După ce în cazul ROBOR HotNews a obținut pentru public atât argumentele Consiliului Concurenței, cât și pe cele ale băncilor amendate și ale BNR, am simțit nevoia să discutăm cu un economist independent, neafiliat niciuneia din entitățile implicate în conflictul economic acut al momentului: conf. dr. Nagy Balint de la Universitatea Babeș-Bolyai.
- Riscul de a face din bancheri „dușmanii poporului” este un risc care se reflectă asupra tuturor, în realitate, crede conf. dr. Nagy Balint.
- Avem un exemplu apropiat de noi, când Ungaria și-a afectat sistemul bancar cu un discurs ostil la adresa băncilor.
- Profesorul a purtat discuția pentru specialiștii din bănci, din finanțele publice, dar și pentru publicul larg.
Dr. Nagy Balint predă la Universitatea Babeș-Bolyai, unde explică masteranzilor piețe financiare și instrumente derivative. Cum vede el situația? Care ar putea fi soluțiile?
„E foarte de înțeles faptul că oamenii simt o oarecare frustrare sau, să zic așa, o angoasă împotriva băncilor”
Jurnalistul Dan Popa trimite în fiecare joi dimineață newsletterul „EconoMix”. Dacă te interesează finanțele personale și vrei să primești recomandări economice, te poți abona aici:
HotNews: Domnule profesor Nagy Balint, odată cu discuțiile legate de Robor, o foarte mare parte din populație, și-au îndreptat nemulțumirea împotriva băncilor. Cum ați explica Dvs unui elev de liceu care e importanța sistemului bancar într-o țară? De ce sunt băncile importante sau de ce nu sunt importante într-o economie?
Nagy Balint: Aș porni de la faptul că nu este o întâmplare faptul că băncile există. Ele s-au format din nevoia de a avea instituții care să preia riscuri.
Economiile, comerțul internațional aveau tot felul de riscuri care trebuiau preluate de cineva și de aceea s-au format în mod natural, că nu le-a inventat vreun rege sau împărat. Ele sunt instituții specializate în preluarea și gestionarea riscului și în a finanța investiții cu randament pozitiv.
Deci, e foarte de înțeles faptul că oamenii simt o oarecare frustrare sau, să zic așa, o angoasă împotriva băncilor, pentru că în fiecare zi citim în presă că toată economia se duce de râpă, că ne îndreptăm spre recesiune, dar că uite, numai în sectorul bancar sunt niște profituri fantastice.
Băncile au avut niște rate ale profitului și rate de rentabilitate a capitalului foarte bune în tot aceștia și au în continuare.
Deși pare o discuție separată, poate că am putea lua în discuție dacă nu cumva ar merita să introducem o taxă provizorie în sistemul bancar. Subliniez: foarte important să fie provizorie.
Cele două obiective ale oricărei taxări
– Băncile se plâng că și așa sunt supra-taxate…
– Evident că fiecare actor economic își urmărește să-și maximizeze profitul ăsta, e foarte natural și niciodată nu o să zică un actor economic că ar mai fi loc să fie taxat.
Cu precizarea că taxarea trebuie să aibă două obiective. Una, să fie eficientă și doi, să fie echitabilă. Actorii economici se simtă că există o echitate.
Dar nu vreau să intrăm acum foarte mult în impozitare, că până la urmă nu asta a fost întrebarea, ci scandalul Robor.
– Ca să rezum și să înțeleg eu mai bine: Dvs vedeți ca posibile soluții în acest scandal impunerea unei taxe provizorii și trecerea la un alt indice decât Robor?
– Exact! La trecerea unei noi rate de referință, problema e orizontul de timp în care poate fi făcută.
Ce au făcut alții când s-a întâmplat ceva asemănător „pe o piață de trilioane”
-Și care e soluția, pornind de la cazul ROBOR?
-Eu le spun studenților că, decenii la rând, cea mai importantă rată de referință din sistemul financiar global a fost LIBOR. Știți că a fost un mare scandal LIBOR, cum e și acum la noi, cu privire la manipularea acelui indice.
Scandalul manipulării LIBOR a devenit public în 2012, iar momentul declanșator a fost recunoașterea făcută de una din bănci- Barclays – în iunie 2012 că a manipulat rata de referință.
Primele suspiciuni existau deja din 2008. Ulterior, manipularea LIBOR a fost și dovedită. Și atunci, s-a luat decizia ca LIBOR să fie scos și înlocuit. Dar a fost un proces foarte lent și foarte greu, pentru că vă dați seama, trilioane de dolari erau legate de LIBOR prin instrumente derivative, prin swap-uri, prin opțiuni, prin foarte multe instrumente.
Și până la urmă s-a trecut la un alt indice de referință, care reflectă mai bine condițiile din piață. Problema până la urmă care este?
Toți acești indici de referință sunt de fapt niște rate construite pe bază de chestionare, pe bază de opinie, care e foarte ușor să fie, dacă nu manipulată, oricum evaluată în mod subiectiv.
Nevoia să înlocuiești chestionarele cu rate de tranzacții reale
Asta a fost problema, nu numai la Libor, ci și la Euribor și la toate celelalte rate interbancare.
Și atunci s-a luat decizia să fie înlocuit cu rate care reflectă tranzacțiile reale. LIBOR a fost înlocuit cu rate de referință overnight garantate, care diferă în funcție de valuta. Pentru dolar de pildă a fost înlocuit cu SOFR (Secured Overnight Financing Rate), care e o rată care are o spate tranzacții garantate cu titluri de stat.
„Înlocuirea ROBOR nu se poate face peste noapte”
La noi, s-a luat, nu demult, decizia ca Roborul să fie înlocuit cu IRCC. Numai că avem credite acordate pe bază de Robor pe 30 de ani, care s-au acordat și care au rămas legate de Robor. Deci încă impactul ROBOR este real.
Poate că o soluție ar fi înlocuirea lui cu un alt indice bazat pe tranzacțiile efective. Numai că problema înlocuirii este că ea nu se poate face peste noapte. Trebuie un proces lung, care în engleză se numește phasing out.
E procesul gradual de înlocuire a ratei de referință interbancară veche cu cea nouă, în care se face trecerea de la o rată la alta:
- Mai întâi, există o perioadă de tranziție în care indicele vechi rămâne publicat, dar băncile și piața se pregătesc pentru înlocuire.
- Apoi, în faza următoare, se oprește utilizarea vechiului indice pentru contractele noi, permitând doar încheierea sau refinanțarea contractelor existente.
- Ulterior, are loc înlocuirea automată în contracte existente cu noii indici, fără renegociere.
În cazul LIBOR-ului, asta a ținut șapte, opt ani. Deci nu este un lucru foarte simplu, pentru că, încă o dată, la LIBOR erau legate trilioane de dolari. În cazul ROBOR, evident, discutăm de sume mult mai mici. Dar procesul a început. De vreo 4-5 ani creditele noi sunt legate de IRCC.
Cum și-a afectat Ungaria sistemul bancar
– Nu mi-ați răspuns la întrebarea dacă sunt sau nu sunt bune băncile în economie?
– Dar v-am răspuns! Sistemul bancar într-o țară e extrem de important. El răspunde unor nevoi fundamentale: nevoia de preluare a riscului, nevoia de gestionare a riscurilor, de selectare a proiectelor care merită finanțate sau nu, și a companiilor care merită finanțate sau nu. Deci băncile au un rol absolut important.
De aceea este foarte greșit ceea ce fac partidele populiste, și am să dau cazul partidului Fidesz în Ungaria, care a făcut din tot sectorul financiar bancar un fel de inamic public numărul 1 al statului.
Că vezi, doamne, ăia-s burghezii de pe Wall Street care vor numai să te jefuiască. Și asta a intrat foarte adânc în mentalitatea oamenilor de acolo.
Deci este foarte ușor de găsit în asemenea situații tapii ispășitori. Și nu trebuie să cădem în capcana asta, trebuie să ne menținem luciditatea.
Aceste probleme trebuie privite strict tehnic, fără populism, fără generalizări. Aici juriștii trebuie să-și facă treaba și să determine dacă, „A fost sau n-a fost”, vorba filmului aceluia.
Noi, ca profesori universitari n-avem cum să determinăm acest lucru. Noi putem explica faptul că nu e cazul să facem generalizări și să ne întoarcem împotriva întregului sistem bancar, dar în același timp, pentru echitate, putem avea în vedere și niște taxe provizorii.
Problema în sine trebuie privită ca strict o problemă tehnică, de natură juridică. Instituțiile trebuie să-și facă treaba și, în primul rând instanțele. Încă o dată, e o chestiune strict tehnică nu trebuie făcută mare vâlvă din ea, s-a petrecut și la Londra, deci la case mai mari.
