De la crima din Cosmopolis, la violența contra femeilor. Cum de am ajuns într-o lume în care unii tineri cred că e cool să fii agresiv cu femeile: „În era TikTok și Tate, misoginia a devenit o mișcare politică” / Dezvăluiri din „War Room”

Sâmbătă, un bărbat a împușcat o tânără care era de mână cu fiica ei, într-un cartier de lângă București. „Cel mai înfiorător lucru când investighezi rețeaua Tate este dimensiunea de cult a grupului”, spun, într-un interviu pentru publicul HotNews, jurnaliștii britanici Matt Shea și Jamie Tahsin, care vreme de 4 ani au cercetat această mișcare. 

• Crima din complexul imobiliar Cosmopolis are propriul context, dar vine pe fondul multiplicării culturii misogine a violenței la adresa femeilor.

Matt Shea și Jamie Tahsin sunt doi jurnaliști britanici cunoscuți pentru investigațiile lor despre radicalizare, rețele de trafic și discursuri extremiste online. 

Timp de patru ani, au documentat din interior ascensiunea fraților Andrew și Tristan Tate – în documentare difuzate de VICE și în cartea „Lumea fraților Tate. Patru ani de investigație în manosferă”, apărută recent în România la Editura ZYX Books.

Într-un interviu pentru HotNews, cei doi vorbesc deschis despre pericolele reale și simbolice pe care frații Tate le reprezintă. Nu doar pentru femei, ci pentru o întreagă generație de bărbați tineri – „paranoici, temători, radicalizați”, care consumă discursuri de ură ca pe un stil de viață. „Tate alimentează această frică față de lume – și mai ales față de alți bărbați – atât în ei înșiși, cât și în adepții lor”, spune Matt.

Mii de euro plătite pentru lecții de umilire a femeilor

Jurnaliștii descriu mecanismele de manipulare din spatele War Room (trad. Camera de Razboi) – o rețea globală în care bărbații plătesc mii de euro pentru a învăța cum să controleze, să izoleze și să exploateze femei. Vorbesc despre misoginia transformată în model aspirațional și despre cultul forței. 

De asemenea, autorii analizează vulnerabilitățile fraților Tate, influența tatălui lor, Emory Tate, și dinamica de putere dintre Andrew și Tristan. Vorbesc și despre atracția lor pentru România – o țară percepută ca un loc unde pot ocoli consecințele. „Ei percep România ca pe un loc unde poți scăpa de pedepse. Cum nici până azi nu a fost stabilit un termen pentru proces, rămâne de văzut cât adevăr e în asta.”

Dincolo de anchetă, carte și documentare, cei doi pun o întrebare esențială: chiar dacă frații Tate vor fi găsiți vinovați, va schimba asta ceva pentru miile de tineri care le reproduc ideile? „Mulți dintre ei nu vor accepta niciodată realitatea. Pentru ei, Tate va deveni un martir.”

„Din păcate, Tate are mulți fani exact așa: radicalizați și instabili”

HotNews: V-ați simțit vreodată cu adevărat în pericol, în timpul investigației sau după publicarea materialelor despre frații Tate? În cartea voastră, ați descris cum ați fost constant ținta bullying-ului și intimidării, atât online (unde ați primit inclusiv amenințări explicite cu moartea) cât și direct, inclusiv din partea lui Andrew și Tristan?
Matt: Nu, nu m-am simțit niciodată cu adevărat în pericol, nici din partea fraților Tate, nici din partea fanilor lor. Fără să vreau să par dur, am filmat cu carteluri din Columbia și mafia albaneză, am fost amenințat cu arma de mai multe ori, am lucrat sub acoperire într-un „traphouse” al mafiei turce și, în general, am intervievat oameni mult mai periculoși fizic decât Andrew și Tristan Tate. Oameni pe care, de fapt, frații Tate îi idolatrizează și încearcă să-i imite. Dar, pentru mine, ei au fost întotdeauna o versiune teatrală a acelor bărbați – niște caricaturi.

În ceea ce privește fanii Tate, este ciudat cum, în societatea de azi, dacă investighezi astfel de subiecte, ajungi să primești sute de amenințări cu moartea – unele dintre ele foarte explicite (de exemplu: „am plătit pe cineva de pe dark web să te decapiteze”). 

Niciuna dintre aceste amenințări nu mi s-a părut vreodată credibilă sau suficient de detaliată încât să devină un pericol real în afara spațiului online. 

Mai deranjante sunt întâlnirile din viața reală cu fani Tate – șoferi de Uber, angajați ai companiilor aeriene, agenți de securitate, adolescenți etc. Toți se simt îndreptățiți să mă confrunte, să deschidă o dezbatere. E mai degrabă o senzație de cult mondial ostil decât una de frică.

Jamie: Nu m-am simțit niciodată cu adevărat în pericol, dar nivelul de hărțuire online pe care l-am experimentat a fost pur și simplu uluitor. Singura mea grijă a fost pentru siguranța lui Matt. El a fost figura vizibilă a documentarelor noastre și mă temeam că ar fi fost suficient ca un singur tânăr radicalizat și instabil să facă o prostie doar pentru a-i face pe plac lui Tate, care îl ataca constant pe Matt pe Twitter/X. Din păcate, Tate are mulți fani exact așa: radicalizați și instabili.

Agresivitatea față de jurnaliști: control sau frică?

– Comportamentul fraților Tate față de jurnaliști pare să urmeze același tipar, inclusiv în România, cazul lui Mircea Barbu fiind relevant. De ce credeți că frații Tate aleg această atitudine agresivă față de jurnaliști profesioniști? Credeți că este un mecanism de control sau, paradoxal, un semn de teamă?
Jamie: În exterior, vor să pară că sunt neînfricați și că nu respectă instituțiile tradiționale, precum BBC-ul, ceea ce rezonează cu publicul lor tânăr, în special masculin. Dar, în profunzime, cred că este vorba despre frică.

Frații Tate încearcă constant să atace și să discrediteze jurnaliștii care scriu despre ei, poate tocmai pentru că știu că acești jurnaliști au descoperit adevărul despre cine sunt și cum operează. 

Preferă să interacționeze cu „comentatori”, nu cu „jurnaliști”, pentru că jurnaliștii nu se lasă păcăliți de tactici flashy sau de provocări. Jurnaliștii scot la iveală problemele reale.

Matt: Controlul și frica fac parte din același mecanism. Tactica lor față de presă e una clasică: DARVO – „Deny, Attack, Reverse Victim and Offender” (Negare, Atac, Inversarea rolului de victimă și agresor). 

Oamenii educați văd presa ca pe un pilon al democrației. Dar frații Tate și fanii lor nu au nici cea mai vagă înțelegere a rolului jurnalismului. 

Cea mai frecventă critică la adresa noastră este că „l-am trădat” pe Tate, pentru că „ne-a primit în casa lui” și noi „l-am vândut” prin ceea ce am publicat. 

Faptul că văd jurnalismul ca pe o „trădare” spune tot despre cât de puțin înțeleg ce înseamnă meseria asta. Inițial au subestimat amenințarea reală reprezentată de jurnaliști, considerând totul o oportunitate de atenție. Însă abia acum încep să înțeleagă că nu toată atenția e bună.

„În War Room îi ghidează pe ceilalți în folosirea metodei «Loverboy»”

– Camera de Război, rețeaua globală fondată de Andrew Tate, funcționează (știm acum) ca un sistem ierarhic în care bărbații plătesc mii de euro ca să învețe tehnici de manipulare, control și dominare – un mecanism care, în multe privințe, seamănă cu o rețea de grooming. Ce v-a șocat cel mai tare când ați avut acces la zecile de mii de conversații interne? A fost un moment în care realitatea v-a părut mai întunecată decât tot ce vă imaginaserăți până atunci?
Jamie: M-a șocat cât de mult membrii „seniori” ai War Room îi ghidau pe ceilalți în folosirea metodei „Loverboy” pentru a racola femei în afacerile lor cu videochat. Le spuneau să le izoleze de familie și prieteni, să le controleze mental și financiar. Ceea ce m-a șocat cel mai tare a fost obrăznicia cu care o făceau – își trimiteau poze și videoclipuri drept „dovezi”, încercând parcă să se impresioneze reciproc, folosind chiar și numele reale.

Matt: Îmi amintesc un membru al War Room povestind cum ținea femeile într-un subsol cu gândaci și cum a lovit una dintre ele în cap cu o tastatură. Cel mai înfiorător lucru a fost, însă, dimensiunea de cult a grupului. Membrii păreau disperați să-și demonstreze loialitatea față de „generali”, trimițând „dovezi” ale femeilor racolate. La rândul lor, generalii cereau dovezi și puneau public la îndoială credința membrilor, exact ca într-un cult.

Cine controlează cu adevărat War Room

– În carte descrieți o ierarhie clară în Camera de Război, cu „generali”, lideri spirituali și figuri de autoritate. Dintre toate aceste personaje, cine vi s-a părut că deține, de fapt, cea mai mare influență? Puterea reală în acest sistem vine din forță fizică, loialitate ideologică, manipulare psihologică sau bani?
Jamie: Influența supremă aparținea fără îndoială fraților Andrew și Tristan Tate. Deși alți membri activi contribuiau frecvent, ei erau idolatrizați de ceilalți și considerați modele de urmat.

Dincolo de ei, Iggy Semmelweis (despre care vorbim pe larg în carte) era foarte activ – le preda bărbaților metodele cele mai tulburătoare de racolare și promova ideea de „sclavie sexuală feminină”. Avea puterea de a accepta sau exclude membri din War Room, ceea ce îi conferea control absolut asupra unui grup care părea terorizat de ideea excluderii.

Încurajează obediența și resping „oamenii care îi contrazic”

– Ce fel de oameni își aleg frații Tate să aibă în jur? Caută loialitate, influență, forță, obediență? După ce criterii vi s-a părut că își construiesc cercul apropiat?
Matt: Pot să-ți spun ce tip de oameni nu țin aproape: pe cei care îi contrazic sau îi provoacă. Îi adoră pe cei care îi iubesc, se tem de ei sau – cel mai bine – ambele. Preferă oameni pe care îi pot manipula.

Am avut impresia că eram poate prima persoană care a fost lăsată în prezența lor fizică și i-a confruntat în mod real, după ani întregi. Nu erau deloc obișnuiți cu asta, iar cel puțin Tristan a fost vizibil afectat. Un pericol comun la celebrități este că ajung să trăiască într-un cerc de lingușitori care le confirmă cele mai rele trăsături – vezi cazul Kanye sau Trump. Asta s-a întâmplat și cu Tate.

„Mesia a ce? Al traficului de persoane?” 

– I-ați cunoscut pe frații Tate înainte să devină celebri, înainte de anchete, arestări și scandaluri internaționale. Ați fost, practic, martorii ascensiunii lor – și ai transformării lor. Dacă ar fi să-i descrieți personal, dincolo de ce ați scris prin vocea intervievaților, ce ați spune? Ce diferențe ați observat între bărbații de acum patru ani și cei de acum?
Jamie: Când am început să vorbesc cu Andrew Tate, la final de 2019, înainte să devină faimos, era enigmatic și putea fi chiar amuzant, simpatic, flatant. Odată i-am spus că meseria mea de jurnalist nu e prea bine plătită, iar el mi-a răspuns că banii nu contează, pentru că am o viață plină de povești – greu de imaginat azi din partea lui. 

Dar totul coexista cu o altă latură: agresivă, umilitoare, insultătoare – spunea că instituția pentru care lucram reprezintă tot ce e greșit în lume și că sunt un laș pentru că lucrez acolo. 

Ce versiune de Andrew primeai depindea dacă spuneai ce voia să audă. În timp, farmecul și umorul au dispărut, iar magnetismul lui a devenit, în opinia mea, unul plin de ură, dezechilibrat, maniacal.

Matt: În primul rând, acum Tate se declară musulman. Și odată cu asta, a trecut de la imaginea de vedetă obsedată de faimă, cu fața proaspăt rasă, la o figură care vrea să fie percepută ca un lider spiritual, un fel de Mesia cu barbă. Ceea ce mi se pare hilar – Mesia a ce? Al traficului de persoane?

Despre influența tatălui 

–  Emory Tate, tatăl lor, e prezent în fundalul cărții ca o figură puternică, uneori instabilă, care pare să fi lăsat urme adânci în formarea fraților. Cât de mult credeți că i-a influențat felul în care au ajuns să vadă lumea și masculinitatea?
Matt: Emory Tate a avut o influență uriașă asupra copiilor săi. Atât frații Tate, cât și fanii lor îl numesc „Master Po” și îi promovează învățăturile ca pe cele ale unui profet timpuriu al sistemului lor de credințe. De asta spunem că ceea ce au construit e un cult.

 „În era TikTok și Tate, misoginia a devenit o mișcare politică”

– În carte citați un studiu publicat de Financial Times care arată că Generația Z e profund divizată: tinerele devin mai progresiste, iar tinerii, tot mai conservatori și chiar antifeminiști. Ați întâlnit direct mulți dintre acești tineri în timpul documentării. Cum îi vedeți voi? Ce îi face atât de receptivi la discursuri radicale?
Matt: Tratând întrebarea cât mai științific posibil: dacă luăm generațiile anterioare de tineri ca grupuri de control și ne întrebăm ce factor major s-a schimbat în cazul acestei generații, răspunsul este evident: internetul. Ei își formează ideile de pe TikTok, în timp ce noi le luam din surse mult mai de încredere.

În trecut, poate idolatrizam bărbați cu succes la femei – rapperi, sportivi, celebrități – dar acei oameni își ascundeau comportamentele și erau conștienți că încalcă normele morale transmise de părinți, profesori, jurnaliști și alții. În era TikTok/Tate, misoginia și atitudinile antifeministe au fost transformate într-o mișcare politică: o identitate de care să fii mândru.

– Cât de mult credeți că a contribuit Andrew Tate la această schimbare de mentalitate în rândul generației Z? Cât de mare e, de fapt, influența lui?
Jamie: Este greu de subestimat influența lui Andrew Tate. El și fratele său își asumă des meritele pentru această schimbare, prin postări virale pe X. Dacă un om reușește să manipuleze rețelele sociale până ajunge unul dintre cei mai influenți din lume – și folosește această influență pentru a răspândi idei de extremă dreaptă și neîncredere în instituțiile media și în presă – cum să nu aibă un impact major?

Matt: Pentru generațiile Z și Alpha, este probabil cel mai influent individ din lumea anglofonă.

România, teren fertil pentru mitul Tate

–  În carte spuneți că frații Tate au ales România pentru că o percep ca pe un loc unde corupția le-ar putea permite să scape de consecințe, mai ales în ceea ce privește abuzurile asupra femeilor. Cum ați înțeles voi această percepție a lor despre România și cât adevăr credeți că există în ea?
Jamie: România le-a servit mai multor scopuri. În primul rând, existau deja numeroase studiouri de videochat (multe legitime), așa că frații Tate își puteau justifica afacerea prin comparație. Apoi, le era mai ușor să-și fabrice imaginea de milionari în România decât în Londra, unde prețurile pentru lux sunt exorbitante.

Matt: Ei vedeau România ca pe un loc unde poți scăpa de pedepse. Cum nici până azi nu s-a stabilit un termen pentru proces, rămâne de văzut dacă percepția lor a fost corectă. Mulți se tem că administrația Trump ar putea influența acest caz.

Justiția română și riscul unei decizii politice

– Recent, procurorii români le-au permis fraților Tate să părăsească țara – o decizie care a stârnit critici și reacții puternice în societate. Cum vedeți voi, din perspectiva jurnalistului de investigație, felul în care funcționează justiția română în acest caz?
Matt: Dacă această decizie a fost una politică, e un semnal extrem de îngrijorător pentru România – ar însemna că justiția nu e independentă. În scurta sa vizită în SUA, Brianna Stern l-a acuzat pe Andrew că a sugrumat-o și a bătut-o violent. Dacă e adevărat, atunci procurorii români poartă responsabilitatea pentru ce a urmat.

Despre relația dintre cei doi frați: „Andrew conduce. Tristan urmează”

– Cum ați caracteriza relația dintre cei doi frați? Având în vedere că Andrew pare a fi cel mai vocal și influent dintre ei, considerați că Tristan îl ascultă și îi urmează în totalitate viziunea, sau există o dinamică mai complexă între ei? Credeți că Andrew joacă un rol dominant în relația lor?
Jamie: Relația e mai complexă decât pare. Andrew e, fără îndoială, vocea dominantă și figura publică, dar Tristan juca un rol esențial în culise. Probabil că nu avea carisma fratelui său pentru a deveni la fel de prezent în imaginarul colectiv. Dar Andrew e fratele mai mare și, astfel, conduce. Când i-am întâlnit prima dată în 2019 ca să discutăm despre documentar, Tristan mi-a spus că nu e de acord cu ideea, dar că dacă Andrew vrea, va merge înainte.

Influența lor ar putea supraviețui și condamnării: „Pentru ei, el va deveni pur și simplu un martir”

– În epilogul cărții voastre ridicați o întrebare esențială: „Chiar dacă Andrew Tate și fratele său vor fi găsiți vinovați, va schimba asta impactul pe care l‑au avut asupra tuturor acestor bărbați și tineri?”. Ce credeți acum, după ce ați terminat investigația? Cât de mare va fi, de fapt, moștenirea lor – și ce se va întâmpla cu miile sau sutele de mii de bărbați care duc mai departe ideile, discursurile și practicile promovate de frații Tate? Mai poate fi oprit acest val?
Jamie: Cred că amploarea moștenirii lor este încă incertă – și va depinde de cum se desfășoară procesele din întreaga lume. Cu cât acestea întârzie mai mult, cu atât ajută narațiunea fraților Tate că, de fapt, nu au făcut nimic rău. Mă tem că timpul deja scurs a făcut un rău irecuperabil. Chiar dacă vor fi găsiți vinovați, mulți dintre fanii lor nu vor accepta niciodată acest verdict, pentru că Tate a reușit să-și construiască imaginea unui martir.

– Dacă frații Tate ar citi cartea și ar decide să vă trimită un mesaj, fie pe WhatsApp, fie prin email, ce credeți că v-ar spune?
Matt: Frații Tate nu citesc cărți, deci probabil nu vom ști niciodată. De altfel, ei sunt chiar anti-cărți.