Cele mai noi informații de la INS ne obligă să fim realiști și să corelăm datele economice. La baza oricărei analize informate stă comparația.
- Dacă vă faceți în septembrie un abonament anual la HotNews Premium, un profesor primește gratuit un abonament pe 12 luni. Abonamentele dascălilor sunt distribuite printr-o organizație de educație care investește în profesori.
În luna iulie 2026, față de luna iulie 2025, preţurile producţiei industriale („inflația „industrială”) au crescut cu 8,8%.
Asta arată datele Statisticii, publicate miercuri. Comunicatul INS confirmă cea mai amplă decelerare lunară din ultimul an – un salt de peste patru puncte procentuale într-o singură lună.
Coincidența e greu de ignorat: comunicatul vine la scurt timp după ce INS a raportat că inflația a coborât și ea abrupt, de la 10,42% în iunie la 8,16% în iulie. Două serii diferite, aceeași cădere sincronă. Când doi indicatori independenți fac exact aceeași mișcare bruscă în aceeași lună, prima întrebare pe care trebuie s-o pui nu e „ce s-a îmbunătățit”, ci „ce efect de bază a ieșit din calcul”.
Iar aici răspunsul parțial se vede chiar în structura IPPI: fabricarea produselor de cocserie și din prelucrarea țițeiului, subramura pe care am semnalat-o și în iunie ca „distorsiune bazală„, a coborât la +44,86% în iulie. Rămâne enorm în termeni absoluți, dar mișcarea ei descendentă cântărește greu în media agregată, tocmai pentru că fusese și motorul principal al urcării anterioare.
Compoziția pe mari grupe industriale confirmă asta și adaugă un strat pe care titlul „8,8%” nu-l arată. Industria energetică, motorul responsabil de saltul de 20,5% al lunii aprilie, a decelerat masiv, la 10,55% anual, iar la nivel de secțiune CAEN (producție și furnizare de electricitate, căldură și gaze), prețurile chiar au scăzut lunar, cu 1,02%. În timp ce la raft/factură electricitatea s-a scumpit 4,43% doar în iulie, la poarta fabricii ea s-a ieftinit. E genul de decuplare care nu e neapărat contradicție, ci poate fi un decalaj de facturare, de reglementare tarifară sau de bază de comparație diferită.
Ce nu decelerează: industria bunurilor intermediare – materii prime procesate, chimicale, componente – ramură care a accelerat de la 7,4% anual în aprilie la 11,4% în iulie. E exact segmentul pe care despre care scriam în iunie, că e „un semnal că prețurile din industrie vor continua să se strecoare, cu decalaje, în coșul de consum.”
De punctat ar mai fi faptul că scăderea inflației industriale ascunde o poveste mai puțin liniștitoare: componenta volatilă iese din calcul, dar componenta structurală – cea care chiar se transmite spre prețurile de consum cu întârziere de câteva luni – se întărește. Industria metalurgică a sărit 6,09% doar în iulie față de iunie; extracția petrolului brut și a gazelor naturale, 8,68% într-o singură lună.
Ultimul element, poate cel mai puțin observat: până în iunie, piața internă a fost sistematic mai „fierbinte” decât piața externă – un decalaj care s-a lărgit constant din martie. În iulie, relația s-a inversat: piața externă a depășit piața internă, pentru prima dată din februarie. Dacă tiparul domestic-driven din primăvară, plauzibil legat de pachetul fiscal și de liberalizarea prețurilor la energie, cedează locul unei presiuni venite dinspre piețele externe (energie, materii prime, curs de schimb), asta schimbă și cine ar trebui întrebat despre cauze: nu doar Guvernul și ANRE, ci și dinamica prețurilor internaționale la energie și metale.
IPPI, care măsoară așa numita „inflație industrială” este un indicator foarte important pentru că, în general, dacă fabricile cresc prețurile, acest lucru se va simți mai târziu și la raft.
