INTERVIU Cine mai sunt acum aliații Venezuelei, după intervenția SUA în Caracas? O profesoară universitară din România, expertă în America Latină, atrage atenția asupra unui alt aspect important: „Administrația Trump nu vorbește despre asta”

Pe măsură ce orele trec și nu vedem o schimbare a regimului în Venezuela, devine „din ce în ce mai clar că a fost vorba despre o lovitură de stat”, spune profesoara universitară Caterina Preda, într-un interviu pentru publicul HotNews. Ea consideră că regimul de la Washington vorbește prea puțin despre un aspect important: dacă și când vor fi organizate alegeri libere pentru poporul venezuelean. Preda explică și de ce crede că scopul intervenției SUA în Caracas nu a fost acela de a instala un regim democratic, ci de a avea în Venezuela „un interlocutor cât mai convenabil”. 

• Caterina Preda este doctor în științe politice și predă la Facultatea de Științe Politice a Universității din București (UB). Ea a făcut stagii de cercetare doctorală la Institut des Hautes Etudes de l’Amérique Latine – Paris 3 și la Santiago de Chile. Printre temele sale de cercetare se află politicile culturale în dictaturi și democrații și predă studenților, printre altele, cursurile „Politică și societate în America Latină” și „Probleme de securitate în America latină”.

„Chiar dacă Nicolas Maduro a fost capturat și apoi reținut de SUA, regimul de la Caracas poate rămâne în picioare”

– HotNews: Care sunt cele mai plauzibile scenarii pentru următoarele săptămâni pentru Venezuela?
– Caterina Preda: Cred că în primul rând trebuie să așteptăm să vedem ce se întâmplă. În momentul de față e clar că regimul de la Caracas nu a căzut. A fost vorba doar de dispariția din ecuația puterii a lui Nicolas Maduro și a soției sale, care a jucat și ea un rol politic foarte important încă înainte de Maduro însuși.

Asta nu e ceva unic. S-a întâmplat similar în Paraguay, în 1989, când tranziția la democrație a fost de fapt o tranziție limitată la democrație, pentru că doar Stroessner, care era la putere din 1954, a dispărut în urma unei lovituri de stat făcute de socrul lui, care era tot general de armată. În timp ce restul regimului, adică partidul care e și astăzi la putere în Paraguay și armata, au rămas în picioare. 

Exemplul paraguayan ne arată că pot avea loc și astfel de tranziții, nu către o democrație completă, către o democrație liberală, cum speram să se întâmple, ca sfârșitul regimului Maduro să ducă la un regim în care cetățenii își aleg președintele și acela este cel care guvernează. Ce s-a întâmplat în Venezuela în urmă cu an și jumătate, cetățenii au ales, dar tot Maduro a fost desemnat președinte, și nu cel pe care opoziția îl revendica, Edmundo Gonzalez.

Deci primul scenariu ar fi ca regimul să rămână în picioare, cu o altă figură. Acum vedem că e Delcy Rodriguez, și nu reprezentanții forțelor armate, care dețin puterea militară. 

„Cineva l-a trădat pe Maduro, pentru că puterea a rămas în mâinile acelorași actori”

– Delcy Rodriguez nu este o reprezentată a acestor forțe militare?
– Nu. Diosdado Cabello este acum ministrul care se ocupă de apărarea Venezuelei. Diosdado Cabello a fost numărul doi al regimului pe vremea lui Chavez, dar a fost îndepărtat prin desemnarea de către Chavez a lui Maduro. Adică Cabello era văzut ca succesorul lui Chavez și un personaj cheie al regimului Maduro. 

După desemnarea lui Rodriguez, duminică, de către Tribunalul Suprem din Caracas, armata, prin Padrino, care iarăși e o figură cheie a controlului asupra armatei, s-a arătat susținător al actualei președinte. Dar evocam acest scenariu paraguayan tocmai pentru că mi se pare că devine din ce în ce mai clar că a fost vorba de o lovitură de stat ce am văzut aici. Deci cineva l-a trădat pe Maduro, pentru că puterea a rămas în mâinile acelorași actori. 

„Important de urmărit este ce se întâmplă în Cuba”

– Există riscul de escaladare a situației având în vedere amenințările lui Trump pentru Columbia? Mai ales că președintele Gustavo Petro e un mare critic al lui Trump și a trimis trupe la granița cu Venezuela.
– Nu știu ce să spun. Eu le citesc într-o cheie ideologică. Columbia, nu trebuie să uităm, este cel mai fidel aliat al SUA din America Latină, nu doar din America de Sud. Și asta nu de ieri, de azi, ci de 26 de ani. De ce? Pentru că SUA au susținut – și când zic SUA zic Congresul SUA – prin planul Columbia încheierea violențelor din Columbia. Columbia a primit cel mai mare ajutor financiar pe care l-a primit vreun stat din această lume de la SUA. Deci Columbia este un aliat fidel. 

Ce s-a întâmplat însă la Bogota în urmă cu patru ani a fost alegerea acestui președinte, Gustavo Petro, care e primul președinte de stânga din istoria țării. Nu doar că președinte de stânga e un fost „guerrillero”, adică un luptător într-o mișcare revoluționară. El e cel care a reluat relațiile cu Venezuela. Au existat întâlniri care păreau de neconceput în urmă cu cinci, șase ani între Petro și Maduro, Columbia fiind țara cea mai afectată de efectele regimului Maduro, și anume faptul că 8 milioane de cetățeni ai țării au trebuit să părăsească țara și 3 milioane dintre ei se află în Columbia. 

Deci Columbia e cea mai interesată de ce se întâmplă în Venezuela, prin prisma proximității sale. Declarația lui Trump cred că trebuie citită într-o cheie ideologică. Pe de altă parte, Petro se pregătește de sfârșitul mandatului, pentru că sunt alegeri programate la începutul verii, cred, în Columbia. Deci Petro nu e cineva care va rămâne la putere.

Ce mi se pare că trebuie să devină important de urmărit este ce se întâmplă în Cuba, pentru că Cuba și Venezuela sunt două regimuri care se suțin reciproc. 

„E unică acțiunea pe care administrația Trump a desfășurat-o sâmbătă”

– Care ar putea fi scopul final al administrației Trump în Venezuela și America Latină în general? Putem să îl identificăm prin prisma acțiunilor istorice ale Washingtonului în regiune? Și, în acest context, există ceva diferit în politica lui Trump în comparație cu aceste acțiuni istorice ale altor președinți americani în regiune?
– E unică acțiunea pe care a desfășurat-o administrația Trump sâmbătă. Nu există un precedent prin care doar președintele să fie extras și regimul să supraviețuiască. A fost dat adesea drept exemplu operațiunea din Panama, din 1989, care l-a îndepărtat pe Noriega de la putere. Deci din această perspectivă ce s-a întâmplat sâmbătă, această acțiune a unui comando al CIA-ului din câte am înțeles, este o acțiune unică. 

Pe de altă parte, SUA au o lungă istorie în America Latină de intervenționism direct. În urmă cu 100 de ani se aflau încă la putere în mod direct în Republica Dominicană, în Haiti, Cuba, Panama, în acea parte a Canalului Panama. 

„Ce e surprinzător este dispariția Rusiei din această ecuație”

Deci SUA au o lungă istorie de intervenționism în America Latină ceea ce face ca elita politică latino-americană să fie reticentă în a susține acțiunile SUA în regiune. Deci există această solidaritate latino-americană și anti ceea ce ei numesc imperialismul SUA. Acum Trump are clar o viziune aș spune eu autoritară a politicii. Cred că regimul Trump ne arată deja că scopul este nu doar un regim hiperprezidențial, cum mai sunt numite regimurile populiste din America Latină, dar și un regim în care el să aibă controlul complet asupra sistemului politic din SUA. Deci e clar că nu exemplul democrației liberale este cel pe care îl promovează în Venezuela. 

Pe de altă parte, a fost explicită referința la exploatarea petrolului din Venezuela de către companiile nord-americane. 

Ce e surprinzător este dispariția Rusiei din această ecuație, pentru că regimul de la Caracas se află la putere, cred eu, pentru că a fost susținut nu doar de Cuba, dar a rămas la putere regimul Maduro și prin sprijinul acordat de Rusia. Sprijin acordat încă de pe vremea lui Chavez.

„Nu s-a încheiat acțiunea americană, navele sunt tot acolo”

– După această intervenție a SUA Rusia „și-a luat mâna”, ca să spunem așa, de pe Venezuela?
– Da. Și am spus asta încă de astă toamnă, pentru că mi s-a părut evident, după primirea călduroasă a lui Putin de către Trump în Alaska, cum a început, încet, această mutare a navelor americane către Coasta Venezuelei, apoi atacurile asupra bărcilor care făceau trafic de droguri, deci a fost o graduală escaladare care a început astă toamnă și care a avut acest punct de maximă atenție prin extragerea lui Maduro. 

Dar nu s-a încheiat acțiunea americană, adică ați văzut, navele sunt tot acolo. De asta nu știu ce să vă răspund la scenarii, pentru că suntem încă în desfășurare.

„Avem o tranziție la putere, dar între Maduro și numărul 2, Rodriguez”

– Lidera interimară Delcy Rodriguez a avut o reacție critică inițială (probabil destinată publicului intern), apoi și-a arătat o deschidere către cooperarea cu SUA. Ce ar trebui să așteptăm de la ea – altfel un cadru de bază al regimului? Va fi de acord să îndeplinească solicitările administrației Trump?
– De asta vă evocam modelul paraguayan, pentru că acum mi se pare că suntem în acest scenariu. Adică avem o tranziție la putere, dar între Maduro și numărul 2, Rodriguez, cu menținerea tuturor celorlaltor elemente, dar cu această presiune făcută de administrația Trump pentru  a ceda probabil monopolul asupra exploatării petrolului. 

Acum, prin această presiune externă, cred că se încearcă privatizarea și exploatarea petrolului de către companii americane, ceea ce s-a și întâmplat de altfel în istoria Venezuelei începând de acum un secol. 

„Intenția SUA nu este instalarea unui regim democratic în Venezuela, ci să aibă un interlocutor cât mai convenabil”

– Dar nu ar fi fost o variantă mai sigură pentru administrația Trump să o pună la conducere pe Corina Machado, care este considerată lidera opoziției? Donald Trump a spus că nu este potrivită. De ce a avut această poziție Trump?
– În primul rând, nu cred că administrația SUA ar trebui să pună pe cineva la putere într-un alt stat. Asta e numărul unu. Cred că dacă administrația Trump ar fi vrut ca întreaga lume să îi ia în serios că scopul lor este să pună capăt unui regim dictatorial, ar fi trebuit să aibă cu totul alt discurs. Și anume, să aibă discursul pe care tocmai Maria Corina Machado l-a avut imediat după ce s-a aflat știrea privindu-l pe Maduro, și anume că Venezuela este liberă și că își doresc revenirea la un cadru democratic. 

SUA însă – mai exact Trump și Rubio – au spus ce îmi citați dumneavoastră mai devreme, și anume că nu poate guverna Machado pentru că nu poate controla situația din Venezuela. Deci semnalul pe care-l dau e mai degrabă că vor să negocieze felul în care arată regimul astfel încât să le fie cât mai favorabil. Deci intenția lor nu este instalarea unui regim democratic în Venezuela, ci să aibă un interlocutor cât mai convenabil, din păcate pentru venezueleni, care sunt absenți din această discuție. 

„Nimeni nu vorbește despre alegeri”

Situația e foarte complicată. Eu nu știu dacă Machado este în Venezuela, pentru că, așa cum știți, ea a fost extrasă tot de americani, ca să poată să ajungă la Oslo, dar nu știu ce s-a întâmplat după, dacă s-a întors, dacă este în Europa, ca Gonzalez, președintele ales, sau dacă s-a întors în Venezuela cum am citit. Asta contează foarte mult, pentru că dacă ești lider în exil ai o putere pe care o poți exercita, dacă ești în interiorul țării ai cu totul altă putere. Cred că însă a fost o situație care a luat pe toată lumea pe nepregătite, cu excepția celor care au contribuit la răsturnarea lui Maduro, pentru că e clar că a fost cineva din interior. Atunci, și opoziția trebuie să se reorganizeze puțin și așteaptă, la fel ca cetățenii venezueleni, ce se întâmplă. Nimeni nu vorbește despre alegeri. 

– Credeți că opoziția venezueleană poate să capitalizeze această criză?
– Opoziția din Venezuela a câștigat alegerile din 2024. Opoziția din Venezuela, bineînțeles, ar putea să preia puterea, dacă ar exista un sfârșit al regimului. Dar sfârșit al regimului înseamnă și cedarea puterii de către forțele armate, ori forțele armate nu pot face asta decât dacă li se oferă ceva în schimb. În general, am văzut în alte tranziții, asta a însemnat amnistie, adică nejudecarea crimelor comise. Deci e vorba de un acord care trebuie să existe între actorii regimului și opoziția democratică. 

Nu se vorbește despre aceste lucruri. După cum vedeți, am vorbit despre ce spune Trump, despre ce fac numărul doi și alții din regimul de la Caracas și în niciun caz nu vorbim despre tranziția la democrație. 

„Singura cale legitimă” prin care situația din Venezuela poate fi rezolvată

– Cu datele de acum, ar fi posibilă o tranziție spre democrație? Am stabilit că în continuare oamenii lui Maduro sunt acolo.
– Eu cred și sper. Cred că este singura care legitimă prin care se poate ieși din această situație în care, din păcate, Venezuela se găsește în ultimii ani, ca urmare a acestui regim socialist de secol 21, cum îl numea Chavez. 

Cum va arăta această tranziție, repet, nu putem ști. Nu depinde de factori pe care să îi stăpânim. 

De ce nu ies venezuelenii în stradă? „Nici opoziția nu i-a chemat”

– Cum credeți că este perceput acest moment de către populația venezueleană? Mișcări în stradă în Venezuela nu am văzut, ci doar ale unor oameni plecați de acolo în alte țări, tocmai din cauza regimului Maduro. Există riscul unor confruntări interne?
– Eu cred că toată lumea e în așteptare. Pe de altă parte, oamenii nu mai ies și pentru că vorbim despre o dictatură. O dictatură care a dus nu doar la exilul a 25%, dar o dictatură care încă are oameni în închisori. De asta Gonzalez, din exilul său spaniol, a cerut eliberarea tuturor prizonierilor politici. Deci oamenii nu ies pentru că știu ce li se întâmplă, pentru că nici opoziția nu i-a chemat. 

Oamenii nu ies pentru că au ieșit atâția ani la rând, din 2014 până în 2024 oamenii au tot ieșit în Venezuela. Presiunea populară a tot fost văzută, dar efectele acestei confruntări au fost, cum spuneați, s-a folosit represiunea. Și atunci, când vezi că nu se poate și nu se poate ori pleci, și asta au făcut atâtea milioane, ori îți vezi de treaba ta. 

Eu am văzut că foarte mulți venezueleni s-au bucurat. Deci toți cei pe care îi urmăresc eu și online și cu care mai comunic s-au bucurat de această dispariție a lui Maduro, dar în același timp nu știu ce urmează. Și nu depinde de ei, ci depinde de această intervenție agresivă a administrației Trump. 

Relația Chinei cu Venezuela. Ce se întâmplă acum?

– Am vorbit puțin despre relația Venezuelei cu Rusia, dar ar trebui să ne așteptăm la o recalibrare și a relațiilor dintre Venezuela și China după îndepărtarea lui Maduro?
– Da, asta e interesant, pentru că am văzut că înainte cu o zi Maduro se întâlnea cu o delegație chineză care se afla la Caracas. Relația cu China cred că trebuie privită mai în ansamblul ei în America Latină. Chavez atunci când a încercat să rupă dependența Venezuelei de SUA a creat toate aceste punți de legătură cu inamicii SUA: Iran, China și Rusia. Astea au fost cele trei țări cu care Chavez a stabilit legături. 

Cu China i-a fost cel mai greu, pentru că pentru China – și asta o vedem cel mai clar în America Latină -, relațiile economice sunt cele care contează cel mai mult. Doar după ce aceste relații economice sunt consolidate China începe să aibă cereri din punct de vedere politic. 

Relația cu China este diferită și în cazul Venezuelei, deci e vorba mai ales de ce poate furniza Venezuela Chinei, decât despre apropierea lor ideologică, ceea ce este însă valabil în apropierea de Iran, Rusia și Cuba, care, spuneam, este țara care a asigurat supraviețuirea regimului Maduro. 

„România ar trebui să stea alături de cetățenii din Venezuela în alegerea lor democratică”

– Și o ultimă întrebare. Care credeți că ar trebui să fie reacția României? Am văzut două poziții oficiale, de la ministra de Externe și premierul României. Ar fi trebuit să avem o poziționare și din partea președintelui Nicușor Dan?
– Ar fi trebuit să avem, da, bineînțeles. Cred că răspunsul diplomatic ar fi că România ar trebui să urmeze poziția UE. 

Răspunsul personal ar fi că România ar trebui să aibă o poziție clară, și anume aceea că susține alegerea făcută de cetățenii Venezuelei. Și alegerea făcută de cetățenii Venezuelei a fost în mod clar a candidatului opoziției, Gonzalez, care a fost această interfață găsită de opoziția condusă de Machado, căreia i-a fost interzisă prezentarea la alegeri. 

Deci cred că România ar trebui să stea alături de cetățenii din Venezuela în alegerea lor democratică și să fie clară în această opțiune.