INTERVIU. „De 40 de zile trăim acest delir, aproape coşmar. Eu am sperat foarte mult că oamenii ăștia doi, Dan și Bolojan, vor face echipă pentru binele României”, avertizează o importantă personalitate conservatoare

Prin urmare, aș pleca de la ceea ce cred eu că urmărește Nicușor Dan. Eu cred că în momentul ăsta, din punct de vedere al politicii interne, el încearcă să ţină departe de guvernare AUR şi formaţiunile zise extremiste. Și mie mi se pare că ăsta este un obiectiv valid, serios și important. 

Pentru că, dacă partidele astea încep să fie implicate în guvernare, fie că o susțin, fie că trimit miniștri, fie că ajung să-și numească oameni în structurile statului, atunci pericolul este că discursul, atitudinea lor politică și comportamentul lor politic se normalizează. Devin parte a jocului politic democratic. 

„Pericolul e enorm” dacă extremiștii intră pe ușă

Şi pericolul e enorm, pentru că este ca și cum ai deschide ușa și, în numele jocului democratic, îți intră în casă niște oameni sau joacă cu totul și cu totul după alte reguli.

Din punctul de vedere al politicii externe, după părerea mea, stăm foarte prost. În momentul ăsta, cred că marea cădere a României este maniera în care există ca entitate politică în ansamblul Uniunii Europene şi al Alianţei Nord-Atlantice. 

Și eu cred că Nicușor Dan încearcă să facă acest şpagat între Uniunea Europeană și administraţia lui Trump, care este șocantă, năucitoare. E un șpagat din ce în ce mai greu de ținut. 

România între SUA și UE, care cer „exclusivitate”

Cel puțin până recent, ambele părți păreau tot mai ostile și am sentimentul că, în raport cu țări mici precum România, nici una din părți nu mai acceptă formule de șpagat. Adică fiecare cere loialitate maximă în competiția transatlantică. Și e foarte greu.

Cred că el a urmărit aceste două obiective. Dacă aș face rapid o evaluare de etapă, dacă trag linie astăzi, aș spune că nu prea iese niciunul. 

În plan politic intern, maniera în care înțelege să se poarte ca actor politic îl îndepărtează, de fapt, de obiectivul său, iar în plan extern deja nu mai are mijloacele, pârghile, instrumentele să continue tipul de acțiune pe care sconta.

Ecuațiile matematice nu se fac în echipă.  „Dar, ca preşedinte al României, nu poţi aşa”

-Și despre „guvernul Veștea”?
-Eu cred că președintele Nicușor Dan nu are nici informațiile primare reale. El nu știe în realitate câți de la PNL ar lăsa PNL-ul, câți de la UDMR… Mi-e evident asta, din moment ce aleargă să pescuiască voturi de pe la parlamentari marginali alungați din toate grupurile politice. Asta indică! 

Mie mi se pare că asta este prima și cea mai importantă trăsătură, aproape determinată, care vine într-un fel pe personalitatea lui. 

Mie mi se pare că raportul matematicianului cu ecuația este unul foarte direct, personal și singur. Stai tu cu mintea ta, cu foaia în față și cu pixul în mână. Și te lupți cu ea. Tu. Nu e o echipă, nu-i spui unuia să rezolve jumătate ecuație, iar altuia – cealaltă jumătate. Ești doar tu.

„Poate să fie cum vrea el. Numai că acum e preşedintele României”

Un om important din societatea civilă mi-a spus că-şi aminteşte, din anii în care a tot lucrat cu Nicușor Dan să salveze Bucureștiul sau ce-au mai salvat ei prin ţara asta, că el aşa funcţiona! Şi că era mereu ceva relativ misterios cu el. El a fost mereu un lup singuratic. 

A adunat lângă el o mână de oameni, a fondat un partid, nu s-a înțeles nici cu oamenii pe care i-a dus el în partid şi a preferat să plece. 

E limpede că el așa este. Şi, în mod normal, poate să fie cum vrea el. Numai că acum e preşedintele României. Şi, ca preşedinte al României, nu poţi aşa.

„Ajungi să te bazezi pe servicii, pe oameni de influenţă din spatele uşilor camuflate”

– Cum vă explicaţi asta?
– Trebuie să înțelegem că el este primul președinte al României care se află într-o situație specială: e primul președinte al României fără partid în Parlament. De fapt, omul e singur. 

Și în politică, mai ales în politica de la acest nivel, nu poți să faci nimic singur. Oricât crezi în tine, ajungi, în final, poate să te bazezi pe servicii, pe fel de fel de oameni de influență din spatele ușilor camuflate. 

Ceea ce e o greşeală, pentru că singurul mod de a înțelege și de a fi un actor important în jocul politic în România este să ai influență și să ai alături de tine structuri de partid. 

„Nicușor Dan este un om singur” 

Nicușor Dan este însă un om singur. Am impresia că îi şi place genul ăsta de joc. Gândiți-vă că omul acesta a reușit să aibă victorii politice remarcabile totuși – a fost de două ori ales primar al Bucureștiului, a fost ales președinte al României – în această formulă de zisă independență. 

E foarte greu când un om merge în viață într-un anumit fel și are succes să i se spună: acum trebuie să te schimbi, de acum intri într-un tip de joc în care tot ce ţi-a asigura succesul nu mai funcţionează. 

Oamenii nu se schimbă. Pentru că sunt consolidați în conștiința succesului lor obținut așa.

„Ajunge la concluzia că nu poate singur?”

Președintele probabil că-şi imaginează că poate singur. Nu poate! Și ceea ce se întâmplă astăzi, tot acest șir de eșecuri pe care le are în chestiunea asta a formării Guvernului, arată foarte clar ceea ce era evident – și anume că nu poate singur.

Întrebarea este: ajunge la concluzia că nu poate singur și face ceva sau persistă în felul în care este? Din cât îl intuiesc, el va persista în felul ăsta. Și asta îl face să înceapă să piardă mult și să fie cu adevărat un președinte fără putere. 

În acest moment, părerea mea este că Nicușor Dan nu doar că nu controlează jocul politic, dar a scăpat complet de sub control, de sub orice putere de influență jocul politic. 

„Nu are niciun parlamentar care să spună «Eu îl urmez pe preşedinte»”

Partidele joacă fiecare după interesul său. Președintele nu reușește să coaguleze, să impună pe agenda lor elemente de interes național.

În acest moment, în Parlamentul României, adică forul politic cel mai important, cu cele mai importante decizii politice în România, el nu are nici măcar un parlamentar. Unul singur, care să spună: „Eu îl urmez pe preşedinte”. 

Tot ce face încearcă să construiască conjunctural azi cu unii, mâine cu alții, mai fur doi de acolo, mai adaug cinci de acolo. Or, asta e greşit.

„E o ipocrizie îngrozitoare că preşedintele trebuie să fie un tătic care iubeşte toate partidele”

– Preşedintele a spus că este mediator, că nu poate face o politică partinică…
– Ba da, poate face. Toți au făcut-o. Și e perfect constituțional. Norma constituţională spune că președintele României nu poate fi membru al niciunui partid politic. Adică niciun partid politic nu poate, în forurile lui de decizie, să impună președintelui o anumită linie politică – pentru că, atunci când ești membru într-un partid politic, asculţi ce decide congresul. Ăsta este sensul normei.

Dar realitatea politică este că președintele României, până la Nicuşor Dan, a fost întotdeauna un om care nu doar că a venit din partide, dar a condus partide și a câștigat președinția României conducând partide politice și având o anumită linie politică. 

E absurd să pretindem unui președinte al României, care are o carieră politică întreagă și ajunge la vârful unui partid și câștigă alegerile cu acel partid, ca, în 24 de ore după ce a depus jurământul, să nu mai aibă nicio o legătură cu partidul ăla. E complet absurd! 

Plus că electoratul nu așteaptă asta. Eu, când l-am votat pe Traian Băsescu de la PDL, am vrut să se meargă pe linia PDL. 

E o ipocrizie îngrozitoare că președintele trebuie să fie un fel de tătic care iubește toate partidele ca și cum sunt copiii lui. 

În plus, priviţi ce înseamnă asta şi la nivel european. După cum ştiţi, partidele politice sunt structurate în familii politice europene.

Despre încăpățânarea președintelui României

– Nicuşor Dan nu a ales un grup politic…
– E singur! Înainte fiecărei şedinţe a Consiliului European, deci a șefilor de stat și de guvern, toți se reunesc în familiile lor politice. Șefii de stat și de guvern din Partidul Popularilor Europeni au o ședință, şocialiştii au o ședință, verzii au o ședință. Şi decid, în funcție de asta, poziţia din Consiliu. Nicuşor Dan e singur!

Cerințele normale ale postului de președinte a României, ca să realizezi ceva, ca să poţi să impui şi aperi agenda, cere acest gen de apartenență politică. 

Și asta contrazice cu totul experiența lui de succes. Și aici, cred că, în plan personal, e o mare problemă, pe care el, cu încăpăţânare, nu face nimic s-o rezolve.

„Parlamentul, în acest moment, e evident că nu-i recunoaște în niciun fel autoritatea”

– Din poziţia de primar a reuşit să fie reales deși era tot singur…
– Ca primar, s-a descurcat cu Consiliul General şi a avut abilitatea asta. Primarul are o poziţie executivă serioasă şi are nevoie de Consiliu, dar şi Consiliu are nevoie de primar. Aşa că se pot negocia, în plan administrativ, anumite interese comune între grupuri care pot asigura majoritate. 

În poziţia de preşedinte al României, lucrurile stau, totuşi, altfel. Iar exemplu este situaţia de acum cu guvernul. Sigur că el e liber să desemneze un prim-ministru. 

Dar problema este că Parlamentul, în acest moment, e evident că nu-i recunoaște în niciun fel autoritatea. Mi-e foarte clar asta. Pentru că el nu are o proiecție parlamentară. Una este să ai un partid acolo despre care toată lumea știe că ia direcția de la tine, ca președinte. 

Și, prin urmare, ai un număr de voturi în Parlament cu care poți juca – şi, în general, președinții aleşi au un număr destul de mare de voturi în Parlament, pentru că au partide puternice în spate. Și alta este când ești izolat, ți se pare că înțelegi ce se întâmplă în Parlament, dar nu stăpâneşti situaţia.

Dan și Bolojan „nu sunt nişte trişori, nişte onctuoşi”

– Şi care-i planul lui?
– Sentimentul meu este că și Nicușor Dan, și Ilie Bolojan sunt oameni care țin foarte mult la coerența lor și la o anumită linie pe care, odată ce au pornit, simt că e important să o țină. 

Adică nu sunt nişte trişori, nişte onctuoşi, pe care nu ştii de unde să-i apuci, cum sunt Grindeanu şi cei care-ţi scapă mereu printre degete.

Cred că este că Nicuşor Dan s-a așezat de la bun început prost în relația cu Ilie Bolojan. Eu am sperat foarte mult că oamenii ăștia doi, Dan și Bolojan, vor face echipă, vor face un tandem pentru binele României. 

E adevărat că amândoi sunt oameni dificili. Şi din punct de vedere psihologic, e aproape imposibil să-ți imaginezi că poate exista o relație de încredere sau chiar de prietenie politică între aceste două personalități. Niciunul nu este foarte maleabil, flexibil, nu are vreun fel de înțelepciune a relației interumane.

Bolojan a încercat să replice pe plan național un stil rigid

Şi Ilie Bolojan e un om determinat de propria reţetă de succes. El a fost un şef de administrație locală de mare succes, pentru că a știut foarte bine să facă o echipă de oameni care fac cum spune el. 

A știut să fie un lider administrativ, în care el angajează, el demite. Şi este probabil cel mai de succes primar din ultimii 20-30 de ani din România. 

Or, el a venit la București cu acest tip de succes și cu acest tip de rețetă. Ei bine, când ajungi șef de partid, iar colegii tăi au propriile poveşti de succes, e nevoie de alt gen de om care să poată jongla.

„De la episodul Veştea, lucrurile au devenit personale”

Şi Nicuşor Dan, şi Ilie Bolojan sunt produsul unui tip de succes care nu mai poate fi replicat în poziţiile lor de acum. 

Şi am un mic semnal că Ilie Bolojan a înțeles lucrul ăsta, în sfârșit. Nicușor Dan pare că n-a înțeles. Or, între acești doi oameni, și din punct de vedere psihologic, e foarte greu să stabilești o asemenea relație, chiar dacă plec de la prezumția că amândoi sunt oneşti unul cu altul.

Foarte rău este că, de la episodul Veştea, lucrurile au devenit personale. 

Iar cel care a dus neînţelegerile la acest nivelul unei incompatibilităţi personale, care a devenit adversă, a fost Nicușor Dan. A comis o eroare politică uriașă făcând lucrul ăsta. 

Ideologie și egolatrie

– Pare că suntem la ora de psihologie, departe de comentariul politic…
– Să știți că teza mea este că politica în România este în 95% psihologie. Pentru că, în România, nu există niciun om politic cu adevărat credincios unei ideologii, unui proiect ideologic, care să fie profund atașat și determinat în drumul lui politic de anumite valori – care pot fi liberale, pot fi socialiste, pot fi ecologiste, pot fi tehniciste de centru, pot fi naționaliste, cum vreți. Nu există niciun om politic de genul ăsta!

Și cred că toți liderii politici din România, în momentul ăsta, sunt determinați mai degrabă de psihologie și de ego personal. 

Şi cred că ceea ce dă dinamică relațiilor politice în momentul ăsta în România sunt mai degrabă emoțiile și sentimentele de prietenie, adversitate, dragoste, ură, invidie.

„Eu am fost șocat de apelul pe care premierul desemnat Veștea l-a făcut”

– Spuneţi că preşedintele vrea să păstreze „cordonul sanitar” faţă de partidele radicale. Un guvern construit şi cu foşti parlamentari radicali, acum neafiliaţi, sau chiar cu susţinerea grupurilor radicale mici, nu înseamnă, de fapt, colaborarea cu ei?
– Da, cele două obiective pe care eu le-am identificat pe agenda Nicușor Dan sunt obiective pe care aș spune că le-a urmărit până azi sau până ieri. 

Eu am fost șocat de apelul pe care premierul desemnat Veștea l-a făcut recent către parlamentari din zona AUR sau mai știu eu care să îi susțină guvernul. Într-adevăr, s-a trecut linia asta roșie de care Nicușor Dan părea că ține. 

Or, dacă lucrul ăsta s-a întâmplat și cu acceptul lui Nicușor Dan, e mai mult decât că trece o linie roșie. 

Pentru că introduce în arhitectura guvernului, în arhitectura administrației de stat, elemente de influență ale acestor oameni, care, după părerea mea, fac un joc profund antinațional și urmăresc o agendă împotriva intereselor României. 

În momentul în care le dai acestor oameni această pârghie, îi inviți în zona cea mai sensibilă a statului român. Dacă faci asta, este o greșeală uriașă.

Pentru că, dacă tu ți imaginezi că el îți dă astăzi votul și mâine poți să-l ignori, te înșeli. Pentru că vine o moțiune de cenzură, poimâine. Pentru că vin legi importante răspoimâine. Şi iar trebuie să te întorci în Parlament, deci iar ajungi să depinzi de ei.

„Domnia sa deja a ajuns cu declaraţiile în zona comică”

– Şi atunci, care din promisiunile președintelui Nicuşor Dan rămân încă în picioare?
– Eu sper că acest apel al domnului Veștea e o inițiativă personală a domniei sale. Domnia sa deja a ajuns cu declaraţiile în zona comică. În momentul în care a început să vorbească, am spus că, dacă n-ajunge în Parlament rapid, în 24-48 de ore, nu mai are nicio şansă: pe măsură ce vorbeşte, şansele lui de a lua voturi scad vertiginos. 

S-a dovedit a fi genul de om care-l arăţi, dar apoi trebuie să-l ascunzi repede. Omul ăsta nu trebuie lăsat să povestească, să explice, să ne spună poveşti cu SPP-ul noaptea, cu Eugen Tomac care-i asigură voturile.

Sfaturi din „zona gri”

– Şi atunci, puteţi spune că preşedintele are un instinct politic sau că şi-a păstrat raţionamentul administrativ?
– Mie mi se pare că a urmat sfatul – sau linia – unor oameni influenți poate din zona serviciilor, poate din zona business-ului. 

Sau poate din acea zonă gri care înseamnă întâlnirea serviciilor cu business-ul – adică acolo unde sunt, de fapt, oamenii foarte puternici și influenți.

„PSD îl suspendă în primul moment când le vine la socoteală”

– Cine e aşa puternic şi influent?
– Există în mod evident oameni care manipulează în același timp bani, influență și informații. 

– Şi preşedinţi?
– E foarte posibil ca oamenii ăștia să aibă acces la președinte și să-i vândă gogoși. Şi s-a mai întâmplat. Şi probabil că cineva i-a spus lui Nicușor Dan că pot merge mai departe cu acest plan de a lua voturi de la PNL.

Planul lui Nicușor Dan de a rupe voturi de la PNL pentru acest proiect al guvernului său este oarecum coerent intenţia de a ține departe extremiștii. 

El s-a împrietenit cu băieții de la PSD – iar aceea e o prietenie complet bizară în care eu sper că e suficient de inteligent să nu creadă. Pentru că PSD-ul îl suspendă și îl fac harcea-parcea în primul moment când le vine la socoteală. 

Invocă lipsa analizei politice de la Palatul Cotroceni

– Păi, preşedintele a declarat, că „președintele PSD e un om serios, care are zeci de mii de oameni în spate”…
– Una e să-ţi facă o promisiune un om serios, pe al cărui traseu l-ai urmărit şi care, probabil, şi-a ţinut promisiunea şi cu alte ocazii. Şi alta e să-ţi facă o promisiune un escroc notoriu. E o minimă înţelepciune de viaţă: promisiuni poate face toată lumea, dar puţini reuşesc să le ţină.

Eu cred că cineva i-a spus că trebuie să meargă în continuare cu strategia de a rupe voturi de la PNL, care probabil că lui a plăcut, apropos de animozitatea lui cu Bolojan. 

Probabil că a înțeles-o şi ca o palmă pe care i-o dă liderului PNL, dar a făcut-o şi pentru a avea voturile. Din punct de vedere politic, e o greșeală uriașă. 

Şi nu pot să-mi explic capacitatea de analiză politică nici a preşedintelui, nici a celor de la Cotroceni. Aici lucrurile pe mine mă stupefiază. 

Oamenii ăștia trebuie să înțeleagă cum funcționează un partid politic, ai cărui membri sunt îngrijorați în permanență de viitorul lor. Pentru că asta e democrația şi, periodic, vin la judecata poporului. 

„Dacă instinctul lor le spune că vor supravieţui cu Bolojan, ei nu-l vor abandona”

Or, e limpede că PNL a găsit liderul care-i oferă viitor. E pentru prima oară, de la Traian Băsescu încoace, când avem un lider politic cu o încredere populară dublă decât partidul lui. E clar că PNL îl percepe ca pe o locomotivă. 

Evident că sunt şi liberali care, cu alte interese şi alte opţiuni, se poziţionează altfel. Dar grosul partidului vede în Ilie Bolojan omul care-i poate aduce la peste 20%. Şi e real, nu e o fantasmă. 

Cum îţi imaginezi că, după ce, în sfârşit, au dat de cineva care le asigură un viitor, oamenii ăştia îl vor abandona pe Ilie Bolojan pentru lideri care-i duc la 5%? 

Asta este o chestie de supraviețuire. Iar, dacă instinctul lor le spune că vor supravieţui cu Bolojan, ei nu-l vor abandona.

– Portretizați un președinte onest, cu mize democratice reale, dar fără instict politic şi influenţabil. E o contradicţie!
– Nu e contradicție. Oamenii greșesc adesea. Acum, el face grave erori de judecată. Și, în politică, se întâmplă asta, pentru că decizia politică la nivelul unui președinte e foarte influențată. Vin fel de fel de oameni care-ţi vând fel de fel de povești. Pe unele le crezi, pe unele nu le crezi. 

„E primul semn bun în acest delir, aproape coşmar, în care trăim de 40 de zile”

– Ce credeţi dumneavoastră despre Ilie Bolojan?
– Nu sunt un mare fan al lui ca premier. Unul din lucrurile pe care îi reproșez este că nu prea a reușit cu reformele. 

Dar mi s-a părut că, de câteva zile ce vreau să spun este că mi s-a părut că, de câteva zile, Ilie Bolojan a început să fie un om politic mai rațional. Pentru mine e primul semn bun în acest delir, aproape coşmar, în care trăim de 40 de zile.

Cred că el a înțeles un lucru care era evident de la început: că, în actuala configurație parlamentară, el nu mai poate fi prim-ministru. Și că asta n-are legătură că e bun sau rău. N-are legătură că ele reformişti și ceilalți sunt antireformiști. 

Pur și simplu, realitatea parlamentară indică că el nu va mai fi acceptat ca prim-ministru. Asta a deblocat lucrurile. Şi au început să apară zvonurile că are o variantă aranjată deja și cu USR, și cu UDMR…

– Alexandru Nazare?
– Care poate e mai pasabil și în partea cealaltă și poate că ar trece un guvern. E un semn bun. Bolojan a înţeles.

„Cea mai iresponsabilă atitudine politică pe care o poate avea cineva”

– Credeţi că Ilie Bolojan, prin încăpăţânarea de a nu accepta că nu va fi premier în continuare, iar nu Nicușor Dan sau PSD, a fost cel care alimentat criza politică?
– Eu cred că Bolojan are o culpă. Un om politic raţional înseamnă un om politic realist. Sigur, are o zi-două, în care e foarte supărat pentru că l-a trădat partenerul lui de 12 ani… 

Şi e adevărat, PSD s-a purtat oribil, pentru că momentul moţiunii a fost o ambuscadă a unor ticăloşi împotriva unui om onest.

Bun, după 48 de ore, îţi dai seama că ţara trebuie guvernată, că nu trebuie să vină AUR la putere, că nu trebuie să împingi PSD în braţele AUR – oricum ei sunt din aceeaşi făină – pentru că e distrugător pentru România. El ar fi putut să aibă de la început genul de atitudine pe care o are acum. Slavă Domnului că o are acum.

Dar mai avem un impas. Tot de natură iraţională, la care ţine toată lumea, inclusiv Ilie Bolojan: mitul guvernului minoritar, care n-o să meargă.

„Dincolo de PNL, există ceva ce se cheamă România”

– Dar decizia BPN al PNL este că nu vor intra la guvernare cu PSD…
– Foarte bine! Să nu trimită miniştri. Dar ei trebuie să înţeleagă un lucru: că, dincolo de PNL, dincolo de PSD, există ceva ce se cheamă România. Și că ei sunt, ca oameni politici, înainte de orice, datori față de România. 

Dacă ei și imaginează că e în regulă să te porți cu această țară spunând să guverneze PSD cu AUR, că or să se erodeze, între timp noi creștem frumos, suntem curați, şi să vezi peste doi ani ce le facem – dacă asta îşi imaginează e cea mai iresponsabilă atitudine politică pe care o poate avea cineva.

Să spui că te lupţi cu PSD şi AUR punându-i 2 ani la guvernare nu numai că e ilogic, dar e şi iresponsabil. Îţi trădezi, ca om politic, menirea.

Trebuie să ajungem la soluţia raţională, realistă, de a vedea Parlamentul pe care l-a dat poporul român. Cu asta trebuie să lucrezi! Nu-ţi place? Du-te acasă! Dar, într-un fel sau altul, formula vechii coaliții trebuie regăsită, iar AUR trebuie în continuare ţinut departe de putere.

„Totuşi, el este un om foarte inteligent”

– Păi, şi Eugen Tomac a încercat asta, iar acum încearcă Adrian Veştea…
– Eugen Tomac nu avea anvergura politică necesară să poată să-i pună pe toți oamenii ăștia la masă. Eu cred că Nicușor Dan, dacă admitem că l-a dorit premier pe Tomac, şi-a imaginat că-i transmite ceva din puterea şi din aura politică a preşedintelui. 

Probabil că cea mai dură experienţă a lui Nicuşor Dan a fost să realizeze că aura preşedintelui valorează doi bani găuriţi în ochii partidelor. Pentru că asta s-a întâmplat. 

Asta e părerea partidelor despre președinte. Asta e puterea președintelui în partide. De-aia spun că el, fiind un om singur acolo, nu proiectează putere. 

Toată povestea cu moțiunea i-a dat lui Nicușor posibilitatea să înţeleagă exact câtă putere politică are în România. Atât are. Totuşi, el este un om foarte inteligent. 

Probabil că înţelege nişte lucruri. Şi eu cred că el se va schimba după experienţele astea, ca sunt primul contact cu realitatea.

„Foarte adesea, spiritul ăsta de ultras te face să-ţi pierzi raţiunea”

Dar vreau să vă mai spun un lucru: cred că una din cauzele pentru care noi am stat și suntem încă blocați în această nebunie de criză politică vine și dinspre public, dinspre galerie. 

Noi avem un public format din ultraşi acum. Care se întâlnesc în piaţa comună a reţelelor de socializare, unde e un caft fără limite. Problema este că foarte adesea, spiritul ăsta de ultras te face să-ţi pierzi raţiunea.

Părerea mea este că oamenii care au strigat cu zecile de mii „Ori Bolojan, ori nimic”, „Nicuşor e trădător” etc au au alimentat lipsa de rațiune, de realism și de responsabilitatea acestor oameni politici. 

Cred că şi publicul are o mare responsabilitate şi că tipul de atitudine publică îi împiedică sau întârzie momentul în care oamenii ăștia vor începe să fie raționali.

 „Există un interes naţional care ne ţine împreună”

– Oamenii îşi afirmă susţinerea…
– Dar poate ar trebui să ne gândim puţin la două lucruri. 

1. Important nu este să ne sacrificăm noi o țară întreagă ca să crească Bolojan în opoziție 

2. Important nu este nici să ne sacrificăm noi o țară întreagă ca să vină Grindeanu, să ne dea înapoi taxele și pensiile. 

Trebuie să gândim ce e de făcut ca această Românie să fie guvernată în interesul ei.

Când spui „interes naţional”, în România, unii râd, gândindu-se la Gabriel Oprea, Liviu Dragnea etc. Pe alţii, îi apucă greaţa. Alţii pur şi simplu nu mai cred nimic. Asta e foarte grav! 

Pentru că există un interes naţional care ne ţine împreună. Dar, dacă noi nu ştim să-l identificăm şi dacă nu suntem capabili să raportăm acțiunile politicienilor la acest criteriu mai înalt decât ei, mi se pare regretabil. 

„S-a terminat cu epoca de pace, predictibilă”

Când îmi spui că trebuie să vină PSD şi AUR la putere, cum te poți uita în ochii mei când tu, de fapt, îmi oferi doi ani de nenorocire politică și guvernamentală? Lumea în care trăim e una de rechini. S-a terminat cu epoca de pace, predictibilă. 

Lumea asta e pe mâna lui Trump, lui Xi, lui Putin. „The readiness is all”, spune Hamlet. Adică să fii pregătit pentru orice se poate întâmpla. Or, noi, ca societate, nu putem fi pregătiţi pentru tot ce poate aduce lumea asta dacă nu avem acest instinct colectiv al interesului nostru comun. 

OK, e un nume prost, care produce respingere. Dar interesul naţional există. E real. De aia suntem în continuare o naţiune împreună. Pentru că avem aceleaşi interese.