In numele lui Basescu

Preşedintele s-a enervat pentru ca numele sau este invocat fara permisiune. Faptul ca un om haituit pina in urma cu doua luni de presa şi de PNA reprezinta cea mai la moda sursa de legitimare publica ar trebui sa ne puna pe ginduri.

Radu Timofte a cautat sa se faca util vorbind despre atentate la viaţa preşedintelui. Dupa ce Basescu a vizitat PNA-ul, Mischie a fost arestat, Sechelariu şi Oprişan nu se simt nici ei prea bine. Dosarele anti-corupţie au capatat brusc o vitalitate uimitoare, deşi oamenii nu s-au schimbat deloc acolo şi nici probe zdrobitoare nu aveau cum sa apara dupa alegeri.

Sistemul este dezorientat. Pina acum se ştiau oamenii lui Nastase sau ai lui Iliescu, erau temuţi şi ascultaţi. Era mare lucru sa il cunoşti pe secretarul de stat care este din Tartaşeşti, satul lui Nastase.

Asta dadea bine la cariera şi ajungeai rapid sa conduci poliţia din Dimboviţa. Era bine sa fii din Tartaşeşti, te simţeai altfel de om şi te puteai lauda cu asta in rata de Tirgovişte, daca te enerva şoferul. Mare lucru şi sa ai vila la Cornu.

Era bine sa fii cunoscut ca omul Danei Nastase, afacerile iţi mergeau struna, nu era cazul sa iţi faci probleme ca ai putea fi vizitat de organele de control, ba chiar puteai sa vorbeşti cu organele sa iţi controleze concurenţa. Mare lucru şi sa fii corespondent la Guvern, ca Monica Ghiurco.

Domnului Nastase ii plac daruirea şi pasiunea relatarilor tale, domnul Valentin Nicolau ştie ce ii place domnului Nastase şi domnişoara Ghiurco face o cariera frumoasa.

Sistemul medieval de relaţii şi ierarhii de dependenţa are nevoie de un şef suprem. Este bine sa il cunoşti pe Oprişan, iţi face bine la afaceri, cariera şi sanatate. Dar şi pentru Oprişan este bine ca il cunoaşte pe Mitrea. Iar pentru Mitrea era bine ca il cunoştea pe Nastase, iar mai nou pe Iliescu.

In mic, modelul se reproduce la nesfirşit. In politologie, teoria spune ca in acest fel de societaţi, succesul este adus doar de apropierea faţa de un centru de putere. Poţi face cariera şi afaceri daca ştii pe cine trebuie, iar statul funcţioneaza pentru aceste lanţuri de cunoştinţe.

Daca eşti din afara, fii mulţumit ca te lasa in pace, ca nu te „calca” vreun control şi ai grija sa nu interferezi cu domeniile lor.

In general, instabilitatea nu este sanatoasa pentru aceste ierarhii, pentru ca şeful devine veriga slaba, cind de la el ar trebui sa se propage legitimitatea. De pilda, Augustin Buzura: s-a chinuit saracul om ani intregi sa fie placut de Iliescu şi de Nastase şi tocmai cind reuşise, s-a schimbat stapinul.

Asta este partea proasta cu democraţia: poţi sa fii un stapin perfect, ca Nastase, sa nu iţi deranjezi supuşii cind fac prostii şi sint corupţi, sa te laşi linguşit la TV cu placere, sa fii marinimos şi chiar sa distribui pensii de stat scriitorilor şi artiştilor, şi cu toate astea poţi sa pierzi alegerile.

Poate ca din afara nu se vede, dar in acest moment, sistemul este dezorientat. S-a schimbat şeful.

Ce fac acum toţi oamenii de bine din administraţie, din politica, din presa, din cultura, care aveau singurul merit ca se ştiau cu Iliescu sau Nastase? Cit de dezorientaţi trebuie sa fie, saracii! Cum şi-au pierdut busola şi sistemul de valori li s-a bulversat brusc! Cei mai mobili işi descopera un trecut comun cu Traian Basescu.

Daca aşa a vrut poporul! Amarie ii serveşte corupţi pe tava. Timofte il scapa de atentatori. Afaceriştii veroşi spun prin tirg ca intotdeauna au mizat pe el. O dragoste profunda de Basescu se naşte de unde nu te aştepţi.

Ce paţeşte acum Traian Basescu este periculos nu doar pentru el, ci pentru ideea de schimbare in Romania. Reorientarea sistemului spre noul stapin nu ar schimba nimic. Trebuie schimbat sistemul, redusa aria celor dependenţi de stat, redusa aria abuzului de care scapa doar cei protejaţi informal. Nastase s-a mulţumit sa preia sistemul şi sa domneasca peste el.

Ieşirea lui Basescu care a avertizat sa nu ii mai fie folosit numele este un semn bun. Poate un angajat la stat, un procuror, un afacerist caruia i se cere mita vor sta puţin pe ginduri inainte de a se lasa copleşiţi de sistem: poate ca totuşi omul din faţa lor nu vorbeşte in numele preşedintelui.

Dominarea altora in numele preşedintelui s-ar putea sa devina mai dificila.