INTERVIU Care este povestea din spatele muzeului din Sighișoara: Nicolae Tescula: „Este singurul muzeu organizat pe verticală din România”

Printre zidurile Sighișoarei, unde timpul pare că a stat în loc, Muzeul de Istorie adăpostește povești care străbat secole. Deschis în 1899 și găzduit de impunătorul Turn cu Ceas, muzeul oferă vizitatorilor o incursiune în trecutul orașului – de la vestigiile preistorice și meșteșugurile medievale, până la măiestria orologeriei, ce poartă amprenta unei tradiții îndelungate. Nicolae Tescula, directorul muzeului, vorbește într-un interviu despre exponatele-simbol, legătura muzeului cu arhitectura cetății și despre felul în care istoria orașului prinde viață între zidurile vechi de sute de ani.

Cu o colecție de exponate unice, Muzeul de Istorie din Sighișoara păstrează vie amintirea unei comunități meșteșugărești prospere și a unui oraș cu rădăcini adânci în epoca medievală. Fiecare obiect expus – de la arme, ceasuri și piese de mobilier până la documente rare – spune o poveste despre viața cotidiană a breslelor, despre comerțul înfloritor și despre spiritul de apărare care a modelat cetatea de-a lungul timpului. În spatele fiecărei săli și a fiecărui detaliu arhitectural se află munca atentă a celor care, asemenea unor gardieni ai memoriei, au grijă ca istoria locului să fie transmisă mai departe.

Muzeul de Istorie al Sighișoarei adăpostește o colecție impresionantă de exponate unice. Care sunt exponatele cele mai reprezentative și ce semnificație au acestea pentru istoria orașului?

Nicolae Tescula: Muzeul de Istorie din Sighișoara reprezintă unul dintre cele mai vechi muzee din țară. Și-a deschis porțile pentru public în data de 25 iunie 1899 și a avut o activitate neîntreruptă până în zilele noastre, fiind deschis publicului, inclusiv în perioada celor două războaie mondiale. Colecția muzeului cuprinde obiecte unice pentru istoria Sighișoarei, începând din preistorie, cu vase aparținând Culturii Wietenberg – din perioada epocii bronzului, apoi cu obiecte din perioada dacică, romană și epoca marilor migrații. Avem, de asemenea, obiecte legate de meșteșugurile practicate în Evul Mediu în Sighișoara, o colecție de mobilier urban si țărănesc, o colecție de ceramică medievală și modernă, o colecție de orologerie, la care se adaugă mecanismul ceasului din turn și figurinele sale.

„Sighișoara are o bogată tradiție în domeniul orologeriei, primul mecanism de ceas de turn din Transilvania a fost realizat la Biserica Neagră din Brașov la 1520, meșterul fiind un sighișorean.”

La Sighișoara primul mecanism de ceas de turn a fost realizat la începutul secolului al XVII-lea. La acesta s-au adăugat figurinele ceasului pictate și realizate în lemn de tei, opera ceasornicarului Johann Kirtschel. Aceste figurine poziționate spre cetate și spre Orașul de Jos sunt: Doi toboșari care anunță ora exactă, Zeița Păcii, figurinele Justiției și Dreptății, apoi Ziua și Noaptea, care își schimbă poziția la șase dimineața și șase seara, Călăul orașului și cele șapte figurine reprezentând zilele săptămânii, care își schimbă poziția la miezul nopții, anunțând venirea unei alte zile. La începutul acestui an, după peste 45 de ani, ceasul a intrat în revizie, a fost curățat în totalitate și uns, astfel că la fiecare oră exactă locuitorii orașului și turiștii pot vedea și auzi cum toboșarii anunță, prin bătăi, ora exactă.

Un muzeu atipic

Influențează cumva istoria și arhitectura orașului activitatea Muzeului de Istorie al Sighișoarei și ce aspecte ale caselor istorice ne ajută să înțelegem mai bine trecutul orașului?

Nicolae Tescula: Bineînteles că influențează! Muzeul de Istorie este adăpostit în Turnul cu Ceas, simbol al orașului. Acest turn a avut în Evul Mediu o funcție importantă pentru oraș. A fost sediul Primăriei și în același timp a avut rolul de a apăra una dintre cele două porți ale orașului. De altfel, poarta de acces cu barbacana aflată la intrarea în cetate se păstrează astăzi, într-o formă autentică, exact ca în Evul Mediu. Atunci accesul în cetate se făcea doar pe perioada zilei și noaptea porțile erau închise, iar paznicii cetății vegheau la păstrarea liniștii.

Tot legat de arhitectură, Muzeul de Istorie din Sighișoara, organizat în Turnul cu Ceas, este un muzeu atipic! De obicei, când vizităm un muzeu, mergem dintr-o sală în alta, la Sighișoara, însă, urcăm dintr-o sală în alta. Este singurul muzeu organizat pe verticală din România. La ultimul nivel al turnului este o terasă. De aici vizitatorul poate admira întregul oraș, poate vedea forma rețelei stradale păstrată din Evul Mediu și se poate delecta cu îmbinarea perfectă de stiluri arhitectonice din cetate și orașul vechi: gotic, renascentist, baroc, neoclasic și Secession.

Cum este reflectată în muzeu, de exemplu, plata făcută tătarilor în anul 124 de către locuitorii Sighișoarei și ce importanță are acest episod în contextul istoric al orașului?

Nicolae Tescula: Sighișoara a făcut față de-a lungul timpului multor asedii. Din păcate nu avem informații scrise pentru anul 1241, anul marii invazii mongole. Cronicarii spun că orașul ar fi luat ființă prin așezarea coloniștilor germani, cunoscuți mai apoi sub numele de sași în jurul anului 1181 sau 1191. Prima atestare documentară o avem de la anul 1298, când este menționat numele orașului și prezența unei mănăstiri dominicane.

„Existența unei mănăstiri la Sighișoara, în acea vreme, atestă faptul că avem de-a face cu o așezare majoră, care tindea să devină oraș. O localitate cu potențial economic, care își permitea să susțină și o mănăstire. Orașul a căutat să se apere pe parcursul Evului Mediu de atacatori, fie ei tătari, turci sau alte neamuri. Au construit fortificații cu ziduri, turnuri și bastioane.”

În muzeu, exponatul care reflectă această activitate importantă pentru istoria localității este macheta cetății. Aceasta a fost concepută și construită în anul 1953 de către Julius Misselbacher, un iubitor al orașului și colaborator destoinic al muzeului încă din primii săi ani de activitate. Ea reprezintă situația orașului din anul 1735 cu cele trei cartiere: Cetatea, Orașul de Jos și așa numitele grădini ale orașului sau măeriști, viitorul cartier Cornești, acesta din urmă locuit majoritar de români, celelalte două cartiere erau locuite de către sași. Pe machetă poate fi observat zidul cetății lung de 940 de metri, cu cele 14 turnuri administrate de breslele meșteșugărești și cele cinci bastioane. De asemenea, în Orașul de Jos erau mici porți și ziduri care făceau ca Sighișoara să fie foarte bine apărată.

De altfel, Sighișoara a fost cucerită doar de două ori și nu în Evul Mediu, ci în zorii epocii moderne. Prima dată în 1602 prin trădare, orașul trebuind să se răscumpere cu o mare sumă de bani și apoi în 1704, într-o epocă în care dominau armele de foc și vechile fortificații medievale nu mai contau. Interesant este faptul că cei care au ocupat orașul nu au fost tătarii sau turcii, ci secuii, într-o perioadă plină de conflicte interne în Transilvania.

Expoziție permanentă dedicată breslelor

Breslele au avut un rol crucial în viața economică și socială a Sighișoarei medievale. Ce impact au avut acestea asupra dezvoltării orașului și cum sunt ele reprezentate în exponatele muzeului?

Nicolae Tescula: Breslele s-au identificat cu orașul! Atestate documentar în anul 1376, acestea au funcționat la Sighișoara până la desființarea lor în anul 1872. Fiecare tânăr din Sighișoara urma tainele unei meserii, urcând pe treapta profesională fiind: ucenic, calfă și meșter. Breslele au întreținut și apărat turnurile și zidurile cetății. Până azi turnurile cetății poartă numele unor bresle. De exemplu: Turnul Croitorilor, Turnul Cizmarilor, Turnul Frânghierilor ș.a.m.d. Au avut o funcție de întrajutorare. Au făcut politică publică! Din rândul meșterilor breslași au fost aleși primarii și consilierii orașului.

„Sighișoara a avut privilegiul de a alege edilii încă din Evul Mediu. Așa se face că avem o listă completă a primarilor urbei începând cu anul 1302.”

Rolul breslelor meșteșugărești pentru istoria orașului este reflectată prin expoziția permanentă dedicată breslelor, unde aflăm că au fost în jur de 30 de bresle la Sighișoara. Putem admira aici lăzi de breaslă, sigilii, steme, documente și mai ales produse meșteșugărești, care au dus renumele orașului în tot spațiul central european și nu numai.

Dacă ne uităm la evoluția orașului, cum era viața în Sighișoara acum 100 de ani și ce schimbări majore au avut loc în oraș? Cum sunt aceste schimbări reflectate în colecțiile muzeului?

Nicolae Tescula: Orașul se schimbă după 1850. Devine un centru industrial, unde predominau întreprinderile din domeniul textile. În același timp devine un importat centru școlar. Prima școală este atestată documentar la 1522, actualul Liceu Teoretic Joseph Haltrich. Dacă până pe la mijlocul secolului al XIX-lea exista doar o singură școală, Gimnaziul Evanghelic, mai apoi apar alte școli: Școala Reală, ce punea accent pe materiile exacte, apoi un Seminar Teologic Protestant Evanghelic, o Școală Confesională Ortodoxă, o Școală Confesională Romano –Catolică, școli elementare de băieți și fete și o Școală Pedagogică Evanghelică pentru fete, care pregătea învățătoare, prima de acest fel din Transilvania.

Nivelul educației era unul foarte ridicat. Corpul profesoral era unul de excepție. Aducem exemplul Gimnaziului Evanghelic, unde toți profesorii aveau titlul de doctor în științe, obținut la universități prestigioase din spațiul german. Acest lucru este reflectat în expozițiile muzeale prin evocarea personalității lui Hermann Oberth (1894-1989). Elev și profesor la Gimnaziul Evanghelic a fost unul dintre pionierii cuceririi spațiului. Putem spune că este inventatorul rachetei. Cercetările sale au avut un impact major asupra construirii navelor spațiale. De altfel a și lucrat la NASA în Statele Unite ale Americii, la programul Apollo. Mai multe date despre activitatea sa științifică pot fi urmărite în expoziția din muzeul nostru.

Restaurarea integrală a Turnului cu Ceas

Cum reușește Muzeul de Istorie al Sighișoarei să implice tineretul în învățarea și aprecierea valorilor locale?          

Nicolae Tescula: Ne adresăm comunității locale. În acest sens, dezvoltăm constant parteneriate și proiecte comune cu școlile și liceele sighișorene. Organizăm împreună evenimente educative, expoziții tematice și vizite ghidate, adaptate vârstei și intereselor școlarilor și chiar preșcolarilor.

Ce noutăți sau proiecte pregătește Muzeul de Istorie al Sighișoarei pentru viitor, inclusiv în promovarea patrimoniului cultural al orașului?

Nicolae Tescula: Unul dintre obiectivele noastre majore în perioada următoare este implicarea activă în depunerea de proiecte de finanțare, atât naționale, cât și europene, pentru restaurarea integrală a Turnului cu Ceas – simbolul orașului și unul dintre cele mai emblematice monumente istorice medievale din România. Ne dorim ca această intervenție să nu fie doar una tehnică, bazată doar pe conservare, ci să fie o oportunitate de reinterpretare și revitalizare a modului în care patrimoniul este pus în valoare pentru comunitate și vizitatori.

Articol susținut de Asociația pentru dezvoltarea turismului Sighișoara