Îngropată la jumătate de kilometru sub munte, lângă oraș sfânt Qom, aceasta e cea mai dificilă și, posibil, ținta finală a campaniei aeriene a Israelului în Iran
Instalația nucleară iraniană Fordo este alfa și omega operațiunii nucleare a Iranului. Teheranul ar putea converti acolo întregul stoc de uraniu puternic îmbogățit, cu scopul de a produce în doar trei săptămâni suficient material pentru a fabrica nouă arme nucleare, spun experții citați de Financial Times, New York Times și Reuters.
În opinia strategilor militari israelieni, acesta este unul dintre cele mai importante obiective din Iran: o uzină de îmbogățire nucleară bine păzită, îngropată la jumătate de kilometru sub un munte, înconjurată de apărare antiaeriană și situată simbolic în apropierea vechiului oraș religios Qom.
Pentru Teheran, instalația Fordo simbolizează dorința de a-și proteja programul nuclear, conceput pentru a supraviețui unui atac frontal, cu suficiente centrifuge și uraniu puternic îmbogățit intact pentru a produce, potențial, o armă nucleară.
Îngropată sub rocă dură și învelită în beton armat, o protecție care o pune în afara razei distructive a oricărei arme de care dispune public Israelul, instalația Fordo este, de asemenea, un simbol al anxietății strategice a Iranului.
„Fordo este alfa și omega operațiunii nucleare a Iranului”, a declarat Behnam Ben Taleblu, cercetător principal la Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, un think-tank american, citat de Financial Times.
„O provocare”
Sâmbătă, Iranul a declarat că instalația Fordo a fost atacată, a relatat agenția de știri semi-oficială ISNA, citând organizația de energie atomică a țării, dar pagubele au fost limitate.
În schimb, Israelul a reușit să distrugă parțial cea mai mare uzină pilot de îmbogățire a uraniului din Iran, situată la Natanz, a declarat vineri șeful agenției nucleare a ONU, Rafael Grossi, în fața Consiliului de Securitate.
Sălile subterane cu centrifuge ar fi putut fi într-adevăr să fie scoase din funcțiune de pagubele extinse aduse rețelelor electrice din Natanz, potrivit analizei imaginilor satelitare din surse deschise realizate de Institutul pentru Știință și Securitate Internațională – un think-tank.
„Fordo va fi o provocare fără SUA. Este puternic fortificată și se află adânc sub un munte. Nu sunt sigur cât de multe pagube putem provoca acolo”, a declarat pentru Financial Times Danny Citrinowicz, expert în Iran la Institutul pentru Studii de Securitate Națională din Tel Aviv.
„Iranul nu este încă aproape de punctul zero (distrugerea programului său nuclear). Încă mai au capacități considerabile”, a adăugat Citrinowicz, care a spus că Fordo ar fi cea mai dificilă și, probabil, ultima țintă a campaniei aeriene a Israelului.
Singura bază militară subterană importantă care a fost atacată direct
La nivel internațional, Fordo nu este o instalație unică. Fiecare putere militară majoră cu un program nuclear are buncăre militare subterane similare.
Raven Rock din SUA, așa-numitul „Pentagon subteran”, este construit într-un munte din Pennsylvania. Se crede că muntele Yamantau din Rusia adăpostește o mare instalație de arme nucleare.
Același lucru este valabil și pentru bazele subterane de rachete nord-coreene construite în munți, în timp ce baza navală Longpo din China include o instalație subterană pentru submarine nucleare accesibilă prin tuneluri.
Fordo este însă singura bază militară subterană importantă care a fost vreodată atacată direct – un precedent care arată riscurile extraordinare pe care le-a asumat premierul israelian Benjamin Netanyahu prin autorizarea atacurilor israeliene din această săptămână.
Capacitățile instalației Fordo
Oficialii iranieni au negat mult timp că ar urmări fabricarea unei bombe, iar cea mai recentă evaluare a amenințărilor emisă de comunitatea de informații americană în acest an a concluzionat că Iranul nu a reluat programul de arme nucleare pe care l-a suspendat sub presiunea internațională în 2003.
Dar dacă Teheranul ar urma această cale, analiștii estimează că Fordo ar putea converti întregul stoc de uraniu puternic îmbogățit al Iranului – evaluat în luna mai la 408 kg de inspectorii AIEA – pentru a produce în doar trei săptămâni suficient uraniu de calitate militară pentru a fabrica nouă arme nucleare.
„Iranul ar putea produce prima sa cantitate de 25 kg de (uraniu la calitate militară) la Fordo în doar două-trei zile”, a avertizat Institutul pentru Știință și Securitate Internațională.
Dezvăluită public în septembrie 2009
Diferențele dintre Fordo și Natanz rezumă parțial istoria nucleară a Teheranului, precum și eforturile multilaterale depuse pentru a limita eforturile sale de îmbogățire și, astfel, pentru a preveni genul de atac pe care Israelul l-a lansat săptămâna aceasta.
În urma dezvăluirilor publice despre o instalație secretă, Natanz a fost în cele din urmă declarată de Iran la ONU în 2003. Deși complexul industrial extins conține până la 16.000 de centrifuge, proiectul este destinat îmbogățirii uraniului la scară largă la niveluri mai scăzute.
Acest lucru, combinat cu inspecțiile regulate ale ONU, l-a făcut mai potrivit pentru utilizarea nucleară civilă.
Uzina subterană de îmbogățire din Natanz este, de asemenea, îngropată la doar aproximativ 20 de metri sub pământ.
În schimb, ceea ce face ca Fordow să iasă în evidență este robustețea geologică care face ca sălile sale de centrifugare să fie practic impenetrabile pentru bombele convenționale lansate din aer – posibil chiar bomba gigantică americană Massive Ordnance Penetrator, care poate străpunge 60 de metri de beton.
Construită în secret, existența Fordo a fost dezvăluită public în septembrie 2009, într-un moment dramatic, când oficialii americani, britanici și francezi au declasificat informații secrete care arătau că Iranul construise în secret o uzină ascunsă adânc în interiorul unui munte, care era „incompatibilă cu un program pașnic”.
Un acord abandonat
Descoperirea a fost atât de dramatică încât a dus la o mustrare rară a Iranului din partea Rusiei și la un avertisment din partea Chinei.
Teheranul a rămas ferm pe poziții. „Ceea ce am făcut a fost complet legal”, a declarat președintele de atunci, Mahmoud Ahmadi-Nejad, adăugând: „Ce treabă aveți voi să ne spuneți ce să facem?”.
Fordo a ajuns în centrul eforturilor internaționale ulterioare de a limita programul nuclear al Iranului.
Acest lucru a dus la intensificarea sancțiunilor ONU și a stat la baza unui acord multilateral din 2015, cunoscut sub numele de Planul comun de acțiune cuprinzător, între Iran și puterile mondiale, inclusiv SUA, Marea Britanie, Franța, Rusia, China și Germania.
În schimbul ridicării sancțiunilor, Iranul a acceptat, printre alte măsuri, să transforme instalația într-un centru de cercetare, să limiteze numărul de centrifuge de acolo, să oprească îmbogățirea uraniului timp de 15 ani și să permită o monitorizare sporită de către inspectorii internaționali.
SUA s-au retras din JCPOA în 2018, în timpul primului mandat al lui Donald Trump, iar de atunci Iranul a început să îmbogățească mai mult uraniu.
În urma unei explozii din 2021 la Natanz, pe care Iranul a atribuit-o Israelului și care a afectat capacitatea sa de îmbogățire, Teheranul a pus în funcțiune centrifugele de la Fordo.
Acestea au început să transforme stocul de uraniu slab îmbogățit al Iranului în uraniu cu o puritate de 60%, din care se poate produce uraniu de calitate militară în câteva zile.
O altă instalație nucleară
Analiștii consideră că dacă Fordo nu va fi distrus de atacurile israeliene, ar putea constitui centrul eforturilor iraniene de „ieșire din acord”. Țara ar putea să se retragă din tratatul de neproliferare nucleară, să înceteze cooperarea cu AIEA și să construiască rapid o bombă nucleară.
Iranul a amenințat anterior cu o astfel de reacție în cazul în care instalațiile sale nucleare ar fi fost vreodată ținta unor atacuri, deși o astfel de mișcare ar putea atrage armata americană în campania israeliană.
La aceste riscuri se adaugă faptul că Fordo nu este singura instalație ultra-securizată pe care Iranul se poate baza. Teheranul a construit recent o instalație și mai adâncă și mai bine protejată în Kūh-e Kolang Gaz Lā, cunoscută și sub numele de Muntele Pickaxe, la câțiva kilometri sud de Natanz.
În timp ce despre Fordo se crede că are două intrări, Pickaxe are cel puțin patru, ceea ce face mai dificilă blocarea intrărilor prin bombardament. Sălile sale subterane au, de asemenea, o suprafață mai mare.
Unii se tem că instalația ar putea fi folosită chiar și pentru asamblarea unei arme nucleare în timp ce Iranul ar fi atacat.
„O întrebare cheie este dacă Iranul va ascunde, sau poate a ascuns deja, material fisionabil în Pickaxe sau în altă instalație necunoscută”, a spus Ben Taleblu de la FDD.
INTERVIURILE HotNews.ro