Înainte de a da cu cardul de Black Friday, citește acest text

Black Friday este ziua în care băncile ne roagă să cheltuim, iar economiștii-șefi ai acelorași bănci ne cer să ne abținem.

E acel moment al anului în care reclamele devin o specie aparte de literatură motivațională. „Merită să-ți faci o bucurie!”, „Profită acum!”, „Plătești în 12 rate fără dobândă!” — mantra lunii noiembrie.
Băncile se întrec în a fi mai generoase decât Moș Crăciun: credite instant, cashback, bonusuri, reduceri la dobândă, totul pentru ca tu să cumperi mai repede, mai mult și, preferabil, pe datorie.

Ironia? Exact în același timp, economiștii-șefi ai acestor bănci publică analize serioase în care explică, cu diagrame și grafice, că România consumă mult peste cât îi e plapuma și că produce prea puțin, că deficitul de cont curent crește alarmant și că, la final, ne vom trezi cu măsuri nepopulare pe care le vom plăti cu toții. Cu alte cuvinte, băncile îți spun: „Cumpără!”, iar economiștii lor adaugă în șoaptă: „Dar să știi că vin la pachet cu niște costuri”.

Cumpărăm pe credit, plătim cu inflație

Potrivit datelor BNR și INS, între ianuarie și august 2025, România a importat bunuri de peste 85 de miliarde de euro, iar deficitul de cont curent a sărit de 18,8 miliarde de euro.
Cu alte cuvinte, importăm mult mai mult decât producem, iar diferența o acoperim din împrumuturi.
E ca și cum ai merge la mall cu cardul de credit plin și contul de economii gol — doar că, la scară națională, nota de plată se numește inflație, curs de schimb și dobânzi mai mari.

Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:

Un paradox tipic românesc

Aceeași bancă care îți oferă „rate fără dobândă” îți va trimite, peste o lună, un raport în care economistul-șef avertizează că „economia duduie pe consum nesustenabil” și că „deficitul extern se adâncește periculos”.
E o simbioză perfectă: marketingul stimulează pofta de cumpărături, iar analiza economică oferă scuze pentru viitoarele creșteri de taxe, dobânzi și comisioane.

Cercul se închide elegant: consumăm,  supraîncălzim economia, statul intervine cu măsuri „responsabile”, iar tot noi le plătim — prin scumpiri, taxe noi și credite mai scumpe.

O economie care trăiește pe datorie

Cifrele sunt limpezi: în timp ce exporturile cresc timid, importurile o iau înainte.
Deficitul de cont curent, adică diferența dintre ce aducem în țară și ce vindem în afară, e deja la niveluri care îngrijorează instituțiile europene.

În limbaj simplu: fiecare televizor, telefon sau blender cumpărat în rate „fără dobândă” înseamnă valută care pleacă din țară, presiune pe leu și risc de inflație. Avem mușchi, dar umflăm cu ei pompa altora.

Dar e greu să reziști când totul în jurul tău îți spune că „meriti!”.

Iluzia ratelor fără dobândă (și realitatea ajustărilor monetare)

Băncile nu sunt instituții de caritate. Când îți oferă „rate fără dobândă”, costul e deja inclus – fie în prețul produsului, fie în comisionul plătit de magazin, fie în valoarea ascunsă a datelor tale de consum. Mai mult, când semnezi pentru acel laptop în 12 rate, pariezi că următorul an va fi la fel de stabil financiar ca acesta.

Dar iată marea contradicție: în timp ce banca îți aprobă creditul în 30 de secunde, BNR ține dobânda de politică monetară la 6,50% exact pentru a controla presiunile inflaționiste generate de consumul agresiv și dezechilibrele externe pe care tu tocmai le-ai amplificat.

Și când inflamația devine prea mare, cine suportă costul ajustărilor? În niciun caz banca, ea rămânând cu un profit bunicel. Ci tu achiți factura, prin:

• Dobânzi mai mari la creditele viitoare
• Depreciere a leului (ceea ce înseamnă importuri și mai scumpe, facturi mai mari la telefon șamd)
• Măsuri de austeritate (reduceri de salarii bugetare, tăieri de investiții publice)
• Inflație care îți mănâncă puterea de cumpărare

Deci, practic, plătești de două ori: o dată când cumperi produsul, și a doua oară când economia se ajustează pentru dezechilibrul pe care l-ai contribuit să-l creezi.

Cea mai bună ofertă: autocontrolul

Adevărul e că, într-o lume în care toți te îndeamnă să cheltuiești, să nu cumperi nimic e un act de rebeliune financiară.

Nu există cashback pentru prudență, nici promoție pentru cumpătare. Dar există liniște.
Pentru că, la final, fiecare Black Friday lasă în urmă același tip de mahmureală financiară: mai multe cutii goale, mai puțini bani în cont și o economie care se tot umflă cu datorii.

Așa că, data viitoare când banca îți trimite notificarea „E timpul să-ți faci un cadou!”, amintește-ți că economistul ei-șef probabil tocmai scrie într-un raport:

„Consumul bazat pe importuri rămâne principala vulnerabilitate a economiei românești.”

Și că, inevitabil, nota de plată o vom împărți cu toții — chiar și cei care n-au cumpărat nimic.