Arestat și anchetat de Securitate în 1989 pentru opoziția sa față de regimul Ceaușescu, activistul pentru drepturile omului Gabriel Andreescu reacționează dur în urma dezvăluirilor Recorder privind trecutul șefului SPP, Lucian Pahonțu.
Puteți deveni membru al HotNews Premium, dacă doriți să sprijiniți jurnalismul independent și – să nu ne ferim de cuvinte – dacă doriți să susțineți o presă europeană.
Gabriel Andreescu este unul dintre cei mai cunoscuți activiști pentru drepturile omului din România. Înainte de 1989, s-a opus deschis regimului Ceaușescu, fiind închis, urmărit și interogat până în ultimele minute dinaintea căderii regimului.
Într-un interviu pentru publicul HotNews, Andreescu spune că a fost „o reală surpriză ca Lucian Pahonțu să fi fost implicat direct în acte represive, atât de aproape de lumină încât puteau fi accesate imediat de către președinții României”.
Astăzi, Andreescu este asociat Școlii Doctorale a Universității de Vest din Timișoara și este membru activ al mai multor organizații de drepturile omului.
„De 36 de ani documentez cum au reușit vechii oameni ai Securității să conducă politica și afacerile din România”
HotNews: Domnule Gabriel Andreescu, cum ați primit dezvăluirile Recorder despre prezența șefului SPP, Lucian Pahonțu, la locul actelor de represiune din 1989 și 1990? Care a fost primul gând care v-a venit în minte, când ați citit despre asta? Gabriel Andreescu: Am scos din nou o exclamație de apreciere pentru jurnalismul civic de cea mai înaltă calitate al publicației Recorder. Mi-am zis: marșul victorios al Securității de după Revoluție continuă până astăzi, iată, și prin exemplare originare, nu doar prin oamenii crescuți de foștii ofițeri.
Gabriel Andreescu. Foto: Cristian Nistor / Agerpres
– În anul 1989 ați fost arestat și anchetat de Securitate din cauza opoziției dumneavoastră față de regimul Nicolae Ceaușescu. Ce simte un om ca dumneavoastră când află că, 37 de ani mai târziu, șeful unui serviciu secret este o persoană care a făcut parte din trupele Securității de atunci? – De 36 de ani documentez cum au reușit vechii oameni ai Securității să conducă politica și afacerile din România. Îmi vine în minte Ristea Priboi, adjunctul șefului DIE în timpul atacului cu bombă împotriva postului de radio Europa liberă, consilier al lui Adrian Năstase imediat după 1990, din nou ofițer SIE, în misiune în 1994 în Iugoslavia și probabilul organizator al contrabandei cu carburanți pentru Serbia lui Milosevici, deputat pe lista PSD, din nou consilier al lui Adrian Năstase, de data aceasta Prim-Ministrul României. Implicat în mai multe cazuri de corupție, Priboi a scăpat de fiecare dată de acuzații.
Cei doi copii ai lui Ristea Priboi erau, la mijlocul anilor 2000, miliardari.
Marian Ureche, în decembrie 1989 locțiitor al comandantului Direcției I a Securității, a fost integrat în SRI imediat după înființarea Serviciului. Profesor la Institutul Naţional de Informaţii, a intrat în afaceri de anvergură prin intermediul familiei.
În anul 2002, Rodica Stănoiu, fostă informatoare, legătură a lui Marian Ureche, numită ministru al Justiției de Adrian Năstase, l-a desemnat pe fostul ofițer de Securitate director al Serviciului Independent de Protecție şi Anticorupţie (SIPA).
Despre „dublul rol” al lui Adrian Năstase
Sau cazul Adrian Năstase. Unul dintre cei mai puternici oameni politici de după Revoluție, foarte probabil, subaltern al lui Ristea Priboi înainte de 1989, omul cheie în infiltrarea aparatului de stat postdecembrist cu foști ofițeri de securitate.
Trimis de fosta instituție de represiune, în anii 1980, în Occident, pentru a apăra politica regimului Ceaușescu în domeniul drepturilor omului. Printre multe altele, strecurat în rețeaua HURIDOCS (Human Rights Information and Documentation Systems) cu sediul la Strasbourg încă de la înființarea acesteia, în 1982.
Cariera politică și financiară a lui Adrian Năstase este prea bine cunoscută pentru a mai adăuga ceva.
Aproape de fiecare dată când mă refer la acțiunile malefice ale lui Adrian Năstase țin să adaug și altceva: că într-adevăr a avut rolul major în susținerea integrării României în EU și în NATO, lărgind și mai tare poarta deschisă în timpul mandatului președintelui Emil Constantinescu.
„Nedreptatea strigătoare la cer a victoriei fostelor cadre ale nesimțirii, minciunii și cruzimii”
– Și cum credeți că se simt oamenii din România, când citesc în presă astfel de dezvăluiri? –Cititorii presei de astăzi fac parte din multe categorii. Și neștiuitori, și dezinteresați, dar și tineri sau mai puțin tineri care înțeleg ce efecte nefaste are pentru societatea românească această piatră de moară a moștenirii comuniste. Și mulți oameni ca mine, care deplâng nedreptatea strigătoare la cer a victoriei fostelor cadre ale nesimțirii, minciunii și cruzimii.
– Pentru dumneavoastră a fost o surpriză? Istoricul și scriitorul Stelian Tănase spune, într-un interviu pentru HotNews, că nu este surprins de dezvăluire, pentru că, de-a lungul timpului, șeful SPP a evitat răspunsurile clare pe acest subiect. – Având în vedere tradițiile instituționale, nu a fost o surpriză ca șeful SPP să aibă „un trecut” legat de rețeaua de putere pre-decembristă. Dar a fost o reală surpriză ca Lucian Pahonțu să fi fost implicat direct în acte represive, atât de aproape de lumină încât puteau fi accesate imediat de către președinții României.
„Serviciile de Informații sunt direct responsabile dacă nu au comunicat”
– Este posibil ca președinții în mandatul cărora a condus SPP – Traian Băsescu, Klaus Iohahnnis și Nicușor Dan – să nu fi știut nimic despre trecutul lui? Traian Băsescu a declarat ieri, tot într-un interviu pentru HotNews, că dezvăluirile despre Pahonțu reprezință „o surpriză” pentru el. –Este posibil ca președinții sub care Lucian Pahonțu a condus SPP să nu fi cunoscut detaliile oferite nouă de Recorder. Un președinte este strivit de mulțimea de informații de care trebuie să țină cont.
Doar că șefii de stat au datoria instituțională și personală să ceară informații despre cei cu care lucrează și de care depind ei si, cum se spune, treburile statului.
Serviciile de informații sunt direct responsabile dacă nu au comunicat președinților României datele compromițătoare despre Lucian Pahonțu.
Iar dacă au făcut-o, rușine șefilor de stat care au menținut în Înalta funcție un actor al reprimării baricadei de la Intercontinental din 21 decembrie 1989 și al Pieței Universității în 13-15 iunie 1990!
„Trebuie demis imediat”
– Cum vă explicați longevitatea lui Lucian Pahonțu? –Legăturile cu rețeaua de foști securiști și nomenclaturiști care au acaparat funcțiile de putere în stat. Dar și întâmplarea.
– În prima zi după aceste dezvăluiri, președintele Nicușor Dan nu a avut nicio reacție. –Să nu aibă o reacție imediată, este de înțeles: cercetezi mai întâi, apoi vorbești și iei decizii. Ce se va întâmpla mai departe în urma dezvăluirilor Recorder va fi testul cheie pentru președintele Nicușor Dan. Dacă nu face o declarație privind „cazul” generalului Lucian Pahonțu, urmată de demiterea lui, nu merită decât disprețul nostru.
– Așadar, Lucian Pahonțu ar trebui demis? – El trebuie demis imediat. Cazul lui ne reamintește, în plus, cât de ultragiant este ca torționari precum Lucian Pahonțu să se bucure de pensii speciale. Existența pensiilor speciale pentru foștii angajați ai organelor de represiune este de mult timp o rușine a societății românești care ar putea fi încă ștearsă.
