In genunchi la Apus sau la Rasarit? (de Robert Turcescu)

Vazindu-l pe Gigi Becali cum miriie ca un tircovnic refrene bisericesti prin geamul intredeschis al Maybach-ului, multi politicieni din Romania zilelor noastre trebuie ca au avut o revelatie.

Se facea ca iti cresc procentele electorale daca te arati norodului a fi om cu frica lui Dumnezeu si smerit in fata sutanei preotesti.

Asa ca, in prag de alegere a noului Patriarh, peste dosarele de la CNSAS s-a asternut linistea, iar in culisele unde se poarta negocierea unor slujbe bine garnisite cu mesaj electoral contra bani sau sprijin legislativ pentru mintuirea neamului prin catedrale, a inceput zarva.

Sub nimbul de aur al invocarii Duhului Sfint in decizia privind alegerea noului Patriarh al Romaniei, se intrezareste o cumetrie bizara intre fosti securisti si turnatori la Securitate, politicieni si oameni de afaceri fara nici un Dumnezeu, ierarhi cu frica Celui de Sus, dar si Iude travestiti in aparatori ai ecumenismului pina cind aud cum zornaie argintii aruncati peste promisiunea unei

functii mai mari. Daca pica haina preoteasca de pe umerii celor strinsi azi, in Dealul Mitropoliei, la votul pentru desemnarea Patriarhului, ramine in scaune o adunare pestrita, dominata de interese mercantile si electorale.

Desi stiu ca nu se face, ma duce gindul la momentul desemnarii succesorului Papei Ioan Paul al II-lea. O suma de prelati adunati intr-o incapere si o multime de enoriasi asteptind in piata numele celui care avea sa urce pe scaunul Sfintului Petru. Prin intermediul televiziunii, am fost, indirect, martori ai evenimentului.

Si, probabil, cei mai nestiutori in tainele bisericilor de pretutindeni, ne-am inchipuit ca asa trebuie sa fie: alegerea unui cap al bisericii este atributul celor care slujesc in altar. Azi, o data cu votul pentru desemnarea Patriarhului Romaniei, intelegem ca lucrurile pot sta si altfel intr-o tara in care delirul mistic in fata camerei de luat vederi tine loc de program electoral.

Cine-si inchipuie ca noul Patriarh al Romaniei va fi ales dintre cei mai smeriti si mai drepti slujitori ai miresei lui Dumnezeu, e iertat demult. Azi avem de-a face cu o candidatura extrem de importanta in economia jocului politic si, prin urmare, e o lupta intre Puteri.

Inalt Prea Sfintitii Daniel, Bartolomeu si Teofan, creditati cu cele mai mari sanse sa stea pe scaunul de Patriarh, au in spate, fiecare dintre ei, cel putin un personaj politic cu functie mare, dar, mai ales, citiva oameni de afaceri cu mari resurse financiare. Si nu neaparat din Romania.

Oricit ar parea de nefiresc pentru un astfel de moment, votul din aceasta seara este unul politic si va da un semnal atit in ceea ce priveste raportul de forte din interiorul tarii, cit si in ceea ce inseamna influenta unor decizii luate in afara granitelor Romaniei.

Intrebarea e simpla: Inalt Prea Sfintitul Daniel sau ceilalti? Nu exista nici o garantie ca alegerea unuia sau altuia dintre ierarhi ne va apropia mai mult de Dumnezeu. Unii cred insa cu tarie ca Dumnezeu a luat chipul armatei SUA si se pregatesc de zor sa treaca axa Bucuresti-Londra-Washington prin Dealul Mitropoliei.

Peste citeva ore aflam cine e noul Patriarh al Romaniei, dar, mai ales, daca se inchina cu fata la Rasarit ori la Apus.