In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care in mod normal nu se uita nici naiba si care celebreaza programatic nu stiu ce stil de viata. Si altii sunt iritati pana la isterie de asta. Toti vor sa facem parte cu totii, vrem nu vrem, in spatiul public, din parada obsesiilor si problemelor lor individuale si de grup. Mare discutie acum, fierbe internetul de nu stiu cate zile. Cateva observatii:

Unu la mana: Nu poate nimeni sa te ajute si clarifice daca in mintea ta crestinismul e tot una cu catolicismul care e tot una cu religia, tot una cu protestantismul, scolasticismul, ortodoxismul, animismul, misticismul, baptismul, inchizitia, pietismul, papalitatea, clericalismul, Biserica, monasticismul, dreptul canonic cu cel public, Bonaventura cu Borgia, estul tot una cu vestul, sudul cu nordul si toate astea si inca altele se aduna si se fac cocolos la tine in creier intr-un punct care devine fix. Nu are nimeni puterea sa descalceasca asa lucrare din mintea ta. Nici macar cu aparat de sudura, bomfaier,o ranga de fier beton de 16 si solutia aia pentru rugina, am uitat cum ii zice. Nu se poate, e tehnic imposibil.

Doi: Toleranta e mare lucru. Dezvoltarea ei intr-o doctrina politica si principiu de guvernare e o mare inventie a Civilizatiei Occidentale.

Numai ca, din cate vedem, se pare ca in ziua de azi nimanui nu-i place toleranta. Pentru unii nu e la moda, e depasita de vremurile corectitudinii politice. Pentru altii nici nu a avut vreodata cautare. Au ramas blocati in precambrian, cu apucaturi si mentalitati pe masura.

Ce ne spune marele ganditor Ludwig von Mises, mare liberal clasic, mare savant, omul ale carui scrieri si adepti au dat coloana vertrebrala a traditiei libertatii in secolul 20:

“Un om liber trebuie sa stie sa rabde si accepte cand concetatenii sai decid sa traiasca si actioneze in moduri care ii displac si pe care el le considera in neregula. Trebuie sa se dezbare de obiceiul ca imediat ce vede ceva ce nu-i convine, primul gand sa fie acela de a mobiliza imediat politia sa intervina”.

Deci toleranta e o conditie a libertatii, a unei ordini sociale bazate pe liberate. E un pret, psihologic si de conduita pe care trebuie sa-l platim.

Vrei o ordine sociala benigna si liberala? Atunci trebuie sa absorbi niste costuri. Sa inchizi ochii la stiluri de viata si comportamente care nu-ti plac. Le consideri repulsive, neconstructive, moral problematice. Foarte bine. Dar zici: “Domnule, nu-mi plac dar daca deschid usa interventiei publice pentru asta, maine vor intra pe usa deschisa si altele si altele, poate insasi modul meu de viata, credintele si valorile mele vor fi puse in discutie. Mai bine o lasam asa. Nu-mi place dar atat timp cat nu-mi aduce atingere imediata, nu-mi lezeaza drepturile sau proprietatea ci doar simtul moral sau social, asta e. Nu vrem sa facem chestie publica din orice stil de viata, credinta sau principiu de conduita. Sa lasam spatiul public chestiilor cu adevarat publice si majore.”

Asta e o atitudine liberala. Clasica si adevarata. Asta e baza unei doctrine bazata pe experinta istorica, filosofie si bun simt. Ideea de coexistenta in ciuda divergentelor de opinie si valori. E lucru mare sa intelegi asta.

Trei: Problema e ca nu numai cei ramasi in transeele precambriene si ale pansalvismului rusofon au o problema cu doctrina si principiul de conduita definit de acesta. Nu. O problema cu toleranta are si pseudo-avangarda corecta politic. Cei care nu mai sunt de mult in secolul 21 alaturi de noi dar sunt mult, mult inainte ajunsi cu pluta in secolul 23 prin coloniile intergalactice post-istorice din mintea lor.

Lor nu le mai ajunge toleranta. Nu. Toleranta presupune ca ai avea retineri, dispret, repulsie, probleme morale fata de ceva. Ca judeci si nu ti se pare bine ceva dar te abtii sa ceri condamnarea sa publica sau interventia statului. Toleranta pleaca de la o judecata negativa. Ei bine, nu. Asta nu e bine pentru corectii politic. E rau, e insuficient. Fara judecati negative! Nu frate, trebuie neaparat sa celebrezi public ce li se pare lor ca e de celebrat. Daca nu esti 100% entuziasmat si dedicat frenetic in a promova chestia care le-a picat lor cu tronc, esti terminat.

Dus e prinicipul tolerantei. Terminat si el. Nimeni nu mai are nevoie de asa ceva.

Si nu poti spune doar ca e pacat. Nu. E pericol mare. Repet: pericol mare. Vorbim aici de un principiu esential care ne spune ca (1) e ceva inevitabil ca oamenii sa aiba judecati morale sau repulsii mai mult sau mai putin intemeiate si ca (2) acestea sunt imposibil de eliminat in varietatea si dinamica lor nici macar prin spalare pe creier cu propaganda non stop. Ele (3) nu pot decat fi administrate prin auto-control prin activarea unor functii intelectuale si morale superioare in ideea ca (4) daca nu o facem fiecare dintre noi, individual, in fata propriei constiinte, rezulatele politice si institutionale sunt fie o stare perpetua de conflict si razboi civil fie absolutismul unui stat care preia el functia asta de control si o face arbitrar si autoritar.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro