, din boschetii de langa groapa la care sapam noi s-au auzit niste zgomote, fosnete ciudate si urlete de lup. Eu m-am panicat si am sarit in groapa.

Dupa aproximativ o jumatate de ora, groparii au venit razand si mi-au spus ca am trecut testul si sunt de-al lor!”.

Fara fantome

Nea’ Mitica nu crede in povestile cu strigoi si fantome. „Eu cred ca trebuie sa ne fie frica de cei vii. Numai ei ne pot face rau. Mortii, saracii, nu se mai intorc de unde sunt!”. Groparul crede ca televizorul si filmele de groaza influenteaza in mod negativ conceptia oamenilor despre decedati.

„Oamenii vad la televizor tot felul de prostii si partea rea e ca le mai si cred!”, a precizat groparul. Apoi, nea’ Mitica si-a scuipat in maini, a pus mana pe lopata si s-a reapucat de treaba. „Vine mortu’ si-i trebuie loc”.